Democrație disfuncțională sau despotism înțelept?
Bună întrebare.
Desigur că în primul moment fiecare dintre noi va spune că deocrația este preferabilă dictaturii.
Problema apare atunci când punem lângă cuvântul „democrație” un alt cuvânt: funcțională.
Pentru că nu orice sistem în care oamenii votează este neapărat o democrație funcțională. Așa cum faptul că un automobil are volan nu înseamnă că șoferul știe să conducă.
Și aici lucrurile devin ceva mai interesante.
Există două fenomene psihologice despre care cred că ar trebui să discutăm mult mai des atunci când vorbim despre societate și despre felul în care ajung oamenii în poziții de putere.
Unul este efectul Dunning-Kruger, pe care îl pomenesc destul de des, tocmai pentru că ne influențează mult mai mult decât ne place să credem.
Pe scurt, oamenii care au competențe reduse într-un anumit domeniu tind să-și supraestimeze competențele, tocmai pentru că le lipsesc cunoștințele necesare pentru a-și evalua corect propriile limite.
Cu alte cuvinte, există oameni atât de proști încât nici măcar nu au instrumentele intelectuale necesare pentru a-și da seama cât de proști sunt.
Și asta produce o consecință extraordinar de interesantă.
Omul care nu știe că nu știe are curaj.
Va merge la facultate, va candida la o funcție, va da interviu pentru un post pentru care nu este pregătit, va explica altora cum trebuie făcut lucrul pe care el însuși nu-l înțelege și, în cele din urmă, poate ajunge chiar să conducă oameni care știu mai mult decât el.
De cealaltă parte avem un fenomen oarecum complementar: sindromul impostorului.
Oamenii competenți își cunosc limitele. Știu cât de complicate sunt lucrurile pe care le au de făcut. Știu cât de multe nu știu. Și tocmai de aceea, atunci când li se propune o funcție importantă, prima lor reacție nu este întotdeauna: „Perfect! Unde semnez?”
Uneori este: „Oare chiar sunt suficient de bun pentru asta?”
Și aici apare paradoxul.
Incompetența poate produce tupeu, iar competența poate produce îndoială.
Să luăm un exemplu simplu.
Se scoate la concurs postul de director al unei instituții.
Se publică anunțul, vin zece candidați.
Și noi presupunem automat că cel mai bun dintre cei zece va ajunge director.
Dar de unde știm că omul cel mai competent s-a înscris?
Poate că unul dintre cei mai buni oameni din domeniu a citit anunțul și a spus:
„Nu cred că sunt potrivit. Sunt alții mai buni decât mine”. Și nu s-a înscris.
Un altul, mult mai puțin competent, a spus: „În sfârșit, a venit și momentul meu”. Și s-a înscris.
Iar instituția are nevoie de un director. Nu poate rămâne postul vacant la nesfârșit.
Așa că alegem dintre cei care au avut suficientă încredere în ei încât să depună un CV.
Și, uneori, ajungem să confundăm disponibilitatea de a ocupa o funcție cu capacitatea de a o ocupa.
Același mecanism îl putem observa în politică.
Partidele au nevoie de candidați.
Candidații trebuie să vrea să candideze.
Iar omul care vrea cu orice preț să ajungă parlamentar are deja o caracteristică pe care omul competent și modest s-ar putea să nu o aibă: dorința de a ajunge parlamentar.
Și atunci alegătorului îi rămâne să aleagă dintre cei care s-au înscris.
Nu dintre toți oamenii competenți din țară.
Ci dintre cei care au vrut să candideze.
Este o diferență enormă.
Democrația ne spune că poporul își alege conducătorii.
Dar există o întrebare pe care o evităm aproape întotdeauna: Din cine îi alegem?
Pentru că alegătorul nu poate vota un om care nu candidează.
Dacă într-o circumscripție avem o mie de oameni extraordinar de competenți, dar niciunul nu dorește să intre în politică, iar la alegeri candidează zece oameni dintre care șapte sunt mediocri și doi sunt complet nepotriviți pentru funcție, democrația nu poate face magie.
Va trebui să aleagă dintre cei zece.
Și mai există o problemă: alegătorii.
Si oamenii ăia care aleargă cu toporul după ambulanțe, sau cei care vor buletine fără cip, ca să nu-i iradieze Satana prin cipul ăla, au dreptul să aleagă.
Există însă și o altă formă de a ajunge într-o funcție oarecare, alta decât cea de a fi ales.
Îl vedem în organizațiile care nu-și aleg conducerea prin votul tuturor angajaților.
O corporație serioasă nu își alege directorul general întrebând toți angajații ci îl selectează printr-un mecanism intern.
Se uită la rezultate, la competență, la experiență, la capacitatea de a lua decizii, la ceea ce a făcut omul respectiv până atunci.
Cu alte cuvinte, încearcă să-l promoveze pe cel mai bun dintre cei disponibili, nu pe cel care a avut cea mai bună campanie electorală.
