Victor Ponta o fi un șmecheraș dar nu este deloc prost – și acest lucru se vede din faptul că are dreptate atunci când vorbește despre cum evoluează economia.
El face o comparație între criza economică din perioada 2008-2010 și ceea ce trăim acum, subliniind că ceea ce s-a întâmplat atunci pare floare la ureche în comparație cu criza actuală.
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă imaginați-vă că economia este ca un val care urcă și coboară în timp, din cauza schimbărilor tehnologice, politice și sociale (vezi desenul rudimentar de sus).
1. Perioada de Creștere (1975-2000)
Gândiți-vă la perioada în care totul părea să meargă bine – industria electronică ajunsese la maturitate, în anii ’80 calculatoarele ajunseseră bun de larg consum, mai târziu au apărut telefoanele mobile, în anii 90 a apărut internetul care a ajuns să ne schimbe viața, iar computerele personale erau pe toate birourile. De asemenea, marile economii ale lumii, ca SUA și Europa, au crescut și au ajutat și alte țări, ca China, să devină mari jucători pe piață.
În acești ani, clasa de mijloc a crescut mult – mai mulți oameni aveau joburi bune, își cumpărau case și mașini, iar internetul conecta tot mai mult oamenii. Totul părea să fie într-o continuă expansiune, și lumea părea mai unită, mai globalizată.
De exemplu, în acei ani, toți își doreau un telefon mobil, iar companiile de telefonie făceau profituri uriașe. Acesta a fost un moment în care economia mergea bine.
2. Perioada de Platou (2000-2010)
După anul 2000 economia globală s-a oprit puțin.
Nu a fost o prăbușire totală, dar creșterea economică s-a oprit.
Dacă în perioada de creștere vorbeam despre un val uriaș, acum acest val ajunge într-un punct în care nu mai urcă – rămâne într-un platou, ca o potecă pe o culme a unui munte.
De exemplu, tehnologia a continuat să avanseze – telefoanele au devenit din ce în ce mai inteligente, iar internetul a continuat să evolueze – dar lumea nu a mai cumpărat la fel de mult ca înainte.
Multe dintre produsele pe care le foloseam deja aveau performanțe excelente, așa că nu mai simțeam nevoia să le înlocuim constant.
3. Mica Scădere din 2008
Deși mulți am considerat că 2008 a fost o „criză”, aceasta a fost de fapt un semnal a ceea ce urma să vină, nu o criză propriu-zisă.
A fost un moment în care sistemul economic global s-a clătinat. Problemele, precum datorii uriașe, speculații financiare și lipsa reglementărilor, au dus la o prăbușire rapidă a piețelor financiare.
În acea perioadă, țările mari au început să își regândească relațiile, iar conflictele internaționale au crescut. De exemplu, criza a făcut ca unele țări să înceapă să critice rolul dominant al SUA în economie și politică.
După acea cădere a urmat o scurtă perioadă de creștere, datorată unui moment de optimism.
4. Perioada de Cădere (2015-2025)
După 2010, lucrurile nu s-au îmbunătățit așa cum ne-am fi dorit. Deși au apărut tehnologii noi, cum ar fi AI (inteligența artificială), blockchain și surse de energie regenerabilă, acestea nu au fost suficiente pentru a opri scăderea economică.
Gândiți-vă că toată lumea începe să aibă deja un telefon smartphone foarte bun, și nu mai simțim nevoia să cumpărăm altul. Acesta este un exemplu de stagnare economică.
Pe plan social, lumea a devenit tot mai divizată. Mișcările populiste au câștigat teren, iar conflictele legate de migrație, schimbările demografice și naționalism au dus la multă incertitudine. De exemplu, Brexit-ul și crizele din Uniunea Europeană au fost exemple de cum diviziunile au dus la instabilitate.
Din punct de vedere politic, conflictele între marile puteri, cum ar fi războiul din Ucraina sau rivalitatea dintre SUA și China, au escaladat. Aceasta a înlocuit cooperarea internațională cu un naționalism tot mai puternic.
5. Ce urmează?
În momentul de față, lumea este în mijlocul unui proces de schimbare. Deși avem multe tehnologii noi care ar putea revoluționa economia – cum ar fi sursele de energie verde și inovațiile în inteligență artificială – acestea nu au reușit încă să restabilească complet stabilitatea economică.
Nu poți, de exemplu să faci peste noapte roboți care să lucreze în folosul oamenilor. Sau, nu poți peste noapte să elimini toți birocrații ineficienți și să-i înlocuiești cu inteligență artificială.
Pur și simplu nu poți să dai oamenii afară din fabrici sau din birouri pentru că oamenii ăia vor ajunge o problemă.
Pe de altă parte aplicarea evoluției tehnologice duce la pierderea locurilor de muncă.
Dacă pănă acum aveau un salariu mare, în curând mulți vor rămâne fără el, pentru că birocratul ineficient va fi înlocuit de IA. Muncitorul de la bandă va fi înlocuit de un robot.
Iar dacă nu mai este salariul acela mare, nu mai poți plăti nici ratele la casă, nici leasingul la mașină, nici prea multe concedii în țările calde nu prea mai poți să faci.
