Să ne înțelegem bine de la început: îmi plac sărbătorile astea cu zile libere.
Nu sunt masochist.
O zi în care nu suni, nu răspunzi, nu produci, nu te prefaci util e un mic dar al civilizației.
Problema nu e ziua liberă.
Problema e pentru ce o dăm.
Pentru că, dacă stăm un pic strâmb și judecăm drept, trăim într-o țară condusă – și educată – de niște țărani proști și primitivi, cu diplomă, cu costum, dar cu mintea rămasă la stadiul de „așa a fost din moși-strămoși”.
Uite, de exemplu, Ziua Sfântului Ioan Botezătorul.
Sărbătorită cu fast, cu slujbe, cu televizorul dat tare și cu aerul ăla de mare eveniment spiritual.
Bun.
Ioan Botezătorul chiar e un personaj interesant.
Chiar util, la vremea lui.
A venit și le-a spus oamenilor ceva revoluționar pentru epoca respectivă:
spălați-vă, fraților, că mizeria aduce boală și moarte.
Asta e, de fapt, originea botezului.
O baie serioasă, nu stropitul simbolic cu trei picături de apă rece.
Exact la fel ca gestul musulmanilor care se spală pe față înainte de rugăciune.
Nu pentru Dumnezeu, ci pentru igienă.
Dumnezeu, dacă există, probabil apreciază și el lipsa puroiului.
Nu e vina lui Ioan că până la noi gestul a fost mistificat, denaturat și redus la un simulacru ridicol.
Dintr-o baie sănătoasă am ajuns la un ritual steril, în timp ce spitalele sunt pline de infecții și oamenii, inclusiv mulți medici, care cred că microbii fug de icoane.
Dar problema nu se oprește aici.
România e plină de zile de sfinți.
Cu cruce roșie în calendar. Cu zile libere. Cu pupat moaște. Cu trafic blocat. Cu evlavie obligatorie.
Sfinți care, sincer, n-au făcut mare lucru.
N-au descoperit nimic, n-au inventat nimic, n-au îmbunătățit viața nimănui în mod concret.
Au murit frumos, e drept. Uneori spectaculos. Și atât.
În schimb, nu sărbătorim cu o zi liberă momentul în care lui Newton i-a căzut mărul în cap.
Nu ziua lui Ampère.
Nu a lui Volta.
Nu a lui Faraday.
Mulți dintre noi nici nu știm cine au fost oamenii ăștia, dar trăim zilnic datorită lor.
Electricitate, motoare, tehnologie, medicină – toate vin de acolo, nu din acatiste.
Dar o sărbătorim pe Sfânta Parascheva. Cu pelerinaje. Cu cozi kilometrice. Cu oameni care cred că oasele rezolvă ce n-a rezolvat statul.
Asta spune totul despre scara noastră de valori.
Nu celebrăm mintea.
Celebrăm moartea.
Nu celebrăm descoperirea.
Celebrăm supunerea.
Nu celebrăm progresul.
Celebrăm tradiția, chiar și când e inutilă sau dăunătoare.
Și apoi ne mirăm că suntem unde suntem.
O țară care își ia liber pentru sfinți, dar nu pentru idei, nu poate decât să rămână liberă de gândire.
Zilele libere sunt bune.
Dar poate, într-o zi, o să merităm unele și pentru inteligență, nu doar pentru evlavie.
*
Liderii europeni i-au spus lui Trump, cu aer grav și sprâncene încruntate, că „doar Groenlanda și Danemarca pot decide în ceea ce le privește”.
Sună bine, diplomatic, responsabil, aproape democratic.
Doar că e greșit din temelii.
Pentru că Groenlanda și Danemarca nu decid nimic.
Nu sunt persoane, nu au creier, nu votează și nu suportă consecințele.
Sunt abstracții administrative, niște cutii cu steag.
Corect ar fi fost așa:
Doar cetățenii din Groenlanda și Danemarca au dreptul să decidă în ceea ce îi privește.
Diferența e uriașă. În prima variantă vorbim despre state, guverne, elite politice, tratate semnate pe mese lustruite.
În a doua vorbim despre oameni concreți, care trăiesc acolo, muncesc acolo, îngheață acolo și vor suporta efectele oricărei decizii.