Un sistem care trebuie să producă rezultate are tendința de a căuta oameni capabili să producă acele rezultate.
Statul ar trebui să facă exact același lucru.
In final ajungem la concluzia că o democrație funcțională nu poate funcționa decât într-un stat cu cetățeni foarte bine educați, și unde filtrele sistemului de învățământ nu permit idioților să ajungă în funcții în care este nevoie de oameni deștepți.
Asta este de fapt, cred eu, soluția problemei, nu un învătământ care produce absolvenți pe bandă rulantă, ci unul care nu permite să treacă prin filtre decât pe cei care merită cu adevărat acest lucru.
Iar o soluție alternativă ar fi să transformăm statul într-o imensă corporație, într-o meritocrație, iar avansarea într-o funcție superioară să se facă exclusiv pe baza meritului personal, verificat și apreciat de cei din interiorul sistemului.
Din păcate și aici apare o problemă: nu poți înlocui pașnic un despot prost, iar toți despoții înțelepți îmbătrânesc sau devin paranoici.
***
Deschideți dosarele: Fauci nu ar trebui să invoce al cinceleaa amendament cu privire la adevărul despre originile COVID-19
Ar trebui să avem o anchetă independentă, cu putere de citație, izolată de agențiile a căror conduită este pusă sub semnul întrebării, și să lăsăm dovezile să cadă acolo unde cad.
Neil L. Harrison și Jeffrey D. Sachs | 15 august 2026 | Common Dreams
Pe 29 iulie, Anthony Fauci s-a prezentat în fața unei comisii a Senatului în baza unei citații și a refuzat să răspundă la întrebări de peste o sută de ori. În aproximativ două sute cincizeci de apariții anterioare în fața Congresului, nu invocatese niciodată cel de-al Cincilea Amendament. L-a invocat cu privire la întrebarea unde a început cea mai gravă pandemie din ultimul secol și cu privire la toate celelalte întrebări.
Avea dreptul să facă acest lucru. Al Cincea este un drept, iar oricine tratează tăcerea ca dovadă a vinovăției înțelege greșit Constituția. Dar acest lucru ratează ideea principală. Fauci a condus Institutul Național de Alergii și Boli Infecțioase timp de treizeci și opt de ani, devenind imaginea establishmentului științei medicale din SUA (s-a auto-descris astfel: „Eu sunt Știința”) și agenția sa, printre altele, a finanțat cercetările asupra coronavirusului în Wuhan și în Carolina de Nord. Când întrebarea este: Cum au murit un milion de americani?, atunci omul care a jucat rolul „Doctorului Americii” nu are dreptul să tacă și să își păstreze mantaua științei.
„Nu e, totuși, mai bine să ai o dictatură bună decât o democrație proastă?” Reacția unei jurnaliste franceze după această replică
„Francezii nu știu ce înseamnă o dictatură. Poate că, într-un fel, este un lucru bun, chiar dacă am avut și noi perioade întunecate în istorie – regimul de la Vichy, ocupația germană, colaborarea. Dar nu am trăit dictatura sub Assad, tată și fiu, precum Siria, sau dictatura sub Ceaușescu, precum România”, spune jurnalista franceză Camille …
Angajații Volvo trebuie să treacă probe fizice pentru a-și păstră locul de muncă: „Sistemul e de rahat”
Angajații temporari de la fabrica Volvo Cars din Torslanda, Suedia, trebuie să treacă mai multe probe fizice pentru a putea obține un loc de muncă permanent. Printre acestea se numără un test de fitness pe bicicletă, iar cei care nu ating limita stabilită de companie nu sunt angajați, chiar dacă au lucrat deja luni sau chiar ani pe linia de producție. Decizia a provocat nemulțumire în rândul muncitorilor și al sindicatului IF Metall, potrivit Dagens ETC și CarsUp.
Am acceptat prea ușor sintagma „adăpost climatic”.
Acum câteva săptămâni, eram la Madrid și vizitam un mare spațiu reconvertit. Spațiul era spectaculos, un fost abator transformat în spațiu cultural, dar surpriza nu a fost clădirea. Surpriza a fost să descopăr că una dintre camere, în care fusese amenajat un extraordinar adăpost climatic, era plină.
O nouă lecție de istorie: Europa s-a „albit” mult mai recent decât credeați.
Și gata, acum știți. Suntem albi de cel mult 10.000 de ani, de când fermierii anatolieni s-au mutat în Europa cu porcii, cu vacile și cu grâul lor. Sau hai să spunem de 6.000 de ani, de când fermierii au ocupat întreaga Europă.
Şase ani de la explozia muncii de acasă: ce a rămas din revoluţia remote?
La şase ani de la explozia muncii de acasă provocată de pandemie, România rămâne statul european în care flexibilitatea s-a împământenit cel mai puţin. Atât ponderea angajaţilor care lucrează exclusiv de acasă, cât şi cea a celor care lucrează ocazional remote sunt cele mai mici din Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat.
