Cu toții am văzut afișele care denotau faptul că în acest an, Timișoara va deveni capitala culturală în Europa. Ceea ce a și fost. Însă câți dintre noi am ales să ne alăturăm celor care serbează? Câți dintre noi am ales să ne implicăm și să ne dedicăm acestui prestigiu?
Ei bine, din perspectiva unui adolencent care a evitat mereu arta, deși a avut o anumită atracție asupra ei, pot spune că implicarea a fost în mare parte datorată unicelor activități precum concetrele, dansurile, iar mai puțin asupra picturii și a poeziilor.
În timp, noțiunea de artă și-a schimbat prisma prin care este văzută. O lume care mereu ne fugărește nu ne permite să găsim timpul pentru a sta și a citi o poezie la umbra unui plop, sau a ne holba minute în șir la picturi pentru a admira finețea și detaliile care au conferit viață tabloului.
În ziua de azi, muzica a câștigat cursa pentru a ajunge în inimile noastre. Scurte idei, transmise rapid pe un ritm potrivit. Un boost de energie necesar unei zile obositoare. Însă, cum ar arăta o perspectivă prin care arta reușește să modeleze și să schimbe destine. Întregi viziuni asupra lumii și a locului în care trăim?
La fel cum știrile ne oferă noi perspective asupra oamenilor din jurul nostru, la fel și poezia ne oferă perspective asupra trăirilor personale ale fiecăruia dintre noi. Desigur, aici intră și desenul, dansul, piesele muzicale (clasice și moderne) și multe altele. Orice mijloc de afirmare devine astfel o fereastră asupra lumii tale interioare și exterioare.
Cum altfel am putea să ne facem auzite vocile dacă nu am vorbi din suflet?
Fiecare persoană ascunde în umbra sa un potențial pentru a îndrepta lucrurile. Privind și analizând nedreptatea sau norocul prin care aceasta a trecut, ai putea determina dacă deciziile luate au fost în conformitate cu propriile idei sau nu.
O viziune „bună” asupra vieții nu înseamnă neapărat o viziune optimistă sau mereu dispusă de a ajuta pe alții. Ar putea fi mai degrabă definită ca o viziune gândită care să îți ofere, prin prisma atenției la detalii, o judecată cât mai justă și mai apropriată de dorințele și motivațiile tale.
Poate că tot mai puțini oameni înțeleg ce se acunde în spatele creativității. Poate tot mai puțini oameni descoperă cât de benefică este comunicarea deschisă și siguranță că nu vom fi judecați strâmb pentru ideile pe care le expunem. Poate asupra noastră se află o ceață care ne face să ne uităm de la unii la alții cu o anumită incertitudine și nesiguranță.
Dar dacă ne gândim la ideea că noi, ca ființe sociale, ajungem să ne ferim de socializare, realizăm că undeva, ceva am greșit. De ce ne ferim mai exact? De frica de a fi criticați, de frica de a nu priviți cu alți ochi, de frica de a nu fi înțeleși.
De unde derivă această frică? Din lipsa de respect oferită de alții. De tăria cu care fiecare ține de propriile idei ca fiind unice și universale în timp ce adevărul e că… toată lumea are dreptate în felul său. Dar avem noi timp să discutăm ca să le înțelegem felul? Nu pentru că dimineață ne trezim să mergem la muncă. După muncă trebuie să ne mai dedicăm timp și nouă. Am tras mult să ajungem aici, să colectăm puțin roadele.
Atunci, ce anume ne-ar putea conecta unii cu alții? Ce anume ar putea fi interesant atât pentru mine cât și pentru tine? Ce anume văd alții și putem vedea și noi? Lumea din afară. Lumea din interior. Cele mai adânci idei dintre un om și imaginea pe care și-o impune sunt conflicte cu care ne înfruntăm fiecare.
Cum alege fiecare să le combată este un proces unic și specific pentru fiecare dintre noi. Ce avem totuși de pierdut când învățăm cum și-au rezolvat alții problemele? Ce avem de pierdut când învățăm ceva nou? Indiferent ce ar fi. Ce avem de pierdut citind zilnic câte o poezie?
„Un joc de șah pe-o masă de argint
Ne face să ne-aprofundăm în labirint
Desigur, cu cât ești mai concentrat
Argintul devine aur lucitor cristalizat
Masa pe care joci devine masa ta
Din interiorul tău, pășește afară lumea
Decizia de a alege pionul inamic e grea
Dar cel puțin nu imposibilă în viziunea ta
Singura decizie bună este a muta
Timpul puțin mai pe partea ta
A pune pauză la mutări și acte
Șahul e complex, ai citit vre-o carte?
În fața ochilor tăi vei vedea viitorul
Mai ales dacă joci cu învingătorul
Dar regulile generale astfel ajung vagi
Complexitatea le împrăștie în valuri largi
Posibilitatea de a ghici mutarea e mică
Așa cum era când cartea nu era citită
Realizezi că învățând un proces
Ai uitat să îmbini cu progress
Imaginea copilului e acum trezită
Fără cuvinte, mintea devine împietrită
Copilul pregătește terenul cu ingeniozitate
Iar tu îl ajuți să își amplifice din curiozitate
Explicând practic domeniul
Învățând-ul ce este mediul
Cu fiecare interacțiune dintre soldați
Copiii duc lupte să devină frați
Dar cuvintele tale doar macină terenul
Sunt prea mari pentru a nu strica tunelul
Doar un copil ca el ar înțelege
Dar omul din față e panicat și nu poate alege
Pacea învinge războiul mereu
E singurul scop, e calitatea de zeu
Războiul totuși naște pace
Apoi o ghidează să calce
Suntem toți foști eroi căzuți la datorie
Dar nu îți datorez ție ce îmi datorez mie
Păcatele mele le definesc și vindec singur
Cu toate că, ajutorul e mereu de bun augur”
Și chiar mai frumos de atât, ce am avea de pierdut alegând să ne privim zilnic și să scoatem afară tot ce avem mai bun în noi? Să arătăm lumii cu adevărat ceea ce dorim să arătăm. Fără frică. Fără constrângeri sau piedici. Să oferim lumii imaginea de „eu” în cea mai pură formă.
Vlad Antică