Dar liderii europeni – cât sunt ei de lideri – nu gândesc în termeni de cetățeni, ci în termeni de proprietate.
Teritorii. Influență. Control.
Exact limbajul pe care îl folosește și Trump, doar că el e mai sincer și mai prost crescut.
Când spui „Groenlanda decide”, lași impresia că e vorba de o entitate abstractă, neutră, rațională.
În realitate, decid câțiva oameni, aleși sau numiți, care pot fi șantajați, cumpărați, presați sau convinși cu promisiuni geopolitice. Cetățeanul e doar decorul.
Democrația adevărată nu e despre state suverane, ci despre indivizi suverani.
Statul e un instrument, nu un scop.
Dar Europa încă vorbește ca în secolul XIX, cu hărți, frontiere și „interese naționale”, în timp ce pretinde că apără valori moderne.
Trump, cu brutalitatea lui de elefant în magazinul de porțelan, pune problema ca un agent imobiliar: cât costă, cine vinde, ce câștigăm. Europa îi răspunde ca un notar obosit: nu e la dumneata, e la noi.
Nimeni nu spune: stați puțin, oamenii ce vor?
Și asta e problema reală.
Nu Trump.
Nu Groenlanda.
Nu Danemarca.
Ci faptul că, și în 2026, liderii „lumii libere” încă vorbesc despre teritorii ca despre niște pachete, nu despre cetățeni ca despre subiecți ai deciziei.
O mare deosebire, da.
Diferența dintre democrație mimată și democrație reală.
Aici nu e o nuanță semantică, e o diferență de civilizație.
*
Se discută din nou, cu gravitate ministerială și sprâncene încruntate, despre taxa aceea de la Temu, taxa salvatoare, taxa care – ni se sugerează subtil – va ridica poporul român pe noi culmi de progres și civilizație. Exact ca toate taxele anterioare, care ne-au ridicat constant… dar mai ales costurile.
Doar că progresul și civilizația nu se fac prin suprataxarea cetățenilor care au îndrăznit să caute unde e mai ieftin. Nu e o crimă economică să vrei să plătești mai puțin pe niște lucruri banale. E instinct de supraviețuire într-o țară în care salariile sunt mici, iar prețurile au ambiții occidentale.
Statul român pare să fie deranjat nu de faptul că nu produce nimic competitiv, ci de faptul că cetățeanul a găsit o scurtătură. Iar în loc să se întrebe de ce nu suntem în stare să facem aceleași produse, soluția e, ca de obicei: taxa. Pentru că e mult mai simplu să pui mâna în buzunarul omului decât să pui mintea la treabă.
Progresul și civilizația se obțin altfel.
Se obțin producând tu lucrurile pe care acum oamenii le cumpără de pe Temu.
Le produci la o calitate comparabilă și la un preț la fel de mic.
Abia atunci poți vorbi despre economie funcțională, nu despre protecționism de birt.
Dacă nu poți face asta, dar vrei totuși să închizi alternativa prin taxe, nu construiești nimic.
Doar pedepsești sărăcia.
Îi spui omului: „nu e voie să cumperi ieftin, pentru că ne strici nouă calculele”.
Iar omul, evident, nu va deveni mai bogat, ci doar mai nervos.
Un stat care știe doar să taxeze e un stat care a renunțat să mai guverneze.
A devenit un fel de administrator de penalizări, nu un organizator al dezvoltării.
Taxele sunt instrumente, nu politici.
Dacă ele sunt singura ta idee, atunci problema nu e Temu.
Și hai să spunem lucrurilor pe nume:
dacă conduci o țară doar cu taxe și impozite, dacă singura ta reacție la orice fenomen economic e „mai punem o taxă”, atunci nu ești cea mai potrivită persoană pentru funcția pe care o ocupi.
Poate ești bun ca perceptor. Sau ca paznic la poartă.
Dar nu ca lider într-o economie care pretinde că vrea progres și civilizație.
Taxa nu creează industrie.
Taxa nu creează locuri de muncă.
Taxa nu creează competență.
Taxa creează doar iluzia că faci ceva, în timp ce, în realitate, nu faci nimic.
*
Acum să ajungem, de fapt, la problema reală, mult mai gravă decât taxa în sine.
