Într-o analiză publicată în Opinii BNR, economistul Nicolae Dănilă arată că România se confruntă în prezent cu vulnerabilități economice suprapuse – de la încetinirea creșterii economice și inflație ridicată, până la un deficit bugetar excesiv și instabilitate politică. Pentru a depăși aceste crize, țara trebuie să își mobilizeze propriile resurse interne și să își construiască o strategie de suveranitate economică bazată pe valoare adăugată, industrie și independență decizională.
În actualul context economic și geopolitic, România se confruntă cu presiuni financiare majore, însă acestea trebuie privite ca pe un moment decisiv pentru schimbare structurală. Reprezentantul BNR subliniază că principala problemă a țării nu este lipsa resurselor – având energie, terenuri agricole, economisire internă și o piață de 19 milioane de consumatori –, ci capacitatea scăzută de a le transforma în producție, productivitate și capital care să rămână în țară.
Pentru a ieși din acest cerc vicios, România trebuie să schimbe abordarea strategică: în loc să depindă permanent de finanțări externe, credite sau noi programe europene, trebuie să reducă lanțurile economice incomplete, să își protejeze capitalul uman și să își susțină mediul de afaceri local.
Costul instabilității politice și blocajele din economie
Instabilitatea politică actuală, caracterizată prin luni întregi fără un guvern cu mandat deplin, generează costuri economice concrete prin proiecte amânate și predictibilitate scăzută. Riscul politic persistent funcționează ca o taxă suplimentară ce majorează prima de risc și complică accesul la finanțare.
Un semnal clar de alarmă vine din partea marilor companii industriale, precum Automobile Dacia, a doua firmă din țară după cifra de afaceri. Când marii investitori atrag atenția asupra costului energiei, infrastructurii și instabilității fiscale, ezitările lor se traduc în decizii economice reale privind mutarea sau amânarea viitoarelor investiții.
„Capitalul poate suporta multe riscuri. Suportă mult mai greu riscul de a nu putea anticipa regulile jocului.”
Consolidare fiscală, inflație și lipsa unui pol bancar autohton
Ajustarea bugetară din acest an arată o reducere a deficitului (proiectat la 6,2% din PIB, de la 7,9% în 2025 și 9,3% în 2024), însă o reducere realizată doar prin creșteri de taxe și tăieri nediferențiate de cheltuieli riscă să limiteze activitatea economică. Totodată, inflația rămâne ridicată (8,16% în iulie), iar BNR estimează revenirea în intervalul țintei abia spre sfârșitul anului 2027.
O vulnerabilitate majoră a sistemului financiar este absența unui pol bancar autohton puternic. Deși depozitele populației și firmelor la bănci au atins nivelul de 684,55 miliarde de lei în iulie, băncile cu capital străin dețin două treimi din active, iar activele bancare totale reprezintă doar 50% din PIB (cel mai scăzut nivel din UE). Astfel, economisirea internă nu este transformată suficient în capital productiv pentru proiecte strategice pe termen lung.
Sectorul energetic și tranziția către o economie agroindustrială
În domeniul energetic, criza din această vară a demonstrat că retragerea capacităților tradiționale de producție (cărbune) înainte ca regenerabilele să ofere energie dispecerizabilă în bandă obligă statul să revină la active vechi pentru a evita dezechilibrele. Proiectele mari, precum gazul din Marea Neagră (Neptun Deep), trebuie conectate cu industria chimică și procesarea internă pentru a crea competitivitate locală, nu doar venituri din export.
În agricultură, România suferă din cauza modelului simplist „teren → recoltă → export”. Fermierii sunt expuși riscurilor de lichiditate și volatilității climatice (seceta severă din acest an afectând grav culturile), fiind adesea obligați să își vândă producția la prețuri mici. Trecerea la o economie agroindustrială mecesită investiții masive în depozitare, irigații, procesare alimentară și credite adaptate sezonalității.
„O țară poate recupera un deficit financiar printr-un împrumut, poate recupera o întârziere tehnologică printr-o investiție, poate suplini temporar o lipsă de energie prin importuri. Nu poate recupera rapid un deceniu de pierdere a competențelor.”
Capitalul uman, datoria publică și achizițiile din apărare
Declinul demografic și emigrația masivă – OECD estimând că aproape una din cinci persoane de origine română la vârsta activă trăiește în străinătate – fac din capitalul uman cea mai greu de înlocuit resursă. Educația tehnică, învățământul dual și sistemul de sănătate trebuie privite ca investiții economice directe, nu doar ca simple cheltuieli bugetare.
Pe plan financiar, datoria publică este estimată de Comisia Europeană să ajungă la 61,6% din PIB în acest an și la 63,4% în 2027. Împrumuturile folosite pentru consum curent consumă din libertatea economică viitoare.
În ceea ce privește apărarea, derularea unor programe majore precum Programul SAFE (împrumut european rambursabil de până la 16,68 miliarde de euro) trebuie folosită ca o politică industrială de integrare a furnizorilor locali și de transfer tehnologic, astfel încât banii împrumutați să lase în țară capacități de producție, cercetare și mentenanță pe termen lung.
