De câteva zile principalul subiect al știrilor din presa audio-vizuală sau cea scrisă sunt pensiile magistraților (dar nu numai).
Poate că nu ar strica să lămurim puțin lucrurile în această privință:
1. Nu exista un „contract” care să le garanteze pensii mari și vârste mici de pensionare
Când s-au angajat ca magistrați, polițiști sau militari nu aveau o garanție contractuală că vor primi pensii speciale mari și nu exista vreo clauză care să le promită că vor ieși la pensie la 45-50 de ani sau că vor primi 85-100% din ultimul salariu.
Aceste „drepturi” au fost create ulterior prin legi speciale, în diferite momente, de obicei din motive politice, economice sau pentru a „motiva” cariere dificile (cum ar fi cea militară sau judiciară).
Deci respectivii au profitat de aceste legi, dar nu au fost promise de la început în sens contractual sau constituțional.
2. Ceea ce spun ei acum e o interpretare convenabilă, sau poate așa înțeleg magistrații legile scrise în limba română:
Când se discută despre modificarea acestor pensii, apare des invocarea Constituției – mai precis art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”
Deciziile CCR spun și ele că drepturile câștigate nu pot fi eliminate în mod abuziv sau retroactiv.
Dar, și aici e cheia:
Nimeni nu le ia pensia deja primită.
Nimeni nu le oprește pensia lunară.
Doar se schimbă regulile pentru viitor.
Așa că interpretarea lor e una strategică, defensivă și, uneori, cinică: vor să păstreze niște privilegii nescrise, apărute din pixul politicienilor, pe care acum le prezintă ca fiind „sfinte” și „garantate”.
3. Uneori magistrații „înțeleg” legile doar cum le convine
Mulți dintre cei care se opun reformei pensiilor speciale invocă doar acele principii legale și constituționale care le apără avantajele, dar uită altele:
Egalitatea în fața legii (art. 16 din Constituție).
Sustenabilitatea sistemului public.
Rațiunea pentru care pensia există: compensarea pierderii capacității de muncă, nu îmbogățirea după 47 de ani.
4. Întrebarea firească e câtă ipocrizie mai poate duce o societate?
Pentru că una e să ceri respect pentru independența justiției sau pentru sacrificiul militar.
Dar alta e să ceri pensii uriașe pe contribuții minime, și să te ascunzi în spatele Constituției când ți se cere puțină decență.
Adevărul e simplu și dureros: nimeni nu vrea să le ia pensia de ieri, dar poate că e timpul să vorbim despre România de mâine, unde toți cetățenii sunt egali în fața legii – și în fața pensiei.
*
Adrian Negrescu afirmă că suntem într-o criză cum nu am mai văzut în ultimii 15 ani.
Îmi permit să contrazic optimismul acestui domn.
De fapt lucrurile stau mai rău:
Suntem într-o criză cum nu am mai văzut în ultimii 50 de ani.
Pentru cei care au uitat, sau erau într-o fază de proiect, am să reamintesc cum a fost atunci:
1973: Țările arabe din OPEC au impus un embargou asupra exportului de petrol către statele care sprijineau Israelul în Războiul de Yom Kippur. Prețul petrolului a crescut brusc de 4 ori.
1979: A doua criză, cauzată de Revoluția Islamică din Iran, a dus la o nouă explozie a prețului petrolului.
Efecte:
Inflație accelerată (stagflație = inflație + stagnare economică).
Costuri ridicate pentru transport și industrie.
Scăderea consumului și a încrederii în economie.
Stagflația
Fenomen rar: inflație mare și șomaj mare în același timp (contrar teoriei economice standard).
Politicile keynesiene nu mai funcționau eficient, ducând la o criză de încredere în modelul economic postbelic.
Șomaj crescut și industrializare în declin
Industriile grele din Europa și SUA au început să dea înapoi. Fabricile s-au închis, în special în zonele dependente de industrie.
Creșterea șomajului structural a dus la nemulțumiri sociale (greve, proteste, radicalizare politică).
Criza încredințării în statul bunăstării
Politicile sociale extinse din anii ’50-’60 păreau acum nesustenabile financiar.
Începe tranziția către neoliberalism, vizibil mai ales în anii ’80 (Reagan în SUA, Thatcher în Marea Britanie).
Agitație politică și socială
Războiul din Vietnam se încheie în 1975 cu o înfrângere simbolică pentru SUA.
Mișcări sociale masive (drepturile civile, feminism, ecologism, contracultură).
Creșterea terorismului intern în unele state (ex: Brigăzile Roșii în Italia, Baader-Meinhof în Germania).
Perioada 1970–1980 a fost una de criză profundă, atât economică, cât și socială și politică, iar această fază corespunde perfect unui punct de inflexiune descendent în ciclul Kondratiev.
Dacă teoria e corectă, iar ciclul se repetă la 50–60 de ani, atunci perioada 2020–2030 ar putea corespunde unei noi faze depresive — ceea ce pare destul de bine susținut de realitatea actuală: pandemie, conflicte geopolitice, inflație, instabilitate economică, inteligență artificială disruptivă, și o criză a încrederii în instituții.
Tranziția va fi dureroasă, mai ales pentru țări ca România, care sunt vulnerabile la șocuri externe (dependența de energie, expunerea la inflație importată) și care în loc să consolideze relațiile cu cei care posedă resursele necesare pentru dezvoltare (nu vorbesc de bani, pentru că banii, chiar dacă nu e rău să-i ai, nu se pot nici mânca și nici nu pot fi băgați în rezervoarele mașinilor) fac tot ce pot pentru a le sabota.
Pentru a nu fi dezamăgiți este important să știți că actualele probleme nu se vor rezolva prin tăierea pensilor unor magistrați, controale ale ANAF sau creșterea TVA cu 2 procente. Și în nici un caz nu le vor rezolva actualele guverne ale lumii.
În contextul unei crize globale ca cea din 2025 (care pare să implice ecologie, inegalitate, tehnologie, instabilitate geopolitică și o criză a valorilor) sunt necesare schimbări sistemice, nu doar de „peticeli” ale sistemului actual,
Și aceste schimbări nici măcar nu au început încă.
Puteți să fiți siguri că în următorii 8-10 ani vom trăi cu toți vremuri foarte interesante.
***
Rolul Israelului în uciderile de la centrele de ajutor alimentar din Gaza
Peste 1.000 de palestinieni au fost uciși în centrele de distribuție a alimentelor din luna mai, alimentând protestele internaționale.
Fundația Umanitară Gaza (GHF), o organizație non-profit americană susținută de SUA și Israel, a fost înființată la începutul acestui an pentru a oferi ajutor umanitar în Gaza. Distribuirea ajutoarelor a început în luna mai, în urma unei opriri prelungite a livrărilor de aprovizionare către enclavă. Însă, potrivit ONU, peste 1.000 de palestinieni au fost uciși încercând să acceseze alimente la centrele de ajutor ale GHF.
Palestinienii înfometați și asediați din Gaza nu au de ales decât să meargă câțiva kilometri pentru a colecta pachete alimentare atât de necesare din cele patru centre puternic militarizate. Medici și civili palestinieni au declarat pentru Al Jazeera că trupele GHF și israeliene au deschis în mod constant focul asupra celor care solicită ajutor, ucigând zeci de persoane odată.
Amenințarea Rusiei la adresa Franței: Care este valoarea analizei realizate de directorul DGSE, Nicolas Lerner?