Taxele vin și pleacă, le mai înghiți, le mai ocolești.
Dar calitatea celor care le inventează rămâne și face ravagii pe termen lung.
Hai să lăsăm deoparte, pentru o clipă, ideea genială a taxei de la Temu și să ne uităm la cine a produs această găselniță.
Parlamentari, „experți” din ANAF, comisii, subcomisii, probabil și niște consultanți care vorbesc fluent în powerpoint.
Toți acești oameni au reușit performanța să facă un căcat de lege din care, la ora asta, nu înțelege nimeni nimic.
Cetățeanul obișnuit nu știe:
– cine plătește taxa
– când se plătește
– unde se plătește
– dacă o plătește el, vânzătorul, platforma sau Moș Crăciun
Și, foarte probabil, nici autoritățile nu știu exact.
Pentru că dacă ar ști, ar fi fost în stare să explice în două paragrafe limpezi. Dar nu pot. Pentru că nu e nimic limpede acolo.
Asta nu e doar prostie.
E incompetență instituționalizată.
O lege fiscală trebuie să fie plictisitoare, seacă, dar clară.
Să o poată înțelege cetățeanul, nu doar un doctor în hermeneutică juridică.
Dacă ai nevoie de zece interpretări și trei ordine de ministru ca să înțelegi un articol, atunci legea e proastă, nu cetățeanul.
Și nu, nu e o problemă de „limbaj tehnic”.
E o problemă de alfabetizare funcțională.
Oamenii care au scris textul ăsta, deși probabil au diplome, nu știu să scrie un text citeț.
Nu știu să ordoneze idei.
Nu știu să definească termeni.
Nu știu să prevadă situații concrete.
Scriu ca niște elevi slabi care încearcă să impresioneze profesorul cu fraze lungi și goale.
Statul român funcționează, de ani de zile, pe principiul: lasă că ne lămurim noi din mers.
Cetățeanul află ulterior dacă a greșit.
De obicei, prin amendă.
Pentru că în România necunoașterea legii nu te scutește, chiar dacă legea e scrisă prost, ambiguă sau contradictorie.
Asta spune multe despre respectul față de cetățean.
Nu trebuie să înțeleagă.
Trebuie doar să plătească.
Iar când un stat produce legi neclare, incoerente, inaplicabile, nu vorbim de ghinion sau grabă.
Vorbim de o selecție proastă a oamenilor.
De funcții ocupate de indivizi care nu ar trece un test elementar de redactare logică.
Poți să nu fii de acord cu o taxă.
Poți să greșești o politică economică.
Dar să nu știi să scrii clar ce vrei, asta te descalifică definitiv.
Restul e doar hârțogăraie cu pretenții de stat.
*
Pentru că e o problemă simplă l-am rugat pe unul din prietenii mei artificiali și inteligenți să rezolve această problemă, să scrie o lege clară, care poate fi înțeleasă de către oricine.
Iată rezultatul:
Art. 1 – Domeniu de aplicare
Prezenta procedură se aplică taxei de 25 lei pentru fiecare colet cu valoare declarată sub 150 EUR, provenit din afara Uniunii Europene și destinat unui destinatar din România.
Art. 2 – Definiții
Colet taxabil — orice pachet care intră în România cu bunuri având valoarea comercială declarată <150 € și cu locul de început al livrării în afara UE.
Platformă non-UE — entitate juridică care facilitează vânzarea la distanță de bunuri și este stabilită în afara UE.
Art. 3 – Obligația de plată
Obligația de plată a taxei revenind, după caz:
a) vânzătorului bunurilor sau
b) platformei digitale prin care se face vânzarea sau
c) expeditorului coletului (dacă nu poate fi stabilit vânzătorul/platforma).
Plata taxei către furnizorul de servicii poștale/curier se face înainte de predarea coletului destinatarului.
Art. 4 – Colectare și virare
Furnizorii de servicii poștale/curierat vor:
a) colecta taxa pentru fiecare colet eligibil;
b) declara lunar taxele colectate prin formularul fiscal ANAF-Coleti25;
c) vira taxele la bugetul de stat până la 25 (douăzeci și cinci) ale lunii următoare lunii colectării.
Furnizorii raportează informațiile în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 239/2025.
