Trăim timpuri ciudate. Vremuri în care suntem obligați să păstrăm distanța, să stăm departe de cei dragi din dorința de a-i proteja.
Nu simțim aerul din cauza măștilor. Ni se văd doar ochii în magazine, la muncă și în grupuri de opt persoane.
Nimeni nu știe dacă zâmbim sau nu. Îi înțelegem cu greu pe ceilalți când vorbesc. Măștile de protecție ne-au luat asta și suntem confuzi când nu putem citi toate expresiile de pe chipul persoanei din fața noastră.
Dar chiar și după trei luni în care am stat aproape toți închiși în case, după o starea de urgență și acum în plină stare de alertă, timișorenii nu și-au pierdut suflul și pofta de viață.
Ieri a avut loc primul concert din Timișoara, după prea mult timp. După lunile de izolare despre care vorbeam și după toate restricțiile menite să ne depărteze fizic unii de alții.
Dacă nu am trăi în condițiile actuale, am fi fost jumătate de oraș la concertul organizat de primărie. Aici nu mai este vorba de preferințe și ideologii politice, ci de oameni care abia au așteptat să se vadă unii cu alții.
Pandemia asta nenorocită a făcut să intrăm doar 500 în perimetrul îngrădit din Piața Libertății. Să ți se măsoare temperatura la intrare, să respecți distanțarea fizică, să porți mască de protecție și să vezi rockeri țintuiți în scaune la un concert, respectând regulile, este noua realitate în care trebuie să trăim cu toții o perioadă, pentru a ne face bine.
Dar chiar și așa, sentimentul că revenim încet-încet la normalitate, după 3 luni de restricții drastice, a fost sublim. Timișoara a transmis mesajul că nu se teme de virusul perfid care ne-a schimbat viețile.
Ieri am fost cu toții rockeri!