De aceea trebuie să ne adaptăm și din punct de vedere social la progresul tehnologic, în așa fel încât plus-valoarea creată de mașini și de IA să nu ajungă numai la stăpânii acestora, ci să fie distribuite astfel încât să supraviețuim cu toți, unii la fel ca până acum, unii mai rău, dar supraviețuim.
Suntem într-o perioadă de tranziție, între un vechi sistem economic social și un nou sistem bazat pe tehnologie sustenabilă.
Și este încă mult de muncă până când acest nou sistem va ajunge la maturitate.
Trebuie însă să fim foarte atenți, această tranziție nu a fost și nu va fi egală de la o regiune la alta și există riscul ca țările cu instituții slabe, cum este România acum, să rămână mult în urmă.
*
500.000 de dolari ca să intri în Casa Albă.
Atât te costă, în ziua de azi, să faci parte din elita invitată la un eveniment organizat în sanctuarul politicii americane. Banii aceștia nu-ți cumpără, desigur, nici influență reală, nici putere, ci doar dreptul de a spune că ai fost acolo și, poate, o poză cu un politician zâmbind mecanic lângă tine.
Dar dacă suma asta ți se pare exagerată, există și opțiuni mai „populare”.
De la 250 de dolari în sus, îți poți face o fotografie alături de un senator. Nu-i mare lucru, dar imaginează-ți cum dă pe peretele biroului tău: clientul intră, vede poza și, brusc, ți se adresează cu mai mult respect, convins că ai „intrare sus”. Există chiar un panou special: o colecție de portrete de senatori, fiecare cu numele și… tariful la vedere. Alege-l pe cel mai ieftin, sau pe cel mai fotogenic.
Vrei mai mult? Cu vreo 8000 de lei pe an îți poți cumpăra o diplomă de la o facultate mediocră, care te va autoriza oficial să încurci treburile într-o instituție de stat sau să recomanzi suplimente alimentare în vreo farmacie de cartier. Dacă și asta pare prea mult, există varianta express:
Pentru doar 200-300 de dolari, primești o diplomă de la o universitate înființată special pentru astfel de tranzacții. Vine la pachet cu o fotografie „solemnă” în care cineva îmbrăcat în robă îți înmânează diploma. Dacă vrei să pară că te-ai chinuit mai tare, poți opta și pentru „masterate” sau chiar „doctorate”, totul la preț de chilipir.
În esență, nu contează ce știi, ci doar să ai cartonul. Oricum, nimeni nu se mai uită serios la ce scrie acolo.
Visezi să fii premiat? Pentru 2500 de lei, poți participa la o gală fastuoasă unde vei primi un premiu gen „Firma numărul 1 în Topul Excelenței”. Vei primi și un pahar de șampanie (ieftină, firește) și niște poze de postat pe Facebook. Dacă bugetul nu îți permite, există variante low-cost:
Pentru 100-200 de lei, cumperi dreptul de a afișa pe site-ul firmei tale un logo cu „Firmă de Succes”, „Companie de Încredere” sau alte formulări bombastice inventate special să păcălească publicul. Nu că te-ar opri cineva să afișezi acel logo fără să mai cheltui niște bani.
Toate aceste „servicii” nu sunt altceva decât versiuni moderne ale zarafilor din Templu: comerț cu iluzii, cu aparențe, cu un aer de sfințenie falsă.
Diferența e doar că acum plătești cu cardul.
*
Românii țin cu dinții de prețul locuințelor, ca și cum în mâinile lor s-ar afla cheia stabilității economice mondiale. De fapt, fenomenul este cât se poate de previzibil într-o economie de piață funcționând doar cu numele, unde banii au fost adesea câștigați mai degrabă prin noroc, relații sau speculații decât prin muncă reală sau inovație. Într-un asemenea sistem, cine a prins un apartament la timpul potrivit îl păzește acum ca pe Sfântul Graal, convins că valoarea lui nu poate decât să crească la nesfârșit.
Problema este că realitatea are prostul obicei să nu țină cont de visele de îmbogățire rapidă. Una este prețul care se cere, afișat mândru în anunțuri și în discuțiile de cafenea, și alta este prețul care chiar se plătește. Adevărata valoare este dictată de cumpărător, nu de nostalgii, nu de mitul „în România nu scade niciodată imobiliarele” și nici de eternul „eu știu ce am”.
Până atunci însă, blocajul persistă, iar piața imobiliară din România arată ca și această publicație, plină de informații interesante și utile, dar fără vizitatori dispuși să cumpere bilet.
*
Sanda Țăranu nu închide televizorul. Vrea să știe, să înțeleagă, să nu piardă contactul cu realitatea acestei țări, oricât de sumbră ar deveni ea.
Ieri, a privit neputincioasă cum, în câteva ore, România i-a oferit un tablou grotesc: o femeie obligată să stea pe șinele trenului până când a fost ucisă, un copil furat, o avalanșă de accidente rutiere și o colecție nesfârșită de alte orori, de parcă haosul ar fi devenit norma.
