Noi, cei de la infotimisoara.ro, am scris de nenumărate ori despre problema schelelor eterne de la Palatul Marschall. Am scris despre renovarea care durează de aproape 10 ani. Am scris despre riscul la care sunt supuși cetățenii. Am scris despre mamele cu cărucioare care sunt în pericol să fie lovite de mașini când vor să treacă strada. Am scris despre aspectul inestetic și neplăcerile create timișorenilor.
Situația am expus-o administrației locale, diferiților consilieri locali și personali și de fiecare dată ni s-a transmis că se va rezolva în cel mai scurt timp posibil. Mai o amendă mică de la poliția locală dată acolo, mai o curățenie făcută de proprietarul deștept, mai o deblocare temporară a trotuarului, totul așa de ochii lumii, cât să vedem că se face ceva și să ne potolim.
Chiar dacă subiectul a fost preluat și de alte publicații din presa locală, situația e neschimbată și astăzi. Proprietarul câștigă bani ca un boier, căci totul se rezumă la bani, iar noi cetățenii ne pierdem siguranța, starea de bine și sănătatea. El face zeci de mii de euro pe an, noi înghițim praf, mergem prin noroaiele de lângă șantiere și ne ferim să nu ne calce mașinile ai căror șoferi nu ne văd din cauza schelelor.
Iar acum, tocmai cei care ar trebui să se lupte pentru drepturile noastre se pare că au semnat cu patronul un contract de spațiu publicitar, iar un banner de zeci de metri cu Dominic Fritz a apărut pe schela respectivă. Că doar e campanie electorală până la alegerile din 9 iunie, iar schela are ca prin minune autorizație de construire până în 12 iunie.
În timp ce noi trecem ferindu-ne capul și atenți la mașini pe lângă schelele ce blochează trotuarul de pe Splaiul Tudor Vladimirescu, nr. 12, nu putem să nu ne întrebăm: câți ani de amânare pot fi ambalați într-un banner imens? Electoral de data asta.
Nu știm cine îl consiliază mai nou pe Dominic Fritz, dar nu trebuie să fii expert în relații publice ca să vezi ironia. În timp ce timișorenii trebuie să evite cu grijă schelele periculoase, primarul își face reclamă electorală pe ele. Este ca un dans al absurdului, la fel ca vremurile pe care le trăim.
În Timișoara, metoda schelei a devenit un fel de artă a abuzului urban, cu proprietari de clădiri jonglând cu legile și regulamentele precum niște magicieni ai răului. Odată ce obțin autorizația de construire, avizul de la Monumente, proiectul aprobat și plătesc o taxă de trotuar atât de mică încât pare o glumă, profitorii pot să țină șantierul deschis cât vor ei. Își reînnoiesc autorizația o dată la cinci ani și câștigâ zeci de mii de euro din publicitate. Legal, conform normelor în vigoare. Pe suferința noastră. Moralitatea lor pare să fie o poveste uitată în acest circ al autorizațiilor. Cât privește timișoreanul de rând, acesta devine victima perfectă într-un joc al puterii și al banilor, unde cetățenii sunt întotdeauna pe lista pierzătorilor.
„Palatul respectiv a fost construit într-un an, complet. Majoritatea clădirilor emblematice construite în Timișoara pe vremea Austro-Ungariei au fost făcute în maximum două decenii, 1890-1910, cam pe-acolo. Omului ăsta i-a trebuit o perioadă din 2016 până în 2024 doar ca să zugrăvească pe exterior clădirea… Este ceva incredibil de bătaie de joc! Am făcut așa niște statistici, niște rapoarte, să stai să petreci o oră acolo și să numeri mașinile și pietonii și să înmulțim cu numărul de zile și de ani care au trecut și așa ne dăm seama de oamenii puși în pericol: 1,5 milioane de pietoni ce au circulat timp de opt ani de zile pe această stradă, 3 milioane de mașini care au trecut pe aici, dar și sute de mii de euro făcute din reclame afișate pe schelele lui”, ne-a declarat M.B, un timișorean care locuiește în zona respectivă.
În urmă cu doi ani, oameni din aparatul primarului ne-au spus, tot nouă cei de la infotimisoara.ro, că se lucrează la un regulament nou de publicitate stradală care să nu mai permită astfel de anomalii. Astăzi vedem că s-a lucrat de nu s-a mai putut. Atât de mult și cu simț de răspundere s-a lucrat, încât însuși primarul strălucește pe schelele de pe Palatul Marschall, inserat între promisiuni și pragmatism politic.
În tot acest circ, cineva se distrează și câștigă, dar putem să vă spunem cu siguranță că aceia nu sunt cetățenii. Iar acum, pe lângă sănătate și siguranță fizică, pierdem și bani. Că doar bannerul respectiv nu e plătit de primar din buzunarul propriu.
Trăim într-o societate în care promisiunile sunt mai valoroase decât realitățile, iar schelele devin umbre ale unui oraș în continuă renovare, dar niciodată finalizată.
