Mai sunt câteva ore până când se va da startul sărbătorii din Piața Unirii. Anul acesta, în tot orașul, în lumina reflectoarelor va fi cultura, așa cum este ea și cum s-a putut în Timișoara, mai multă, mai puțină, mai bună, mai de calitate îndoielnică sau mai pe pile și între cunoștințe colegiale.
În dimineața aceasta pregătirile erau pe ultima sută de metri în Piața Unirii. Se mai montau ceva panouri, se făceau probe de sunet și se reparau străzile adiacente pe repede-nainte.
De remarcat faptul că spațiul este destul de generos în Piața Unirii acum, poate să primească puhoiul așteptat. Terasele au dispărut de pe străduțele care duc spre Unirii, ceea ce mie mi s-a părut puțin ciudat, doar în pandemie am mai avut senzația asta.
În fața Tribunalului Timiș se lucra de zor, se decoperta asfaltul, se punea altul nou, un forfot de muncitori de la SDM. O mai mare bucurie! Dar parcă aș fi vrut să văd dorința asta de muncă, de reparat și de făcut curățenie și în perioada anterioară, nu doar acum când toți ochii sunt pe orașul nostru.
Nu știu dacă tot proiectul ăsta de capitală culturală va fi un succes, dar evenimentul din seara asta, cel de deschidere, cred că se va ridica la înălțimea așteptărilor. Măcar atât.