Pas cu pas, România alunecă într-un peisaj care pare desprins dintr-un amestec de Mad Max și Idiocracy — doar că aici nu e film, nu există cascadori și nu vine nimeni să strige „tăiați!” la final.
*
Caracterizarea făcută de Grok pentru Victor Ponta
De ce l-aș alege
Experiență politică vastă: Cariera sa de peste două decenii, inclusiv ca prim-ministru, demonstrează o înțelegere profundă a guvernării, utilă pentru gestionarea crizelor politice și economice.
Abilități de negociere: Formarea USL și gestionarea coalițiilor eterogene arată capacitatea de a construi alianțe, esențială pentru un președinte care trebuie să medieze între partide.
Apel naționalist: Platforma sa din 2025, cu accent pe independența energetică și alimentară, poate atrage votanți rurali și naționaliști, oferind stabilitate într-un context de nesiguranță globală.
Sprijin electoral potențial: Revenirea sa în PSD în 2024 și demisia ulterioară sugerează o bază de susținere, chiar dacă limitată, care ar putea fi mobilizată.
De ce nu l-aș alege
Controverse grave de integritate: Acuzațiile de plagiat, investigațiile pentru corupție (achitate, dar cu umbră) și gestionarea slabă a Colectivului (2015) subminează încrederea. Declarația sa de avere, cu conturi consistente și lipsa veniturilor personale, ridică semne de întrebare.
Viziune insuficient detaliată: Platforma sa naționalistă, deși atractivă pentru unii, lipsește de soluții concrete pentru digitalizare, energie verde sau reforme structurale, fiind mai reactivă decât vizionară.
Oportunism politic: Schimbările de poziție (de la stânga la naționalism) și revenirea în PSD în 2024, urmată de demisie, sugerează o lipsă de principii, afectând credibilitatea sa.
Gestionarea crizelor: Demisia din 2015, după Colectiv, reflectă o reacție la presiune, nu leadership proactiv, ceea ce ridică întrebări despre capacitatea sa de a gestiona crize viitoare.
Concluzie
Nu l-aș alege pe Victor Ponta ca președinte al României.
Deși experiența sa politică și abilitățile de negociere sunt atuuri, acestea sunt umbrite de controversele grave de integritate (plagiat, corupție, Colectiv), viziunea insuficient detaliată și oportunismul politic. România are nevoie de un lider cu o bază solidă de încredere, o direcție clară pentru viitor și capacitatea de a inspira, iar profilul lui Ponta, marcat de riscuri și lipsă de inovație, nu îndeplinește aceste criterii.
***
500.
Trump cere ca navele americane să folosească gratuit canalele Panama și Suez: ”Acestea nu ar exista fără SUA”
Donald Trump a cerut sâmbătă trecerea liberă a navelor americane prin canalele Panama și Suez și i-a solicitat secretarului de stat american, Marco Rubio, să se ocupe de acest dosar ‘imediat’, notează AFP.
Alegeri prezidențiale: Prima din cele trei dezbateri electorale, luni, la Digi24.
Mai sunt doar câteva zile din campania electorală pentru primul tur al alegerilor prezidențiale. Într-o premieră pentru politica din România, înaintea primului tur al alegerilor prezidențiale sunt organizate trei dezbateri cu candidații la prezidențiale.
Ponta: „Suntem într-o criză economică și socială mai gravă decât în 2010”
Victor Ponta, candidatul independent la președinția României, a mărturisit că Guvernul nu mai are bani în buget și se împrumută la costuri foarte mari, în cadrul unei emisiuni, conform Adevărul, citat de b1tv.ro. Candidatul la prezidențiale susține că România se află într-o criză mai mare decât cea din 2010. Tot el a spus că nevoie de măsuri urgente pentru redresare.
INTERVIU Conf.
După trei decenii de încredere scăzută în partide, guverne și instituții fundamentale ale statului, România pare prinsă într-o spirală a dezamăgirii. Tinerii educați și activi civic ajung să abandoneze implicarea politică după ani de eforturi fără rezultate vizibile.
De ce românii țin cu dinții de prețul locuințelor: „Umflă prețurile după ureche, la apartamentele care stau goale cu lunile”
Prețul locuințelor din România a crescut continuu în ultimii ani, iar proprietarii care le scot la vânzare nu se grăbesc să negocieze pentru ofertele primite. Pentru mulți români, costul tot mai mare al imobiliarelor a devenit un paradox.
Ce o frământă pe Sanda Țăranu: Vreau să știu pe ce lume trăiesc
Sanda Țăranu a fost întrebată la podcastul „Altceva! Cu Adrian Artene” ce o mai frământă azi.
„Nu mă mai frământă nimic. Când dau drumul la televizor dimineața și aud că iar sunt percheziții, că iar sunt (…) descinderi, nu se mai termină. Nu se mai termină. Mai au loc în închisori? Că eu mă gândesc… Ați observat că îi obligă să se ducă și să semneze în fiecare săptămână și să stea în casă și să… Mă rog, au un regim special, mai sever. Dar nu țin ei cont de regimul ăsta. Am văzut că se mai duc și pe la demonstrații și pe la astea”, spune Sanda Țăranu.
