Avem zilele astea tot felul de festivaluri, târguri de Paște, spectacole, paranghelii culturale, luminițe, scene, fanfare, artificii, concerte, invitați, afișe și discursuri despre „comunitate”.
Și tocmai ieri am dat într-o carte peste un fragment excelent:
— Festivalurile sunt doar o altă formă de corupție, Meto.
Cine plătește pentru festivaluri?
Diverșii magistrați aleși în fiecare an.
Și de ce?
Îți vor spune că o fac pentru a onora zeii și tradițiile strămoșilor noștri, dar, în realitate, o fac pentru a impresiona mulțimea, pentru propria lor mărire personală. Mulțimea își dă sprijinul omului care poate organiza cele mai splendide jocuri și spectacole.
Absurd!
Spectacolele sunt doar un mijloc pentru a atinge un scop.
Ele îi impresionează pe alegători, care, la rândul lor, îi dau unui om putere.
Puterea este cea care contează în cele din urmă – puterea asupra destinelor și proprietăților oamenilor, asupra vieții și morții națiunilor.
De nenumărate ori văd oamenii, impresionați de jocuri și spectacole, dându-și voturile unui om care apoi procedează la legiferare împotriva intereselor lor.
Prostie pură!
Arată-i această trădare cetățeanului de pe stradă și el îți va răspunde. «Oh, dar ce spectacol splendid ne-a oferit omul ăsta!»
Nu contează că a emasculat reprezentarea poporului în Forum sau că a adoptat o lege imobiliară nedreaptă — a adus tigri albi din Libia la Circus Maximus și a organizat un ospăț mare pentru inaugurarea Templului lui Hercule!
Cine este mai vinovat pentru o asemenea răutate — politicianul cinic fără nicio urmă de principiu sau cetățenii romani care se lasă atât de ușor păcăliți?
Steven Saylor – Ghicitoarea lui Catilina
*
Cam cât de idioți suntem?
Păi, dacă ar fi să citim doar articolele de astăzi, răspunsul e simplu: destul de mult.
Și nu trebuie să ne uităm doar la știrile mari, la scandalurile politice, la numirea lui cutare sau demiterea lui cutare, ca să ne dăm seama de asta.
Dimpotrivă. Uneori, prostia colectivă se vede mai limpede tocmai în știrile mici, aparent banale, care la prima vedere n-au nicio legătură cu politica, cu ideologia sau cu felul în care funcționează o societate.
Să luăm, de pildă, mult discutata și aparent insolubila problemă a adresei de pe noile cărți de identitate electronice.
O țară întreagă s-a împărțit în tabere, au apărut opinii grave, analize, indignări, îngrijorări, ca și cum ar fi vorba despre viitorul civilizației.
Și totuși, în realitate, problema nici măcar nu există.
Cartea aceea de identitate nu mai este, în esență, un „buletin” în sensul vechi.
Ea este, practic, un token.
Adică un instrument de autentificare, un fel de cheie electronică, exact cum este stickul USB pe care îl folosesc firmele pentru relația cu ANAF.
Rolul ei nu este să poarte pe plastic toate datele posibile despre tine, ci să permită accesul securizat la ele.
Dacă statul ar fi cu adevărat interesat să funcționeze ca un stat din secolul XXI, atunci toate informațiile relevante despre un cetățean – adresa, numele, prenumele, data nașterii, grupa sanguină, dacă vrei chiar și numărul la pantofi – ar trebui să existe într-o bază de date bine administrată, protejată și accesibilă instituțiilor autorizate.
Funcționarul sau chiar cetățeanul însuși introduce cartea într-un cititor conectat la un computer, o tabletă sau un telefon și obține instantaneu informațiile necesare.
Atât. Fără isterie, fără dezbateri metafizice, fără „vai, dar unde scrie adresa?”.
Dar aici apare întrebarea mai importantă: de ce ni se pare atât de complicat un lucru atât de simplu?
Răspunsul e trist: pentru că cei care ar trebui să pună la punct lucrurile astea sunt niște idioți.
