Ramona Băluțescu September 9, 2022

 

Prima întâlnire cu banii britanici am avut-o cu Mary Poppins în mână, pe când eram mică – ediția românească din anii 70. Nu-mi era foarte clar cum era cu firfireii lor, dar apăreau pe acolo și șilingi, și pence, și, deși îmi aduc aminte (vag) cum îmi imaginam monedele sclipitoare, nu sunt sigură că aveam o reprezentare foarte clară a valorii sau chiar a imaginii lor reale. Însă mi-au rămas bine în cap lucruri ca îndemnul femeii cu păsări în jur, de la St. Paul: „Hrăniți păsările, doi gologani punguța”.

Am ajuns mai târziu la St. Paul, nu era cum îmi imaginam, lucrurile se înghesuiau mult prea aproape de catedrală și nu lăsau prea mult loc – nici măcar pentru umbra personajului imaginar sub fusta căruia dormeau, în carte, păsările hrănite peste zi. Dar atunci am învățat aspectul și culoarea micii monede de un penny.

 

 

Cât am locuit în Cambridge, în lunile de studiu de acolo, din doi ani diferiți, am avut mereu grijă nu doar de lire ci și de micile monede arămii din mâna sau din calea mea, pe principiul învățat la începutul anilor ’90 de la actorul Buju Ternovits, care îmi spunea că era folosit în Germania: cine nu respectă fillerul, nu respectă nici marca.

Și astfel, la una din întoarcerile din Marea Britanie, aveam câteva monede de un penny în penar. Sigur, era vorba de cele cu portretul Maklouf, sau cel anterior, portretul Machin (după ele urmând portretul Rank-Broadley și portretul Clark, dar într-un Regat Unit pe care nu îl mai știam decât de departe).

Și mă trezesc, într-o zi de prin 1995, că, studentă la Jurnalistică și Engleză fiind, trebuie să fac practică pedagogică la Liceul William Shakespeare din Timișoara, și să țin o oră în prezența profesoarei mele de la Universitate, Codruța Goșa. Pe vremea aceea mi se părea aberantă ideea să devin profesor. O excludeam din toate puterile și nu înțelegeam de ce trebuie să mă prezint în fața unor țânci de clasa a doua și să le povestesc ceva despre limba engleză, cum eu doresc doar să fac presă, și nimic mai mult. Dar așa era schema universitară.

 

 

Și vine ziua de care mă temeam. Și îi aud pe micuții din bănci cu o engleză faină, prinsă la Cartoon Network (pe atunci încă nu se dublau vocile), cuminți, curioși, le povestesc eu diverse pe-acolo, și nu știu ce face sau nu face un băiețel, și îi spun de faza cu „a penny for your thoughts” (un penny pentru gândurile tale – îi zici cuiva care a tăcut multă vreme, și vrei să-i arăți că ți-ar plăcea să știi ce gândește). În timp ce le explic, îmi amintesc ce aveam în penar, și le scot o monedă de un penny să le arăt.

Nu mai știu cum a fost restul orei, știu doar din ce parte bătea lumina în clasa aceea, și că s-a terminat totul, într-un final. Iar profesoara mea m-a felicitat și mi-a spus că a fost faină găselnița cu moneda. Nu știam că, în curând, voi ajunge exact ce nu-mi dorisem: profesor de engleză, timp de niște ani buni, la o școală privată, cu un curs pe care a trebuit să mi-l fac singură.

Peste un sfert de secol de atunci, cum am ajuns cadru didactic asociat și la Universitate, Codruța Goșa mi-a spus: eu întotdeauna te-am văzut pe tine la catedră. Și m-a mirat. Dar m-a și bucurat. Acum.

 

 

Cumva, moneda de un penny a rămas printre legendele mele personale ca poarta de intrare în învățământ. Un portret mic, înnegrit, al unei regine tinere, ținut în pumn. A trecut timp. Acum explic studenților, nu copiilor, iar copilașii de atunci de la Shakespeare au și ei copii, cel mai degrabă. Doar regina nu mai e. Iar monedele mele talisman vor trebui schimbate, și pus pe ele un alt chip.

Și am o strîngere de inimă, gîndindu-mă la asta. E doar o frântură infimă din ceea ce înseamnă, în macrocosmos, că moare o epocă. Dar am vrut să scriu asta. Gândul meu în valoare de un penny. Amintindu-mi de o carte din copilărie, ca la plecarea unei alte regine, și de o monedă ce a contat, cu un portret pe care l-am studiat cu atenție, în trecut. Ca măruntă parte din omagiul planetar ce i se cuvine Reginei Elisabeta a II-a, care a murit acum câteva ore, la plecare.

Thank you ma’am!…

Ramona Băluțescu

 

Bibliografie:

https://www.ukaa.com/guides/arnold-machin-60

https://twitter.com/royalfamily/status/1199316852612247553

http://www.thepotteries.org/did_you/011.htm

https://www.bbc.com/news/in-pictures-62844423?fbclid=IwAR1dHuRCOcuGZ_kJFfYCtMAvDEkTWN66PzwbDoj1JLltDE_UEiOo5N07XsQ

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*