1473: Atestarea documentară a orașului Zalău.
Prima consemnare scrisă cu privire la Zalău o găsim în „Gesta Hungarorum”, numită și Cronica lui Anonymus – notar al regelui Bela al IV-lea al Ungariei – lucrare apărută în jurul anului 1210.
După năvălirile tătare și pustiirea orașului din anul 1241, Zalăul intră din anul 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea și este mentinut sub această administrație pană în anul 1542, când intră în componența Principatului Transilvania. La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei și Boemiei, declară Zalăul pentru prima data oraș-târg, „Oppidum Zilah”, privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului acordând dreptul de comerț liber cu toată țara, oferindu-i independența economică într-o vreme când bunul plac al nobilului, dar și al suveranului erau singurele criterii de împărțire a dreptății și de conducere a statului. De-a lungul istoriei, localitatea a avut diverse denumiri: „Ziloc” în 1220, „Oppidum Zilah” în 1473, „Zila” în 1601, Szilaj – Sszilagy în 1839, Szilaju în 1850 și Zilah – Walthenberg – Zalău în 1854.
La sfârșitul secolului al XVI-lea orașul aparținea Transilvaniei și avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleși, dintre care unul era primar. Pe lângă aceștia, mai funcționau un notar, un arhivar și un casier.
O cronică din sec. al XVII-lea menționează pentru prima dată ocupațiile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și, nu în ultimul rând, armurieri. În decursul secolelor XVI-XVII, în Transilvania au fost organizate o serie de colegii calvine(reformate), în Zalău fiind întemeiat primul colegiu în anul 1646, actualul Colegiul Național Silvania (sursa: zalausj.ro)
1498: Cristofor Columb devine primul european care vizitează Venezuela.
1714: Dimitrie Cantemir a devenit primul român, membru al unui înalt for științific internațional (Academia din Berlin).
„Dimitrie Cantemir, erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinţ rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru”, spunea George Călinescu despre Cantemir.
În şedinţa Consiliului Academiei din Berlin din 1 august 1714, constatându-se agrementul Protectorului (regele Prusiei), se confirmă primirea lui Dimitrie Cantemir în Academie, acordându-i-se Diploma de membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin.
El a fost primul turcolog şi arabist din lume, primul traducător al Coranului, savant enciclopedist, filozof, muzician, dipomat şi om politic.
Primirea în Academia de Ştiinţe din Berlin a reprezentat un stimulent pentru Cantemir.
Astfel, trei repere ale operei sale – şi ale istoriografiei române în ansamblul său – aparţin epocii post Academia din Berlin: Descrierea Moldovei, Creşterea şi descreşterea Imperiului Otoman, Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor.
Cea de-a doua lucrare, cunoscută sub titlul său latin – Incrementa atque decrementa aulae othomanicae – a fost cea mai prestigioasă lucrare de orientalistică folosită în cercurile savante europene de până la începutul secolului al XIX-lea.
Lucrarea a fost preţuită şi elogiată, printre alţii, de Byron, Shelley, Voltaire şi Diderot.
Reputaţia dobândită mai ales prin această operă i-a adus autorului faimă în cercurile savante, iar numele lui Cantemir a fost gravat între marile personalităţi ale culturii universale pe frontispiciul Bibliotecii Sainte Geneviève din Paris, alături de nume-reper ale civilizaţiei europene, precum Newton sau Leibniz, cu care Cantemir a purtat o constantă corespondenţă (sursa: Evenimentul Istoric).
1774: Joseph Priestley a anunțat descoperirea oxigenului, deși nu îl recunoaște ca element chimic.
Priestley s-a născut pe 13 martie 1773 în West Yorkshire, Anglia. Cercetările sale timpurii s-au concentrat în principal pe știința electrică. Cartea sa, Istoria și starea actuală a electricității, era foarte popular atunci. În 1767, Priestley a început să studieze sistematic diferite gaze și s-a impus ca unul dintre experții în domeniu. Priestley a descoperit multe gaze noi, în care cel mai faimos a fost oxigenul pe care l-a produs prin încălzirea oxidului de mercur cu o sticlă aprinsă. Pentru că era un credincios ferm al teoriei flogistului, el a numit oxigenul „gaz deflogistic”. Priestley a fost un cercetător foarte harnic și a lucrat adesea la birou până când nu a mai putut ține stiloul. Deoarece poziția sa politică era împotriva guvernului englez, a fost forțat să se mute în Statele Unite în 1794. Priestley a murit pe 6 februarie 1804 (la vârsta de 70 de ani) în Pennsylvania, SUA. Principalele sale contribuții la știință sunt:
Apă sodă inventată (apă cu dioxid de carbon, sifonul).
A descoperit oxigenul.
A dezvoltat experimente sistematice pentru a genera și a studia multe gaze, a descoperit câteva gaze noi, inclusiv monoxid de azot și clorură de hidrogen.
A descoperit că plantele pot absorbi dioxidul de carbon și pot elibera oxigen.
În 1774, el a preparat oxigen prin încălzirea oxidului de mercur cu un pahar aprins. El a descoperit că oxigenul nu s-a dizolvat în apă și a făcut arderea mai puternică. Priestley era un credincios ferm al teoriei flogistului. Pe baza acestei teorii, arderea a fost un proces prin care flogistonul a fost eliberat din substanțele inflamabile. El a propus că arderea intensă în interiorul oxigenului se datorează faptului că oxigenul nu conținea flogiston sau nu conținea foarte puțin flogiston și absoarbe cu ușurință flogistonul din alte substanțe. Drept urmare, el a numit oxigenul „aer deflogistic” și azot.
1834: A intrat în vigoare Legea de Abolire a Sclaviei din 1833, prin care se abolea sclavia în întregul Imperiu Britanic.
1921: La Haga a fost creată Curtea Internațională de Justiție.
1943: Operațiunea Tidal Wave: Ploieștiul este bombardat pentru prima dată de către aviația americană.
1965: Romanul lui Frank Herbert, Dune, a fost publicat pentru prima dată. În 2003 a fost desemnat cel mai bine vândut roman științifico-fantastic din lume.
1966: Partidul Comunist Chinez a decis lansarea Revoluției Culturale. Epurarea intelectualilor și a imperialiștilor devine politica oficială a Chinei.
1975: Semnarea actului final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (Helsinki).
1977: Greva generală a minerilor din Valea Jiului. 30.000 de mineri au blocat exploatările și au cerut să discute numai cu Nicolae Ceaușescu (1 – 3 august).
1996: A intrat în vigoare, în mod oficial, programul efectiv de Parteneriat Individualizat România – NATO.