Pentru că trăim într-o societate care încă se uită la tehnologie ca la vrăjitorie, iar la administrație ca la un ritual cu dosar, șină și ștampilă. Noi vrem digitalizare, dar o vrem cu miros de hârtie.
Vrem progres, dar să arate exact ca în 1987, doar că plastifiat.
Și dacă tot am pomenit de incapacitatea noastră de a înțelege lucruri elementare, putem duce discuția mai departe, în zona politică, unde spectacolul devine și mai deprimant.
Să luăm cazul USR-ului.
Partidul ăsta a pornit, în fond, cu o platformă care avea multe elemente de stânga modernă.
Nu stânga din coșmarurile propagandei pentru proști, nu „muncă la Canal”, nu uniforme cenușii, nu garduri de sârmă ghimpată și cântece patriotice urlate pe stadion. Aia există doar în capul celor care n-au deschis în viața lor o carte de istorie sau una de științe politice.
Stânga modernă înseamnă, între altele, șanse egale, servicii publice funcționale, acces mai corect la educație, preocupare pentru mediu, protecție socială rezonabilă, ideea că o societate nu trebuie organizată exclusiv în jurul profitului și al tupeului.
De pildă, când spui șanse egale la învățământ, nu înseamnă că toată lumea trebuie să termine facultatea, cum își imaginează idioții profesioniști ai dezbaterii publice.
Nu înseamnă că trebuie să fim toți doctori, avocați sau analiști la televizor.
Înseamnă doar că fiecare copil ar trebui să aibă dreptul real de a încerca. Să poată merge la o școală decentă, să poată da un examen corect la un liceu sau la o facultate, fără să fie condamnat din start pentru că s-a născut într-un sat uitat de lume sau într-o familie fără bani.
Iar dacă nu reușește, asta este.
Nu e nicio tragedie.
Se poate face o meserie. Se poate deveni strungar, electrician, sudor, tehnician – adică om util, nu doar posesor de diplomă.
Și da, chiar și meseriile astea cer inteligență, disciplină și cunoștințe.
Nu sunt pentru oricine.
Dar măcar ai avut șansa să încerci altceva înainte să ajungi, în cel mai rău caz, să cauți PET-uri în tomberoane într-o țară care îți vorbește zilnic despre „meritocrație”.
Partea aproape comică – dacă n-ar fi atât de tristă – este că USR a atras foarte mulți oameni tocmai datorită acestor idei.
Oameni care voiau un aer mai respirabil, un stat mai puțin corupt, o educație mai puțin medievală, o administrație mai puțin cretină.
Și apoi, pe nesimțite, partidul a început să alunece.
Nu spre o dreaptă moderată, civilizată, apropiată de centru, unde încă se mai poate discuta cu argumente. Nu.
Ci spre o zonă din ce în ce mai toxică, mai isterică, mai tribală.
Spre acea dreaptă care nu mai are nimic de-a face cu economia sau cu libertatea individuală, ci totul cu resentimentul, cu superioritatea morală prefabricată și cu flirtul tot mai evident cu forme de radicalism pe care Europa pretinde că le condamnă, dar le tolerează, mai mult, le încurajează, când îi sunt utile.
Pentru că hai să fim serioși: atunci când ajungi să normalizezi simpatiile pentru personaje sau curente care au cochetat cu legionarismul, cu fascismul sau cu glorificarea criminalilor de război, nu mai ești „patriot”, nu mai ești „conservator”, nu mai ești „anti-sistem”.
Ești doar un om care a ieșit din istorie pe ușa din dos și a intrat în ea pe geamul prostiei.
Să nu se înțeleagă că numai cei de la USR sunt niște idioți.
Acest fenomen se manifestă în absolut toate partidele, fără nici o excepție, inclusiv în cazul celor care îi numesc pe ăștia „neomarxiști”.
Iar în plan extern, ne comportăm uneori ca un bețiv care intră într-un bar, îi înjură pe toți și apoi se miră că nu-l mai servește nimeni.
Ne certăm cu rușii, cu chinezii, cu ungurii, mai nou reușim să avem momente de tensiune și cu americanii, adică exact cu acei actori geopolitici fără de care lumea reală, fie că ne place sau nu, nu funcționează.
Poți să ai principii, e normal să ai. Poți să ai poziții ferme.
Dar una e să ai coloană vertebrală și alta e să te comporți ca un provincial isteric care își imaginează că diplomația înseamnă să trântești ușa și să strigi „să vă fie rușine!”.
Că îți place sau nu, ai nevoie de gaze, de petrol, de piețe, de comerț, de echilibru.
Ungurii, cu toate conflictele și prostiile istorice, ne-au fost adesea mai apropiați decât mulți dintre cei care ne dau lecții de la mii de kilometri. Iar noi îi înjurăm și îi jignim de câte ori avem ocazia.
Iar în privința Chinei, ipocrizia e atât de mare încât ar trebui studiată medical: nu există aproape niciun obiect în țara asta – de la telefon și televizor până la bec, șurubelniță sau jucărie – care să nu conțină ceva produs acolo.
Dar noi facem pe vitejii geopolitici de pe canapea, înjurându-i pe chinezi de pe un telefon fabricat în Shenzhen.
***
JD Vance îl atacă pe Zelenski și preia discursul lui Viktor Orban referitor la Ucraina.
Vicepreședintele american JD Vance l-a criticat miercuri, pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, reluând poziția premierului ungar Viktor Orban, potrivit căruia Ucraina ar fi folosit livrările de petrol pentru a influența alegerile din Ungaria.
Replica tăioasă a lui Viktor Orban la adresa lui Donald Tusk: „Tu ce ai făcut pentru pace?”.
Prim-ministrul ungar, Viktor Orban, a confirmat că a purtat o discuție cu președintele rus Vladimir Putin, în care a abordat tema încheierii războiului și a propus organizarea unui summit pentru pace între Statele Unite și Rusia la Budapesta.
Rusia testează un nou motor cu plasmă pentru viitoarele misiuni spațiale
Rusia a demarat testarea unui prototip de motor cu plasmă fără electrozi, destinat viitoarelor călătorii în spațiul cosmic. Anunțul a fost făcut de Centrul Național de Cercetare „Institutul Kurciatov”, potrivit agenției Xinhua. Noul sistem de propulsie la care lucrează Rusia este evaluat într-o instalație specială, construită pentru a reproduce condițiile din spațiu.
După ce „a salvat țara de ruși”, Maia Sandu a salvat-o și de democrație.
Conform analizei realizate de The Economist Intelligence Unit, Moldova a fost retrogradată în Indexul Democrației 2025 de la statutul de „democrație defectuoasă” la „regim hibrid”, o categorie aflată la un singur pas de regimurile autoritare.
Clasificarea realizată de The Economist împarte statele lumii în patru categorii: democrații depline, democrații defectuoase, regimuri hibride și regimuri autoritare. Sumarul de 36 de pagini, poate fi citit integral AICI.
Ce înseamnă „regim hibrid” în practică
În metodologia internațională, această categorie indică probleme serioase precum:
- presiuni asupra opoziției
- limitarea pluralismului politic
- vulnerabilități în organizarea alegerilor
- influență politică asupra instituțiilor
Nu vorbim încă de dictatură, dar nici de o democrație funcțională.
Ștefan Popescu: „Europenii deja dau de înțeles că trebuie să înceapă discuțiile cu Putin.
În cadrul unei ediții, transmise live de Gândul, a emisiunii „Marius Tucă Show”, Ștefan Popescu, diplomat și analist român, a vorbit despre cum europenii discută deja cu Putin, în timp ce România nu începe niciun demers diplomatic. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Ștefan Popescu: „Ce ne facem când premierul belgian spune că trebuie Europa să negocieze cu rușii? Ce ne facem când Macron își trimite consilierul diplomatic la Moscova pentru a-și crea propriile canale? Fiecare țară caută să fie influentă în anumite zone pe care le consideră de interes, importante pentru politica… Păi noi, din păcate, nu prea mai suntem un actor.”
Cum arată și cum funcționează școlile de stat din Franța.
