Există în România un fel de frustrare care nu se vede, dar se simte.
Ca un curent rece care trece pe sub uși, fără să știi exact de unde vine.
Președintele Nicușor are dreptate: votanții AUR nu sunt nici pro-ruși, nici extremiști.
Sunt doar oameni prinși între două lumi.
O lume veche, care le dădea un loc clar, și una nouă care le spune în fiecare dimineață: „Descurcă-te!”
De exemplu, pe vremuri, strungarul Popovici era cineva.
În 1 decembrie 1989 încă se bucura de respectul cuvenit cuiva care întreaga viață a muncit într-o fabrică și a ajuns la cel mai înalt nivel la care putea ajunge un muncitor calificat, avea „Categoria a 6-a specială”, le spunea tinerilor angajați, „măi, eu am ani mai mulți la strungul ăsta decât ai tu zile de muncă în înteraga viață”.
Avea apartament, avea mașină, avea locul lui în lume.
Era respectat.
În ’90 n-a mai avut nimic special.
Mașina lui – un simbol al reușitei – a devenit doar un fier ca oricare altul, pentru că, brusc, toată lumea avea câte unul.
Apartamentul lui, cumpărat în rate plătite în 30 de ani, nu mai era o insignă a statutului, ci doar o cutie într-un bloc cenușiu.
Iar el, omul, lucrătorul, specialistul, a devenit un anonim care a fost nevoit să se recalifice pentru că patria nu mai avea nevoie de strungari.
Nu era singurul, acest fenomen a afectat toate categoriile sociale.
Uite-l pe Radu Theodoru: în anii ’80 plimba iahtul spre sud, în timp ce restul țării nu putea să meargă nici la prima alimentară din Iugoslavia să își cumpere un baton de Eurocrem.
El era cineva.
Apoi n-a mai fost.
A fost doar un general printre alți mii de generali care nu mai speriau pe nimeni.
El, cel obișnuit cu privilegiul, s-a trezit egal.
Uneori egalitatea doare mai tare decât lipsa.
Mai există și oamenii care cred că li se cuvine:
Nu știu ei exact ce anume li se cuvine, dar simt în fiecare zi că viața nu le-a dat suficient.
„Sunt cetățean european”, își spun. „Am dreptul.”
La o mașină, la două vacanțe exotice pe an, la un anumit standard care plutește mereu în fața lor ca o reclamă la detergent: alb, strălucitor, promițător.
Și când văd că alții au, iar ei nu, ceva se rupe în interior.
Nu ura, nu ideologia, ci o neînțelegere profundă:
De ce altul are și eu nu? De ce mie nu mi se dă?
Recunosc, în adolescență aveam și eu astfel de idei.
Mi se părea că, pentru că sunt frumos și deștept, iar statul ar fi trebuit să-mi dea o cabană micuță undeva în munți și o pensie mică, de creație.
Doar atât.
Să pot sta liniștit să gândesc, să pictez, să-mi contemplu geniul.
Dacă exista AUR pe atunci… probabil că aș fi fost un aurar idealist, cu privirea în zare.
Mai există o categorie, poate cea mai pitorească: oamenii crescuți la intersecția dintre mitologie națională și hologramele pseudo-științei.
Ei cred în daci care au stat ascunși o mie de ani în Carpați, acesta fiind motivul pentru care nimeni nu i-a vzut, și în găini-reactor care produc mai mult calciu decât consumă.
Au citit despre piramide, despre energii, despre scorpionii care simt vibrația minții — și dacă a scris Eliade asta, cum să n-o crezi?
Aici intră și astrologia, și cărțile cu reptilieni, bubuli și securiști înțelepți care au venit cu farfurii zburătoare, și popii, și amintirea almanahurilor colorate în care totul era posibil.
Ei nu sunt fasciști și nici comuniști.
Sunt altceva: oameni care au amestecat prea multe povești într-o singură viață.
Toți aceștia — strungarul, generalul, visătorul, dacopatul, almanahistul — nu formează o armată ideologică.
Nu au un program, nu au o doctrină.
Au doar un sentiment comun: că lumea i-a depășit fără să le explice cum.
AUR nu e o oglindă a extremismului, ci a unei Românii care nu s-a împăcat încă cu prezentul.
Votanții lor sunt adesea oameni normali, din rural sau periferii, care văd în AUR o voce care le validează nemulțumirile, nu un plan de revoluție.
Dar este o oglindă.
În ea nu se văd ruși, nici legionari – ci doar români care nu-și mai găsesc locul.
Din păcate, a te uita în oglindă când lucrurile nu merg cum crezi că ar trebui să meargă nu este o soluție.
