Scriitoarea Lavinia Stan recomandă copiilor să se bucure de copilărie.
Un sfat înțelept, dar care, din păcate, nu poate fi urmat.
Părinții și sistemul nu le permit copiilor să fie copii.
Orice copil, la vârsta de 5 ani, este înscris în clasa pregătitoare, după care urmează restul.
Unii dintre ei merg și la grădiniță, astfel că sunt înregimentați la vârste și mai mici.
Iar în școală, chiar din clasele mici, programul este: cursuri dimineața, after-school, adică tot școală, cursuri de engleză marțea și joia, lecții de germană cu „Frau” lunea și vinerea, baschet, fotbal sau alt sport la alte ore, nu pe maidan, unde să se ducă atunci când are chef, ca la o joacă, ci într-un cadru organizat, cu program foarte precis, meditații, chitară sau pian…
Un program extrem de asemănător cu cel pe care îl aveam în armată.
Și acolo existau două ore de „program liber”, care nu erau chiar program liber, pentru că erau programate.
Pentru comparație am să vă descriu programul meu din anii ’60.
La vârsta de 6 ani am început să merg la grădiniță.
Nu pentru că era obligatoriu, ci pentru că am vrut eu, pentru că și alți copii de vârsta mea mergeau acolo.
La grădiniță erau copii și mai mici, „grupa mică”, la care mergeau copiii din „familii nucleare”, adică acele familii formate din mamă, tată și copil.
Dar în familiile extinse, unde existau și unul sau ambele seturi de bunici, copiii mergeau la grădiniță la vârsta de 6 ani sau săreau peste această etapă.
Ce făceau copiii până la vârsta grădiniței sau cei care nu mergeau deloc la grădiniță?
Se jucau.
Explorau cartierul, bineînțeles neînsoțiți de părinți, ci împreună cu ceilalți copii.
Mergeau la balta din apropiere și încercau să pescuiască.
Sau își băgau picioarele în apă să vadă de cine se prind mai multe lipitori.
Își făceau colibe din stuful de la baltă sau din șipcile găsite prin curte.
Mâncau caise verzi, corcodușe verzi și ce mai creștea prin copaci.
Își puneau pe limbă laptele care ieșea din tulpina păpădiei, să vadă dacă este dulce sau nu.
La grădiniță se jucau cu un joc care semăna foarte mult cu Mecano, tot felul de piese din tablă, șuruburi și piulițe care puteau fi combinate pentru a obține un fel de schelet de mașină, o macara sau alt obiect din viața reală.
Existau și două feluri de „Lego”, unul mai clasic și altul din care se puteau face case sau blocuri.
Desenau.
Coseau tot felul de motive naționale pe o bucățică de pânză.
Învățau să numere până la 20.
Activitatea cea mai frecventă din grădiniță, din câte țin eu minte, era vaccinarea.
Când îți era lumea mai dragă, venea doamna doctor, însoțită de asistentă, toți copiii erau încolonați și erau vaccinați.
Cu ace lungi în picior. Cu ace scurte sub piele. Cu o seringă cu o sută de ace, un fel de mitralieră Gatling a seringilor, în umăr.
După grădiniță urma școala.
Când terminam prima etapă, primele patru clase, nu știam cine este Spinoza, nu învățasem încă nicio limbă străină, dar nu aveam niciun fel de problemă în privința cititului sau a scrisului. Știam să facem o compunere frumoasă despre cum ne-am petrecut vacanța de vară, știam să facem adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri, știam ceva geografie și istorie a țării și știam sigur că strămoșii oamenilor sunt niște maimuțe, nu Adam și Eva.
Când terminam clasa a VIII-a știam cât de cât să vorbim, să citim și să scriem într-o limbă străină, știam deja câte ceva despre istoria și geografia lumii, despre cum se înmulțesc animalele, despre microbi, știam rudimente de fizică și chimie și multe alte lucruri.