Profesoara Mariana Ciupu, directorul adjunct al Școlii Gimnaziale nr. 4 din Suceava, a participat împreună cu elevii săi la o mobilitate de grup Erasmus+ în Franța. Grupul de români a fost primit pentru 5 zile de Colegiul Marie Curie din localitatea Troyes. La întoarcere, directoarea a povestit pentru Edupedu cum funcționează sistemul de învățământ francez, cum sunt organizate școlile și ce importanță alocă statul educației.
Cine sunt noii șefi ai marilor parchete, numiți de către Nicușor Dan
Preşedintele Nicuşor Dan a anunţat, miercuri seară, că a semnat decretele numirile la conducerile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Astfel, Nicuşor Dan a semnat următoarele decrete de numire: Şeful statului a precizat că …
Nicușor Dan, criticat puternic din USR pentru numirile de la parchete: „Dezamăgitor, lamentabil” / „Nu îl va costa doar pe dumnealui, ne va afecta pe toți”
USR a criticat numirile făcute de președintele Nicușor Dan în conducerile marilor parchete, la propunerea ministrului PSD al Justiției, Radu Marinescu, pe care formațiunea îl acuză că „a condus un proces viciat”. Totodată, fostul ministru Stelian Ion a spus că șeful statului a făcut „o mare greșeală”, care „ne va afecta pe toți”. „Dezamăgitor, lamentabil”, …
Cam cât de idioți suntem
Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!
România introduce sistemul digital de frontieră, de pe 10 aprilie.
Noul sistem de intrare ieșire din România și alte 28 de state europene intră în vigoare vineri, 10 aprilie, aducând o serie de noi reglementări.
Soluție la problema buletinului electronic: Nicio autoritate nu va mai cere copie sau dovada adresei de domiciliu
Datele privind identitatea persoanei și, după caz, domiciliul ori reședința acesteia vor fi verificate prin Registrul național de evidență a persoanelor, iar autoritățile nu vor mai putea solicita ori reține copia actului de identitate.
Realitatea Plus rămâne în emisie.
Curtea de Apel București a suspendat executarea deciziei CNA de retragere a licenței Realitatea Plus. Postul de televiziune poate continua emisia.
Este posibil să rămânem fără magazine de produse second-hand / Proiectul de OUG al Ministerului Mediului privind produsele reutilizabile are cerințe „imposibil de pus în practică”
Ministerul Mediului, în colaborare cu Ministerul Economiei, a inițiat un proiect de Ordonanță de Urgență care ar putea să impună reguli mult mai stricte la importurile de produse reutilizabile, inclusiv textile.
Deși intenția din spatele acestui proiect este lăudabilă (reglementarea strictă a deșeurilor – România nu este o groapă de gunoi), totuși, reprezentanții „industriei reutilizării” susțin că textul propus introduce obligații excesive și necorelate cu realitatea din teren – lucruri care ar putea afecta grav funcționarea sectorului.
Horticultura vrea să revitalizeze Parcul Rozelor.
Degradat tot mai vizibil în ultimii ani, Parcul Rozelor ar putea beneficia în sfârșit de intervenții mai ample. Horticultura anunță că a plantat deja 2.600 de trandafiri, iar în perioada următoare urmează refacerea pergolelor și modernizarea sistemului de irigații.
Spațiu recuperat de Primăria Timișoara, transformat în parcare publică
În Piața Consiliul Europei din Timișoara a fost amenajată o parcare publică cu 20 de locuri, pe un spațiu recuperat de administrația locală de la un privat care a și restricționat accesul cu barieră. „Este gata noua parcare din Piața Consiliul Europei: peste 20 de locuri, pe un teren public care până ieri era închis […]
De săptămâna viitoare, lucrările din Traian afectează și circulația tramvaielor.
Lucrările din Piața Traian și cele de la pasajul CFR de pe strada Coriolan Brediceanu schimbă din nou traseele mijloacelor de transport în comun. După doar câteva zile în care vor circula normal, din 14 aprilie, liniile 1, 2, 4 și 7 vor circula deviat, iar liniile 5, 6a și 6b vor fi suspendate.
Ce facem astăzi, 9 aprilie 2026, în Timișoara?