*
Îmi place stilul lui Marian Nazat.
De asta îl citez des în revista presei.
Omul are acel mod de a zugrăvi comunismul în culori pe care le știm, dar pe care le uităm din lene sau rușine.
Dar, când vine vorba de anumite amănunte, istoria mică — cea trăită, nu cea povestită — mai trebuie uneori lustruită cu date adevărate.
Și aici intră în scenă soldatul român în termen, varianta „1978-1980”. Adică eu.
Ei bine, nu toți plecau acasă cu 40.000 de lei în buzunar, cum citim uneori prin rememorările prea entuziaste.
De fapt, pentru militarul de rând, solda era fix 30 de lei pe lună.
La care se adăugau 10,80 lei alocație de țigări — bani dați tuturor, fumători sau nu, pentru ca statul să-și mențină imaginea: fumătorii să fumeze, nefumătorii să învețe disciplina: „îți place, nu-ți place, iei banii.”
Și cu suma asta îți luai, în anii ’80, vreo patru pachete din cele mai triste țigări posibile, care dădeau senzația că fumezi parchet ras la rindea.
Un alt adevăr este că acolo primeai tot ce aveai nevoie, haine, lenjerie, batistă, lenjerie de pat, pastă de dinți, săpun (Cheia, mirosea săpunul ăla ca o mortăciune), lame de bărbierit, pastă pentru lustruit bocancii și periile necesare pentru asta, chiar și ac și ată de 3 culori, să-ți coși nasturii dacă aveai ghinion să se rupă vreunul.
Parcă în rația lunară era și o carte poștală, din aia pretimbrată care costa 35 de bani.
Dar exista și aristocrația termenului — „diribau”-iștii, trupele de geniu.
Acolo era altă lume, altă economie, altă gastronomie (cu ghilimelele de rigoare).
Eu zic întotdeauna: dacă vrei să știi adevărul din armată, întreabă un furier.
Furierul e ca un mic Arhivarius al Sistemului: are acte, are acces, are curiozitate.
Și, deoarece am fost furier la Statul Major al unității din care făceam parte, știu foarte bine ce-am văzut acolo:
În unitățile astea se strângeau două categorii de oameni pe care statul nu-i lăsa lângă armament adevărat — infractori și „suspecți” ai regimului.
Veneau băieți cu dosare grele, ca în scenariul unui film prost:
– hoți;
– specialiști în „neferoase”, cum mi-a mărturisit un soldat, făcându-mă să râd;
– pungași profesioniști, unul din ei mi-a povestit cum decurge tot procesul, de la ciupitul portofelului (de aia au unii unghia aia lungă la degetul mic, nu să se scobească cu ea în nas) până la plasarea „tirei” la ceilalți din echipă, astfel că la prima stație de tramvai portofelul era la unul care nici nu urcase în acel tramvai;
– era chiar și unul din Cluj care la vârsta de 14 ani, împreună cu niște prieteni au atacat un milițian, i-au furat pistolul și încercaseră să deturneze un avion. Au râs ăia din aeroport de ei, le-au dat o palmă după ceafă și i-au băgat la școala de corecție.
46% din militarii în termen din unitatea din care făceam parte aveau antecedente penale, la vârsta de 20 de ani, când fuseseră încorporați.
Și apoi erau și ceilalți, cu „antecedente social-politice”, infracțiunea supremă în acele vremuri.
Aștia erau în general baieți cuminți, marea majoritate absolviseră o școală profesională sau chiar liceul, aveau o meserie și un loc de muncă.
Dar aveau alte bube:
Bunicul fost în armata germană, cum era cazul meu;
Rude în străinătate;
Bunici foști legionari, țărăniști sau liberali;
Părinți cu pușcărie;
Familie cu dosar de emigrare.
Mai era și câte un ghinionist a cărui vină era că a schimbat două-trei servicii până atunci, lucru care nu era bine văzut de sistemul care încuraja stabilitatea la locul de muncă.
Așa ajungeau toți în aceeași oală, frecau cazmalele și turnau beton pentru glorioasa patrie socialistă, care apoi… plătea.
Cu oamenii ăstia, vorbesc strict de cei din unitatea din care făceam parte, s-a reconstruit orașul Zimnicea care fusese distrus la cutremurul din ’77, s-a construit combinatul ăla metalurgic de la Galați, s-a construit combinatul de alumină de la Tulcea, s-au făcut niște fabrici de ciment la Medgidia.
Da, adevărul e că diribau-știi primeau bani serioși la liberare, nu fabule istorice.
Uneori chiar 2000 lei pe lună, bani care se depuneau la CEC, iar carnetul nu era la ei ci era păstrat la biroul de contabilitate al unității, urmând a le fi înmânat în ziua trecerii în rezervă.
Pe durata întregului stagiu militar, care pe atunci era un an și 4 luni (sâmbetele când nu se lucra și perioada de instrucție nu erau plătite) pe CEC-ul ăla se strângea o avere, raportat la vremea aia, când un absolvent de facultate lua fix 2100 lei/lună, iar un inginer cu ceva vechime și o funcție de conducere 3000–3500 lei.
Eu, pentru că eram cu stiloul și nu cu lopata primeam mai puțin, dar tot am strâns vreo 3000 de lei în toată armata.
Dar să nu credem că statul era generos. N-avea apucături filantropice.
Banii ăștia reprezentau salariul pentru munca reală prestată de militarii în termen, că unitatea încasa de pe urma lor.
Și era muncă de spart — doi soldați descărcau un vagon de nisip în două ore.
Începeau la 7, la masă aveau o oră pauză (pauză ordonată, că în armată nu exista timp liber în care să faci ce vrei tu) după care se întorceau la muncă până spre seară. Cred că munceau 10 ore/zi.
Iar la mâncare… aici Nazat are dreptate, dar cu excesul de stil pe care îl știm.
În trupele de geniu se mânca puțin mai bine decât în unitățile obișnuite.
Erau 3 mese/zi, la prânz erau două feluri de mâncare + desert (de obicei o feliuță de cozonac foarte subțire).
Mai era și o masă intermediară, în cursul zilei, la locul de muncă, mai primeau și câte un moț de salam sau o conservă de pește și niște pâine.
Doar că în unitățile de geniu norma presupunea că acele bucăți de grăsime aveau câteva grame în plus, fată de celelalte unități militare.
Exista acel supliment care se numea „norma 27”.
Dar nu, nu mirosea a grătare și cartofi prăjiți.
Tot macaroane cleioase, tot bucăți de grăsime cât să le vezi, nu să le mănânci.
Tot șorici posesor de mustață accidentală.
Tot ceai din esență, adică apă caldă căreia i s-a șoptit o poveste despre esență de ceai cu rom.
Când primeam macaroane cu „carne” (a se înțelege cu grăsime) mai făceam câte o glumă „Iar ne dau ăstia snițel vienez cu spaghete milaneze”.
În schimb fasolea era minunată, nu pentru că era gătită în vreun fel mai deosebit ci pentru că era singura mâncare cât de cât comestibilă, dacă nu ținem cont de câte o pietricică care se mai strecura în farfurie.
În armata Română nu existau la acea vreme lactate sau ouă.
Pur și simplu normele de hrană, niște liste în care se specifica câte grame de carne, de cartofi, de legume, fructe și făinoase trebuie să primească zilnic, în medie, un militar în termen, nu conțineau așa ceva.
Și totuși, paradoxul românesc clasic:
Au existat colegi care spuneau că acasă nu mâncaseră atât de bine.
La fel cum au existat proaspăt încorporați care nu făcuseră o injecție în viața lor (si pe vremea aia nu-i întreba nimeni pe părinți dacă sunt de acord să fii vaccinat), lucru care se rezolva rapid în ziua în care ajungeau în unitate și primeau vreo 4 vaccinuri.
Pentru păduchi, purici și alte animale de casă se făcea prevenție: la intrarea în unitate primul drum era la tuns, zero, al doilea drum era la duș iar hainele de acasă se băgau într-un sac de hârtie în care un militar aflat la ușa spălătorului turna și un făraș de DDT, după care sacul era cusut la gură și trimis acasă.
Mureau și gândacii de bucătărie din locuința părinților când desfăceau sacul ăla.
Din motive de igienă nu erau permise nici un fel de efecte personale, armata îți dădea tot ce aveai nevoie, de la ciorapi și chiloți până la manta, iarna, iar periodic tot armata ți le schimba cu altele curate.
Armata nu era doar dură, ci și un barometru al sărăciei de acasă.
Mulți dintre oamenii ăia trăiseră până atunci într-o bulă în care timpul nu evoluase vreme de sute de ani.
Dar armata era și o modalitate de „nivelare socială”.
Acolo, și asta ni se spunea din prima zi, nu mai conta ce ai fost, ce ai făcut până atunci, toți eram egali.
Iar din egalitatea asta puteai să te ridici numai pe baza calităților proprii.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro prin Patreon. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Prin Patreon:
***
Elon Musk afirmă că Uniunea Europeană ar trebui să fie condusă de un organism ales direct
„Comisia UE ar trebui desființată în favoarea unui organism ales, iar președintele UE ar trebui să fie ales direct. Sistemul actual înseamnă dominația birocrației, nu democrație”, a scris Elon Musk pe contul său de pe platforma X, pe care o deține.
Trump cere alegeri in Ucraina: Nu mai este democrație
Președintele american Donald Trump a declarat într-un interviu acordat publicației Politico că este timpul să se organizeze noi alegeri în Ucraina. „Folosesc războiul pentru a evita alegerile, dar cred că poporul ucrainean ar… ar trebui să aibă această opțiune. Și poate [președintele Volodimir] Zelenski ar câștiga. Nu știu cine ar câștiga.
Mercedes-Benz va lansa servicii de robotaxi cu tehnologie de la chinezi
Merceeds-Benz va intra în parteneriat cu Momenta, unul dintre liderii de tehnologie specializată în conducerea fără șofer, pentru a lansa servicii de tip robotaxi.
Uriașa fraudă Covid zguduie finanțele Marii Britanii
Marea Britanie se confruntă cu o lovitură financiară de proporții. Anunțul a fost făcut marți chiar de către guvernul britanic. Un raport independent a dezvăluit că 10,9 miliarde de lire sterline din fondurile destinate sprijinirii populației și firmelor în pandemia Covid. Banii au fost obținuți prin cereri frauduloase.
Guvernul spune că programele de ajutor, precum creditele rapide pentru companii și subvențiile pentru restaurante, au fost lansate în mare grabă, fără verificări solide.
Șeful celei mai valoroase companii din lume le recomandă oamenilor să se întoarcă la munca în fabrică: „Nu toată lumea are nevoie de doctorat”
CEO-ul gigantului de cipuri pentru inteligență artificială Nvidia, companie evaluată la 4,53 trilioane de dolari, spune că oamenii ar trebui să se întoarcă la munca în fabrici pentru prosperitatea lor și a țării, relatează revista…
Miliardarul Andrej Babis, numit în funcția de prim-ministru al Cehiei.
Babis a criticat în repetate rânduri instituțiile UE, a promis să respingă politicile în materie de migrație și mediu și s-a angajat să reducă ajutorul militar acordat Ucrainei din bugetul național
UE pregătește cea mai mare reformă a piețelor financiare.
Este cea mai ambițioasă schimbare a piețelor financiare europene din ultimii ani: supravegherea bursei, a companiilor cripto și a altor servicii cheie va fi transferată către un singur organism european cu puteri sporite.
„Ideal ar fi să putem începe implementarea în 2027. Cred că ar fi extraordinar”, a declarat marți comisarul european pentru servicii financiare, Maria Luís Albuquerque, pentru Bloomberg.
PepsiCo vrea să elimine circa 20% din produsele sale din portofoliu și pregătește concedieri și schimbări structurale în afacere
Aceste măsuri, care includ eliminarea a aproape 20% din gama de produse din SUA, vor „acceleră creșterea organică a veniturilor, vor oferi economii record de productivitate și vor îmbunătăți marja operațională de bază – începând din 2026”, a declarat CEO-ul Ramon Laguarta într-un comunicat, notează Bloomberg.
Marc Steinberg, partener la Elliott, a declarat că planul, care include investiții în produse mai accesibile, „va genera o creștere mai mare a veniturilor și a profitului”.
Președintele Dan, interviu în Le Monde: „Oamenii care votează AUR nu sunt nici extremiști, nici pro-ruși”.
Președintele Nicușor Dan a declarat, într-un interviu în publicația franceză Le Monde, că românii care votează formațiunea AUR nu sunt pro-ruși, ci „vor o schimbare”.Șeful statului efectuează o vizită în Franța, iar marți va avea o întrevedere cu omologul său Emmanuel Macron, la Palatul Elysee. „Oamenii care votează AUR nu sunt nici extremiști, nici pro-ruși. […]
DOCUMENTAR RECORDER.
După câțiva ani în care Justiția a dispărut aproape complet de pe agenda publică, societatea românească s-a trezit în fața unei realități greu de digerat, în care dosarele de mare corupție sunt îngropate în mod sistematic. Inculpați celebri achitați în apel după ce în prima instanță primiseră ani grei de închisoare, procese tergiversate până când faptele ajung la prescriere, condamnări definitive care sunt reevaluate și șterse cu buretele. În plus, asupra DNA au început să planeze suspiciuni privind blocarea unor anchete penale.