Orice absolvent de clasa a VIII-a știa să calculeze o suprafață și un volum.
În timpul celor opt ani de școală, majoritatea dintre noi făcuse câte un curs de electronică, cineclub, radioamatorism sau karting, luase lecții de chitară, pian sau acordeon.
Și, mai ales, nu cred că am avut vreun coleg care să nu fi citit între 100 și 200 de cărți până la această vârstă.
Acum, la vârsta de 15 ani, se punea problema alegerii a ceea ce urma să devii în viață.
În clasa a VIII-a făcusem câteva teste, așa că știam cam cât ne ducea mintea pe fiecare.
Unii mergeau la o școală profesională sau de ucenici, cu durata de trei ani.
Astfel, la vârsta de 18 ani, aceștia deveneau muncitori calificați.
Cu adevărat calificați. Nu se punea problema să termini o școală și, în prima zi de angajare, să nu știi să strunjești o piesă, indiferent de complexitatea acesteia, să nu știi să montezi o baterie la baie sau să nu știi să-ți calculezi exact cantitatea de vopsea de care vei avea nevoie pentru a zugrăvi o încăpere.
Alții, mai deștepți, mergeau la liceu.
Timp de cinci ani acumulau cunoștințele necesare, atât teoretice, cât și practice, pentru a deveni tehnicieni.
Nu erau niște Nikola Tesla dar unii știau să foloseasca o nivelă sau un teodilit, alții știau să întocmează, fără calculator, o balanță contabilă, alți știau să facă un pontaj, să facă desenul tehnic pentru un robinet sau pentru un drum spre Muntele Mic sau să calculeze volumul pământului săpat de un excavator.
Iar după terminarea liceului, la vârsta de 20 de ani, unii, puțini, mergeau și la facultate, unde învățau timp de cinci ani pentru a deveni ingineri, medici sau altceva.
Rezultatul era că, la vârsta la care copiii deveneau adulți, societatea beneficia de oameni care puteau și știau să facă ceva pentru progresul acesteia.
Nu susțin că școala de atunci era perfectă.
Nu era.
Avea destule defecte și destule absurdități.
Dar avea un mare avantaj: copiii aveau timp să fie copii.
Astăzi încercăm să-i transformăm în adulți performanți încă de la cinci ani. Îi alergăm de la o activitate la alta, îi înscriem la cursuri, la meditații, la sporturi organizate și la încă o limbă străină, de parcă viitorul omenirii ar depinde de programul unui elev de clasa a III-a.
Poate că unii dintre ei vor ajunge să vorbească trei limbi străine, să cânte la pian, să programeze calculatoare și să joace tenis înainte de a împlini paisprezece ani.
Dar mă întreb dacă vor mai avea timp să construiască o colibă, să citească o carte din plăcere, să piardă o după-amiază fără niciun scop sau să descopere singuri lumea din jurul lor.
Pentru că acestea nu sunt activități inutile.
Acestea sunt chiar copilăria.
Iar dacă transformăm fiecare oră din viața unui copil într-o investiție pentru viitor, există riscul ca, într-o zi, să descoperim că am obținut adulți foarte bine pregătiți, dar că am pierdut pe drum copiii care ar fi trebuit să devină.
***
1 iunie: Copiii de azi au tot ce le trebuie.
Între cursuri de engleză, antrenamente de baschet și ore de matematică, copiii din orașele României trăiesc o copilărie mai aglomerată ca oricând. Datele sunt îngrijorătoare, dar povestea e mai complicată decât pare. Iulian are nouă ani. Locuiește în Ilfov, merge la școală în București. Cursuri dimineața, after-school până la două, prânzul în mașină, engleză marțea …
Scriitoarea Lavinia Stan: „Copii, nu vă grăbiți să creșteți, bucurați-vă de copilărie!
Absolventă de Litere, la Universitatea din Bucrești, mamă a șase copii și coach acreditat internațional, scriitoarea Lavinia Stan este autoarea cărții ”Organizatorii de vieți. Principii esențiale pentru creșterea cu succes a copiilor”, apărută la Curtea Veche Publishing.
Copiii inteligenți nu au nevoie de „mai multe teme”.
„Mai multe exerciții” nu înseamnă educație mai bună
Autorii explică faptul că mulți profesori reacționează în două moduri extreme când identifică un copil supradotat: fie ignoră complet situația, fie îl supraîncarcă cu teme și exerciții suplimentare. „A da unui copil zece exerciții în timp ce ceilalți primesc cinci nu este educație adaptată”, avertizează articolul. Experții spun că problema nu este cantitatea de muncă, ci nivelul provocării intelectuale. Dacă un elev a înțeles deja materia, timpul liber obținut ar trebui folosit pentru proiecte creative, cercetare, conexiuni între discipline sau probleme cu mai multe soluții posibile.
Dragoş Damian, Terapia Cluj: Grija angajatorului pentru angajat este emoţionantă.
Reacție dură de la Washington după incidentul cu dronă din Galați.
Șeful Comisiei pentru Relații Externe din Senatul SUA, senatorul republican Jim Risch, a condamnat sâmbătă, într-o postare pe rețeaua X, incidentul grav provocat de prăbușirea unei drone pe blocul de 10 etaje din municipiul Galați. „Încălcarea iresponsabilă a spațiului aerian românesc de către Rusia și lipsa de respect față de civili sunt inacceptabile. Statele Unite …
Halucinantul Moș Teacă de la Apărare: Deviată sau nedeviată, drona cu explozibil e responsabilitatea Rusiei
Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, îi invită pe ruși să vină să vadă seria componentelor de la drona care s-a prăbușit în Galați, dacă dinspre Federația Rusă continuă ‘narativul’ conform căruia nu este a lor. El nu a precizat dacă drona a fost sau nu direcționată spre România, după ce președintele Nicușor Dan a […]
Altă dronă, alte povești
Nicușor Dan s-a răzgîndit. După ce naivitatea și amatorismul său au răcnit pe video, ajungînd la urechile păpușarilor săi speriați că le încurcă strategiile, a întors-o ca la Ploiești.
Cât costă un depozit militar de carburanți și cine-s băieții deștepți care-l construiesc
Cândva o să avem avioane, multe și moderne, așa că ne pregătim temeinic să nu care cumva să rămânem cu ele în pana prostului. Spre exemplu, în Cazarma 979 din Bacău urmează să fie construit un depozit de combustibili și lubrifianți. În data de 7 aprilie, UM 02543 Iași a atribuit un contract pentru construcția respectivului depozit, în valoare de 46.693.690 lei, plus TVA.
A făcut praf un refugiu STPT după ce a zburat peste trotuar și peste pista de biciclete.
TIMIȘOARA. Accident în zona Piața Consiliul Europei din Timișoara, duminică. Un șofer a pierdut controlul direcției, a zburat peste trotuar și peste pista de biciclete și a izbit refugiul unei stații de transport, oprindu-se pe spațiul verde. CITEȘTE ȘI: Se caută constructor. La 3 ani de la Timișoara Capitală Europeană a Culturii, primăria lansează licitația pentru […]
Modificări în transportul public din Timișoara.
Societatea de Transport Public Timișoara (STPT) a anunțat o serie de modificări importante în programul și traseele mijloacelor de transport în comun pentru perioada următoare. Măsurile vizează atât linii de autobuz care asigură legătura cu Aeroportul Internațional „Traian Vuia”, cât și transportul public naval de pe Canalul Bega. Liniile Expres 4, Expres 4b și școlar […]
Ce facem astăzi, 1 iunie 2026, în Timișoara?
Cea mai colorată zi din an o puteți petrece alături de cei mici la mai multe evenimente dedicate lor în oraș.
