Nu fiți ca cei care vorbeau despre ”soluția finală”, zâmbind…


6 răspunsuri la “Nu fiți ca cei care vorbeau despre ”soluția finală”, zâmbind…

  1. Doamna Băluțescu,
    Prin acest articol m-ati convins sa nu mai urmaresc infotimisoara.ro. Aceasta este propaganda , nu informare.
    Separat, daca chiar va pasa de animale, militati pentru parcuri, spatii verzi, paduri samd. In cazul in care nu stiti, in Germania circula prin orase gaste, rate, lebede, iepuri, veverite, chiar si vulpi si mistreti, dar nu mai multe decat isi permite primaria si organizatiile interesate sa aibe in grija.
    Nu cred ca are rost sa va amintesc de ciorile din parcul catedralei sau de tonele de excremente si cadavre de porumbei din podurile cladirilor istorice. Mai e mult pana departe.
    O zi frumoasa sa aveti.

    1. Cum adica este propaganda? Ati sarit peste pasajele in care vi se dau informatii, idei de la specialisti cu numele … nu asa ca zic unii nu stiu ce ?
      Inca aveti sechele cu ciorile? Nici de alea nu incapeti? Sunteti capabil sa intelegeti macar cat de inteligente sunt acele pasari ?
      Si oare de ce sunt pline poduirle cladirilor istorice de tone de excremente si cadavre? Banui ca nu are nimeni chef sa se ocupe de curatenie in acele poduri? Dar cum ar fi ca in acele poduri unde garantat sunt majoritatea cuiburilor sa se faca sistematic inlocuirea oualor de porumbel cu oua de plastic, scazand astfel natalitatea si evident mortalitatea exemplarelor tinere ce se lupta pentru resurse ? Aberant nu ? Cum sa pui mana sa muncesti cand ti se pare normal sa ucizi ? Mentalitate de taran de la curu vacii ajuns la oras.

    2. Cred ca doamna Balutescu apartine acelui simpatic grup care ar incuraja existenta haitelor de caini in buricul targului.

    3. Este în regulă. Precum spunea și articolul, un vot împotrivă cântărește la fel de mult ca unul pentru, dacă v-a pierdut pe dumneavoastră ca cititor, pe mine m-a câștigat cu siguranță! O zi bună!

  2. Respectul meu doamnă/domnișoara Balutescu. Bine scris articolul, documentat. Ignorați spusele domnului Tudor. Și da, cea mai reală afirmație este aceea conform căreia gândirea nocivă care vrea să impună astfel de reguli aparține țăranilor sosiți la oraș. Într-un oraș mare și civilizat. Pt că Timișoara asta a fost și încă mai este, chiar dacă e cotropită de tot soiul de venituri. Un oraș al toleranței in care au avut loc de-a lungul timpului și orice fel de naționalități și chiar și animale. Aceste venituri sunt marii contestatari ai tradiției orașului. Iar în ce-i privește pe cei de la USR, mi-au prăbușit și ultima speranță că România mai are vreo șansă. Iar asta rapid, într-un interval de timp record. Au acumulat dezamăgiri după dezamăgiri. Acesta este doar unul dintre ele. Sa auzim de bine

  3. Cand m-am mutat din Brasov in afara orasului, erau 2 case construite … ambele cu 2-3 etaje si cu acoperis de tigla. Nimeni nu hranea porumbeii … si totusi era un stol in zona care mereu statea acolo pe acoperisuri … spre disperarea proprietarilor care sub nici o forma nu au vrut sa ia masuri pentru a-si proteja imobilele .. gen plase de protectie. Snobismul nu ii lasa sa faca asa ceva … sa fie de rasul satului
    Dupa ce mi-am facut eu casa, mie placandu-mi porumbeii dintodeauna am inceput sa ii hranesc in curtea mea. Am construit un foisor unde au inceput sa intre si sa cuibareasca. Sistematic am inlocuit ouale cu oua de plastic sau cu oua compromise. Dupa un an de zile numarul de porumbei s-a injumatatit si a ajuns la un numar stabil. Multi mureau de tineri de la boli, foamete, conditii meteo, vanati de pradatori. In momentul in care nu s-au mai nascut atatia pui, resursele per cap de pasare au crescut, numarul de indivizi s-a stabilizat, si rar mai vezi porumbei scheletici cazuti sau cadavre
    Bineinteles vecinii sunt deranjati ca de ce hranesc porumbeii … uita ca e irelevant … ei existau in zona si cand nu eram eu ba chiar inainte ca ei sa isi ridice casele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *