Viziunea

Țin minte că am văzut la televizor, cândva la începutul anilor ‘90, imediat după numirea sa în funcția de prim-ministru, un interviu cu domnul Theodor Stolojan.

Povestea că înainte de revoluție, când nimeni nu se gândea că așă ceva ar fi posibil, făcea exerciții gândindu-se cum ar fi ca regimul să dispară și el să conducă această țară.

Mărturisesc că, păstrând proporțiile și bunul simț, și eu m-am jucat într-un mod asemănător, dar proiectând sarcina asupra altora, îmi imaginam ce ar trebui să facă un primar al acestui oraș.

Am făcut asta mult înainte de alegerile locale, când încă nici nu se știa cine vor fi viitorii candidați la primărie.

Mai mult, am și scris despre aceste lucruri, am scris cum îmi imaginez că ar trebui amenajată Piața Nicolae Bălcescu, sau zona ultracentrală a orașului, sau cum cred eu că ar trebui să se facă curățenie pe malurile Canalului Bega, despre toaletele publice ale orașului care nu mai există, tot felul de lucruri.

Probabil uneori am dat dovadă de naivitate, eu îmi imaginam că lucrurile se fac așa cum știu eu că se pot face, neținând cont nici de ineficiența sistemului birocratic actual și nici de interesele partenerilor din administrație.

Alteori, pentru că totuși știu cum se fac lucrurile, îmi imaginam în amănunt cum cineva din primărie merge la atelierele STPT, cum se face acolo, într-un birou, o ședință de brainstorming, se desenează schițe, se discută cu oamenii care vor participa la execuția efectivă a obiectului respectiv, vedeam chiar spițele vopsite cu vopsea de ulei verde ale uneia din bicicletele cu 3 roți confecționate acolo, în momentul când operatorul de salubritate se urcă pe ea și își începe prima tură de curățenie din acea zi pe malul Begăi.

Bicicletă folosită pentru curățenie în Zagreb. Foto: The Urban Activist.

Imi imaginam cum dimineață, când ies să-mi plimb câinii, sau mai târziu, când mă duc la serviciu, o salut pe doamna care mătură strada pe care locuiesc, în fiecare zi aceiași oameni care mă cunosc deja.

Și pentru că îmi imaginam toate aceste amănunte știam că unele lucruri nu se pot face într-o zi, sau într-o lună, sau într-un an.

Alegerile locale au avut loc în septembrie.

Au trecut de atunci 9 luni pline. Probabil în primărie există deja o echipă cât de cât completă, avem primar, viceprimari, city manager, tot felul de consilieri, există sprijinul unui partid care dispune și el de resursă umană cel puțin teoretic calificată, constat că există chiar și activiști, mici Goebelși cu fustițe sau cu pantaloni până la genunchi și picioarele epilate, care ne spun ce și cum să gândim corect.

Avem arhitect șef.

Mărturisesc că atunci când am aflat că se organizează un concurs pentru funcția de arhitect șef al orașului ardeam de nerăbdare să aflu care este viziunea celor care vor participa la acel concurs.

Pentru că eu așa îmi imaginam, vine candidatul 0040327, cu un teanc de desene schițe și ne spune viziunea sa, el se gândește, de exemplu, ca în partea de nord a orașului să mute greul circulației pe Demetriade, urmând ca Take Ionescu să rămână o stradă de cartier, între blocuri. Și să ne arate schițe, desene și calcule cu traficul care să-i sprijine ideea.

Candidatul următor vine și el cu ideile sale, sub partea sudică a lui Take Ionescu, inclusiv sub fântâna de la Punctele Cardinale vrea să facă o imensă parcare care să deservească atât locatarii din blocurile învecinate cât și pe cei din Piața Unirii. Din nou, totul este argumentat cu schițe, carcule, randări pe calculator.