DOCUMENT Cartea electronică de identitate.
După un an și câteva luni de la extinderea cărții electronice de identitate (CEI) în toată țara, doar 2,3 milioane de români au optat pentru noul act, dar ei reprezintă 92% din cei care și-au reînnoit sau făcut prima dată buletinul, relevă un document analizat de Profit.ro.
Fermierii români cer verificarea cerealelor din Ucraina care tranzitează Republica Moldova şi intră ulterior pe teritoriul României
Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) cere autorităților române introducerea unor măsuri drastice de verificare și trasabilitate pentru cerealele ucrainene care tranzitează România, inclusiv pentru transporturile care intră în țară prin Republica Moldova, relatează Agrobiznes.ro.
Într-o scrisoare deschisă adresată președintelui, premierului și conducerii Parlamentului, organizațiile de fermieri avertizează că, în lipsa unor controale riguroase, există riscul ca mărfurile destinate altor țări să rămână ilegal pe piața internă.
Cine are de câştigat? Au trecut nouă ani fără exporturi de carne de porc din România, dar cu importuri de 6,7 mld.
A trecut deja o lună de când România nu a mai exportat nici măcar o oaie. La prima vedere, poate că nu pare o problemă. Numai că România este cel mai mare exportator de ovine din UE şi are un efectiv de 10,75 milioane de capete, al doilea ca mărime după Spania, iar piaţa internă nu consumă, potrivit datelor din 2025.
ANAF pune în gardă firmele: plăţile şi încasările cash au reguli stricte în 2026.
Patrick André de Hillerin îl ironizează pe Miruță: „Super eroul nostru, Dinel Centimetro, a avut o săptămână proastă”
Jurnalistul Patrick André de Hillerin a lansat un atac ironic la adresa ministrului apărării Radu Miruță, prin intermediul unei postări pe rețelele sociale, referitor la modul în care au fost gestionate crizele recente din România. Jurnalistul îl întruchipează pe ministru într-un personaj satiric, botezat „Dinel Centimetro”, care este ineficient în fața problemelor din țară.
„S-a închis centrala pe care tocmai o salvase”
Într-un mesaj publicat pe pagina sa de Facebook, jurnalistul face referire la o serie de evenimente care au ținut capul de afiș al știrilor în ultimele zile. Prima ironie vizează sincopele din sistemul energetic național, făcând aluzie la dâmbul din Dunăre care împiedică apa să ajungă la Cernavodă și la centrala nucleară oprită.
„Super eroul nostru, Dinel Centimetro, a avut o săptămână proastă. După chipul și asemănarea. Mai întâi l-a luat la mișto un dâmb și s-a închis centrala pe care tocmai o salvase din ghearele diabolicei Secetă și a infamului Debit Mic”, a scris Patrick André de Hillerin.
Trenuri de n-are viteză și cât ne costă planurile
Infrastructura CFR pare că începe să aibă parfumul anilor 2000, cu studii peste studii, calcule și planuri care mai de care mai mărețe, toate încremenite. Suntem pe nicăieri, în ciuda sacilor cu bani europeni, cu lucrări întârziate și planuri expirate, dar planificăm și ne propunem din nou, că la asta ne pricepem cel mai bine.
Serviciu pentru servicii.
Avem cele mai sigure șosele din lume. Nu neapărat în materie de siguranță rutieră, ci în sensul că sunt păzite atât de strașnic, că nici măcar francezii, care se știe că au furat apa din Vidraru, n-ar îndrăzni să se apropie de ele.
Să luăm doar exemplul drumului expres dintre Pitești și Craiova, cu o lungime de 121 de km. Acest minunat drum a fost dat în folosință integral în 1 iulie 2025, iar acest lucru se datorează faptului că era extrem de bine păzit încă dinainte să fie terminat.
Ești dezamăgit de cei din jur? Atunci nu-ți rămâne decât să fii tu cea mai bună versiune a ta.
La 40 de ani, mi-am luat o brățară cu vorbele: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”
Începând de astăzi, noi restricţii de trafic rutier.
Primăria Timișoara, prin Societatea de Drumuri Municipale, continuă lucrările de reparații și asfaltare pe străzi intens circulate, în ultimele săptămâni de vacanță și concedii, când traficul este mai redus. Drept urmare, traficul rutier va fi restricţionat pe unele artere ale oraşului. Începând de luni, 17 august, SDM va schimba covorul asfaltic pe Calea Buziașului.
STPT: bilete și modalități de plată pentru girocenii care călătoresc cu M3 și M32
Un bilet costă 5 lei și este valabil 60 de minute de la validare. În acest interval, călătorii pot schimba mijloacele de transport fără să cumpere un alt bilet și pot circula atât în Giroc și Chișoda, cât și în Timișoara, în limita perioadei de valabilitate. Biletele pot fi cumpărate de la chioșcurile STPT din […]
Ce facem astăzi, 17 august 2026, în Timișoara?