Interviul de la LCI, din 9 iulie, cu directorul DGSE este o inovație în Franța.
Editoriale de vară – O mega înșelătorie XXL la scară europeană (Partea a II-a)

Iată-mă din nou aici pentru a aprofunda scandalul care întruchipează frauda modernă ce poate fi comisă de Comisia Europeană: o escrocherie de 723 de miliarde de euro, dezvăluită în iulie 2025 de europarlamentarul Angéline Furet.
„ONU și-a eșuat misiunea”: Ministrul de Externe al Ungariei, Szijjártó, critică organismul internațional pentru războiul și eforturile de pace din Ucraina

Organizația Națiunilor Unite „este în mod clar preocupată de propriile probleme și ineficiență” și, până acum, pare „incapabilă să sprijine eforturile de pace, chiar dacă aceasta ar trebui să fie funcția sa principală”, a declarat joi Péter Szijjártó, ministrul de externe al Ungariei.
Ungaria pledează în favoarea unui armistițiu și a negocierilor de pace în Ucraina de trei ani și jumătate, a declarat Szijjártó după discuțiile cu Abdulla Shahid, cel de-al 76-lea președinte al Adunării Generale a Națiunilor Unite, la Budapesta.
„Timp de trei ani și jumătate, am fost criticați aspru pentru acest lucru, chiar dacă, dacă acest război s-ar fi încheiat de la început, milioane de oameni ar fi putut fi salvați, Ucraina nu ar fi rămas în ruine, iar economia europeană nu ar fi avut de suferit”, a declarat ministrul.
Ungaria POATE: Credit imobiliar cu dobândă fixă de maxim 3%

Cel târziu săptămâna viitoare va fi publicată hotărârea de guvern referitoare la programul de creditare „Otthon Start” (Start Acasă), care va demara în luna septembrie, iar de la sfârşitul acestei săptămâni este de aşteptat să fie disponibil un site dedicat, accesibil prin portalul kormany.hu, cu informaţii detaliate despre program – a anunţat, joi, la Budapesta, […]
China a cerut explicații de la Nvidia din cauza „riscurilor de siguranță backdoor” legate de cipurile H20



