Economia României aproape în punctul mort: PIB-ul a crescut cu doar 0,9% în 2024
PIB-ul real a avansat cu doar 0,9% în 2024, față de 16,6% în 2023 și 8,5% în 2022, semnalând o pierdere masivă de ritm economic. Potrivit datelor publicate de Banca Națională a României, valoarea nominală a economiei a ajuns la 1.759 miliarde lei în 2024.
Inflația s-a menținut ridicată în 2024, cu o creștere a prețurilor de 9,6%. Efectul: o parte din creșterea reală a economiei a fost neutralizată de scumpiri.
Antena 3 și Realitatea Plus, amendate de CNA în cazul știrilor despre Ana Birchall și presupusa colaborare cu CIA
Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a sancţionat, marţi, 9 decembrie, posturile Antena 3 CNN şi Realitatea Plus pentru încălcarea legislaţiei audiovizuale referitoare la informarea corectă și nu au respectat dreptul la replică (audiatur et altera pars).
Patrick André de Hillerin: Pentru ei, viețile oamenilor sunt un joc
Foarte, de fapt prea des îi auzim pe politicienii români vorbind despre politică, guvernare și administrație ca despre „un joc”. Relaxați, indiferent de ce se întâmplă în jurul lor, fără să le pese cât de înalte sunt flăcările, cât de adâncă prăpastia, cât de plină de e-coli apa de la robinet, politicienii chiar așa se raportează la viețile oamenilor: ca la un joc.
Luna Femeilor, lege promulgată: martie va evidenția rolul femeilor în România
Luna martie va fi, începând de anul viitor, Luna Femeilor în România, după ce președintele Nicușor Dan a semnat luni decretul de promulgare a actului normativ. Proiectul a fost depus în Parlament în luna martie și a fost inițiat de parlamentari din PSD, AUR, PNL și UDMR.
Mitul națiunii şi pasiunea utopică
Simțul realității este acea însuşire care ne ajută să păstrăm proporțiile fără a cădea în absolutisme apocaliptice ori în opusul acestora, cinismul relativizant. Chiar nu știu ce este preferabil: să faci din țânțar armăsar ori să faci din armăsar țânțar?…
Marian Nazat: Prin București
■ „Nu veni. Nu mai e ce-a fost”, așa scrie pe un tramvai bucureștean… Să fie vorba de o antireclamă? Adică, evitați-mă, căutați-vă alt mijloc de transport, că aici, la mine, nu mai e ce a fost odinioară ! La naiba, nici tramvaiele nu mai sunt ce erau odată…
■ „Fit sapiens”, ptiu drace, habar n-aveam că Homo sapiens a slăbit într-atât încât patronii sălilor de întreținere și l-au făcut agent publicitar ! În definitiv, corpul a devenit cea mai de preț valoare a omului de tip nou, Homo TikTok…
■ „Strada Fetițelor” citesc pe un indicator din preajma Halei Traian. Oare cine or fi fost fetițele alea de-au devenit demne de nemurire? Cum în zonă, cândva, au existat niscaiva bordeluri, răspunsul nu trebuie căutat altundeva… Că nu degeaba ne-a dăruit Păstorel Teodoreanu o epigramă ce le nemurește!
„Îmi spunea un bețivan,
Rezemat contra perete:
«Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete !»”[1]
Vasăzică, un omagiu etern prestatoarelor celei mai vechi profesii din lume!
Măcel în mocirla suveranistă.
Nici n-a cântat cocoşul de trei ori după alegerile pentru Primăria Capitalei, că în tabăra aşa-zişilor suveranişti a început războiul. Sau o fi o nouă „trezire în conştiinţă”? Un răzbel cu accente caragialeşti, şi nu-i de mirarea la câţi Caţavenci, Farfuridi, Dandaneşti şi Brînzoveneşti sunt în zonă. Cel mai folosit cuvânt este „trădare”
Radu Theodoru a murit.
Decesul generalului în rezervă Radu Theodoru, în vârstă de 101 de ani, a fost anunțat pe Facebook de către fiica sa.
Primăria Timișoara pregătește depunerea pentru finanțarea europeană a proiectului Inelului 2
Pentru a redistribui circulația rutieră la nivelul întregii rețele, Primăria asigură continuitatea Inelului 2 prin amenajarea tronsonului cuprins între strada Aristide Demetriade și Bulevardul J.H. Pestalozzi, cu extinderea la patru benzi de circulație, două pe sens, pe o lungime de aproximativ 1,1 kilometri, precum și prin construirea unui pod rutier și a unui pod pietonal […]
Ce facem astăzi, 10 decembrie 2025, în Timișoara?
Miercuri puteți merge la mai multe întâlniri literare sau la spectacole și proiecții.
