Anton Kovacs September 5, 2019

Foto: Ioan Emil Botescu

 

Întotdeauna când cineva face publică undeva o poză cu niște gunoaie, forțele reunite ale nenumăratelor societăți de salubrizare se reunesc pentru a face curățenie în acel loc, polițiștii adună gunoiul din apă, cei de la ape tund plantele din apă, iar peștii din apă dau din coadă de bucurie.
Timp de o zi este curat.
După care nimeni nu mai face nimic, o lună, două, șase, gunoaiele se adună din nou, până când cineva face din nou fotografii.
Constatăm cu toții că sistemul actual nu funcționează.

Și totuși rezolvarea este cât se poate de simplă.

Amplasăm un container de 3x2m undeva sub podul de lângă Palatul Apelor.
Altul, undeva pe lângă Podul Decebal.
Le acoperim cu iederă sau ceva asemănător, să arate frumos și punem și câteun lacăt pe ușă.
Sau poate găsim undeva în apropierea acestor locuri câteo încăpere disponibilă, ajunge o mică cameră de câțiva metri pătrați.

Aceste containere sau cămăruțe vor fi un fel de magazii în care se pot depozita tot felul de materiale necesare pentru curățarea unui spațiu public, mături, greble, saci pentru gunoi, fărașe din acelea ca o cutie cu mâner lung pentru ca cei care le folosesc să nu se cocoșeze aplecându-se sau chinuindu-se cu tot felul de lopeți improprii pentru așa ceva, bețe cu un cui în capăt pentru adunatul hârtiilor, aspiratoare pentru frunze și tot ce mai este nevoie.

 

 

Îi detașăm sau îi angajăm pe Ionescu, Popescu și Georgescu, care vor răspunde de tot ce înseamnă curățenie pe porțiunea din oraș a malurilor canalului Bega.
Zilnic aceiași oameni, nu asțăzi unii și mâine alții.

Citește și:  Părerea mea despre vaporașe

Și fiecare dintre ei primește pe inventar o sculă asemănătoare cu una din acestea:

 

 

Probabil unul din atelierele de reparat/tunat biciclete din oraș ar putea să încropească partea de tricicletă, iar remorca sau caroseria ar putea fi confecționate fără probleme la RATT sau într-un alt atelier dintr-o întreprindere subordonată primăriei.

În fiecare dimineață, în zilele lucrătoare, la ora 7 dimineața Ionescu își scoate bicicleta din containerul de lângă Parcul Alpinet și pornește frumos să facă curățenie pe unul din maluri, până la Podul Modoș, după care se reîntoarce pe celălalt mal, Popescu pornește de la același container dar spre amonte, până la podul de la Neptun și înapoi, iar Georgescu pornește de la Podul de la Neptun până la Turbină, și înapoi.

 

 

Fiecare din ei, pe porțiunea sa, va aduna gunoiul de pe malurile canalului, acolo unde acestea sunt amenajate cu piste și alei pentru plimbare, va goli coșurile de gunoi, va schimba sacii acestora.
Poate ar putea raporta și eventualele stricăciuni, un coș de gunoi sau o bancă vandalizată, de aceea putem să-i dăm fiecăruia dintre acești domni și câteun telefon celular.

Dacă ținem cont că unele porțiuni nu sunt accesibile publicului, suprafața totală pe care ar trebui să o întrețină aceste trei persoane ar fi de aproximativ 8-9 hectare, comparabilă cu suprafața pe care o întrețin cei doi domni care fac zilnic curățenie în Parcul Pădurice.

Pentru început, înainte de a se începe lucrul în acest sistem, ar fi nevoie de o curățenie ca lumea, pe care să o facă cei care au fost până acum plătiți degeaba, dar după aceea întreținerea zilnică nu ar mai trebui să fie o problemă.

Citește și:  Televizorul

Bineînțeles că în perioadele în care cad frunze, sau când ninge, cele trei persoane vor beneficia de ajutor suplimentar, la fel cum se întâmplă și cu cei din parcuri.

Când termină, nu ne interesează la ce oră se întâmplă acest lucru, își golesc recipientele portabile în containerele de gunoi amplasate în apropierea magaziilor, își încuie bicicletele, măturile și sacii de plastic nefolosiți în magazie și se duc acasă, urmând ca firma care colectează gunoiul de pe străzi să golească până în dimineața următoare și containerele în care a fost depozitat gunoiul de pe malul canalului.

În principiu, ne interesează rezultatul, nu ca fiecare din cei trei să se facă că lucrează.
De aceea, dacă treaba merge și în sectorul fiecăruia e curat, nu e importantă ora la care oamenii ăștia vin la serviciu și când pleacă, în fond malul Begăi nu e birou de primărie cu condicuță la poartă.
Dar dacă ceva nu funcționează cum trebuie, activitatea celor trei va putea fi verificată urmărind traseul pe hartă al telefoanelor de serviciu sau pur și simplu prin observație directă.
Iar dacă cineva, un polițist local, sau domnul Robu care se plimbă pe acolo în inspecții surpriză împreună cu șoferul Vasile, sau responsabilul din primărie care verifică acea zonă, constată că la un moment dat este gunoi într-un anumit sector, mai mult decât ar fi putut să se adune într-o zi, cel care ar fi trebuit să facă curățenie și nu a făcut nu va fi plătit pentru acea zi.

Nu este nevoie decât de puțină voință, de trei oameni necalificați care știu să circule cu tricicleta și să dea cu mătura pentru ca o problemă simplă să fie rezolvată în cel mai simplu mod, în doar câteva zile, fără studii de fezabilitate, fără proiecte și fonduri europene și fără salarii de mii sau zeci de mii de lei plătite unor paraziți inutili.

1 thought on “Și cât ar fi de simplu – Curățenia pe malurile Canalului Bega

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*