Candidatul 3 la rândul său vrea să desființeze traficul auto pe strada care trece prin fața Catedralei Metropolitane, urmând ca aceasta să devină stradă pietonală. Mută tramvaiul care vine din Fabric pe Pestalozzi, completează zona pietonală din centrul orașului, lucruri din acestea.

Din păcate, s-o fi întâmplat și așa ceva, poate candidații reali aveau desene și schițe, dar eu personal nu am văzut așa ceva. Nici presa nu le-a văzut. Nu le-a văzut nimeni, nu a existat așa ceva în cadrul acelui examen.

În schimb, dacă informațiile mele sunt corecte,  s-a dat examen de cunoștințe de folosire a calculatorului. Și acest examen nu s-a desfășurat în fața unui calculator, ci s-a dat pe hârtie. De parcă am trăi într-o povestire a lui Kafka, “Franz Kafka – Examenul de calculator dat pe hârtie”. Și ne mai mirăm că sunt bancuri cu „declarația în format electronic se predă la ghișeul de la etajul 2”.

Probabil tastatură folosită pentru examenele de calculator pe hârtie – Foto: Colecția Lucian Muntean

Dar trecem peste astea, bine că în final s-a ales cel mai bun.

Totuși, lipsește ceva.

Viziunea.

Toată această mulțime de oameni, unii mai bine plătiți decât alții, e adevărat, nu ca în Germania, dar nici prețurile la noi nu sunt ca în Germania, sau poate mai bine decât în Germania dacă comparăm performanța cu recompensa, și-au intrat în pâine.

Dar cetățenii nu văd rezultatele.

Uitați-vă la pozele de mai jos și încercați să recunoașteți locul.

Da, mizeria asta este parcul de lângă Castelul Huniazilor, un loc din zona ultracentrală a orașului, mai central de atât nu se poate.

Gunoaie, tineri așezați pe băncile chioșcului care joacă cărți și ascultă manele și muzică populară bănățeană, putoare, bănci murdare, nu de la dejecțiile păsărilor, ci de jeg, jeg din ăla care îti murdărește hainele și îți face mâinile lipicioase de le ții în sus și cauți un loc unde să le speli, loc care nu există în zona centrală a orașului, poate doar dacă mergi până la Bega, că fântâni, țâșnitoare din acelea, nu mai există și nimănui nu i-a trecut prin minte să discute cu cei de la Aquatim despre așa ceva.

Asta se întâmplă la fix 350 de metri de intrarea în Primărie.

Sunt conștient că nu se putea reamenaja totul într-o lună, două, dar aș vrea, nu doar eu, toți vor același lucru, să văd care este viziunea administrației în privința acelui loc, nu neapărat ce s-a făcut, ci ceea ce se va face. Cum vor face ei, nu știu cine, arhitectul șef, city managerul, poate sunt alții,  ca acele bidoane de gunoi să nu se mai vadă când vin turiștii ăia. Să nu se mai vadă niciodată. Cum vor face ca acel loc să nu mai pută de te trăznește, așa cum pute acum. Că leafa le cam merge de un timp, dar rezultate nu prea a văzut nimeni.

Cred că ar fi bine ca cineva din primărie să organizeze o conferință de presă în care să fie prezentate desene și schițe, nu trebuie să fie făcute pe calculator, merge și desenate frumos cu creioane colorate. Vreau ca cine va să explice cetățenilor acestui oraș cum va organiza întreținerea acelui loc, sustenabil și permanent, astfel încât trecătorii să nu mai vadă niciodată vreun bidon de gunoi, ci numai iarbă, vegetație, bănci curate și un psiholog să ne explice cum va face el ca acolo în loc de manele să se audă Io Ti Penso Amore sau altă muzică asemănătoare.

Iar o astfel de conferință de presă ar fi o oportunitate pentru administrație să ne explice cum va face ca atunci când se desprinde o bucată de travertin, ceva, de pe una din construcții, sau dacă se sparge o placă de pavaj, sau se strică orice altceva, în aceeași zi cineva să vină să repare problema. Nu acum, o dată, ci în permanentă, lucrurile să fie organizate în așa fel încât oricine e primar sau șef reparațiile astea să fie făcute imediat, și acum, și peste 20 de ani.

Toate pozele astea sunt făcute nu undeva la periferie, ci în Zona 0 a orașului care a fost numit Capitală Culturală Europeană.

E o rușine. Pentru repararea acelui colț nu erau necesare nici fonduri europene, nici hotărâri de Consiliu Local, nici măcar un deviz, nu trebuia decât ca cineva care știe ce are de făcut și nu așteaptă indicații de la București să trimită un zidar cu niște materiale într-o roabă. Sau imaginați-vă că mâine o turistă bătrână care umblă sprijinită în baston cade pe treptele alea ale celui mai minunat WC din univers, așa cum a fost descris, și își rupe gâtul. Cum a fost posibil să se ajungă la această situație?

Ar fi bine ca cineva din administrație să ne povestească și care este viziunea în privința acelui pasaj subteran din centrul orașului, îl reparăm, îl astupăm cu pământ, ce facem acolo? Bine că ne-am ocupat de porumbei, dar în centrul orașului Timișoara avem de zeci de ani o groapă, cine știe ce e acolo în spatele acelor placaje, și nimeni nu știe ce e de făcut. Nu e admisibil așa ceva!

Poate vorbim și despre toaletele publice, administrația va reabilita toaletele istorice, care există, va face altele mai frumoase, sau rămânem în continuare cu aceel toalete din PVC destinate folosirii temporare cu ocazia diferitelor evenimente?

Și ideal ar fi să se găsească soluții pentru tot orașul, să ascundem bidoanele de gunoi nu numai în centru , să le ascundem și în Calea Șagului, Calea Girocului, Circumvalațiunii, Blașcovici, peste tot. La fel și cu celelalte, dacă se rupe o bancă în Parcul Central, treaba să fie astfel organizată încât să nu fie posibil să treacă o zi fără ca banca aceea să nu fie reparată.

Dacă cineva aruncă un camion cu gunoaie pe strada Cerna sau oriunde altundeva să nu existe posibilitatea ca acel gunoi să nu fie ridicat în următoarele 24 de ore.

Repet, știu că lucrurile astea nu pot fi făcute într-o zi, dar barem desenați-le, scrieți despre ele.

Scăpați de activiștii care nu știu decât să vorbească despre economie sustenabilă și circulară, dar în realitate nu știu să facă nimic concret, scăpați de angajații care nu știu decât să semneze ce le pun alții în față, de cei care fac reguli inutile sau de cei cărora le plac numai laudele, dar nu și criticile.

Și în locul acestei pegre incompetente înconjurați-vă de oameni care știu într-adevăr să facă lucruri, chiar dacă aceșția din urmă nu fac parte dintr-un partid oarecare.

Arătați barem ce vreți să faceți, dacă vreți să faceți ceva, chiar dacă deocamdată nu prea ați făcut lucrurile simple care ar fi trebuit deja de mult făcute. Lăsați-l pe unul din viceprimari, pe Ruben Lațcău, că tot a început, să se ocupe de lucrurile mari, dar puneți pe cineva să se ocupe de restul, că peste 3 ani dacă o să vă lăudați numai cu Bogdăneștilor și Cetății va fi mult prea puțin.

Pentru că, știți ce a spus mama, nemțoaică școlită la Notre Dame și crecută în ideea că tot ce e german e mai bun decât ce e românesc, sau ce spun vecinele mamei mele, sau vecinii mei care acum râd de mine pentru că v-am votat, sau prietenul Vali care îmi reproșează “tu ai spus să-l votăm pe ăsta”?

“Ăștia nu știu să facă nimic și nu fac nimic, Robu a fost de 1000 de ori mai bun”.

Și eu șosele, betoane, parcări și copaci tăiați nu mai vreau.