Art. 5 – Identificare colet
Pentru a identifica dacă un colet este taxabil, furnizorul de servicii poștale/curier trebuie să solicite:
a) declararea corectă a valorii bunurilor de către expeditor;
b) originea extracomunitară a coletului;
c) documentele vamale relevante (H7 sau echivalent).
În lipsa documentelor corecte, serviciul poștal/curierul nu predă coletul până la clarificare.
Art. 6 – Sancțiuni
Neplata taxei de către persoanele obligate conform art. 3 atrage aplicarea sancțiunilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Furnizorii de servicii poștale/curierat care nu respectă art. 4 sunt pasibili de sancțiuni administrative stabilite de ANAF, inclusiv amenzi și suspendări ale codului de operator.
Art. 7 – Dispoziții finale
Prezenta procedură se publică în Monitorul Oficial și intră în vigoare la data semnării.
ANAF emite modele oficiale de formulare și ghiduri de raportare în termen de 15 zile de la data publicării.
*
Nu numai cei care fac legi sunt idioți.
Prostia e răspândită prin toată administrația, de la centru până la coadă, local și național.
Le fel ca orice cetățean trecut de vârsta pensionării, ieri, am vrut să-mi plătesc impozitul pe locuință.
Surpriză: nu se poate, pentru că Primăria încă calculează cât am de plătit.
Parcă vedeam o încăpere mare în care niște funcționari cu mânecuțe îmi calculează impozitele.
Așadar, mai aștept până pe 18 ianuarie, când probabil serverele vor cădea sau Sfântul Cutare nu lucrează.
Dar, ca orice cetățean curios, am mai dat câteva click-uri și… surpriză!
Sunt un chiabur cu două apartamente, fără să știu.
Bravo administrație!
Eu țineam minte că există o lege, ceva, care spune că dacă statul, prin una din instituțiile sale, oricare, este în posesia unei informații, cetățeanul nu va mai trebui să transmită acea informație la o altă instituție.
Mai țin minte că am citit la un moment dat un anunț al Primăriei Timișoara, în care se spunea că Direcția Fiscală va prelua datele din extrasele CF și să te înscrie automat ca proprietar.
Eu chiar credeam că, după ce am vândut apartamentul moștenit de la mama și tranzacția a fost înregistrată în CF, informația va ajunge automat în serverul Primăriei, iar în dreptul apartamenului de la adresa respectivă numele mei va fi înlocuit cu numele cumpărătorului.
Logic, simplu, civilizat.
Dar nu.
Trebuie să mă „descriu” singur ca proprietar.
Și noul proprietar să facă la fel, să se înscrie.
Iar dacă nu se înscrie, probabil că nimeni din primărie nu va ști că acel apartament îi aparține, așa că pentru acea proprietate nu se va mai plăti nici un impozit.
Ca lucrurile să fi fost făcute așa cum credeam eu că sunt făcute nu e mare lucru din punct de vedere tehnic.
Dar constat că organizarea, logica și competența din spatele acestor servicii lasă mult de dorit.
Cei care conduc aceste instituții probabil au diplome… dar mintea logică lipsește cu desăvârșire.
Domnule Primar, făceți-le domnule un abonament la ChatGPT la oamenii ăia de la Direcția Fiscală, poate astfel, dacă inteligența artificială va completa ceea ce lipsește în privința inteligenței naturale, lucrurile vor merge puțin mai bine.
România administrativă în câteva cuvinte: plătești, completezi, aștepți… și te minunezi că încă funcționează ceva.
Foto: Funcționari de la Direcția Fiscală a Primăriei Timișoara calculând impozitele locale
***
Elita miliardarilor deschide şampania după un 2025 spectaculos.
Declarație comună a mai multor lideri europeni privind Groenlanda: “Securitatea în Arctica trebuie asigurată în mod colectiv, împreună cu aliații NATO, inclusiv Statele Unite”.
Scrisoarea comună a fost semnată de președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Friedrich Merz, premierul italian Giorgia Meloni, premierul polonez Donald Tusk, premierul spaniol Pedro Sánchez, premierul britanic Keir Starmer și de premierul danez Mette Frederiksen. Aceștia au transmis că “securitatea arctică rămâne o prioritate cheie pentru Europa și este esențială pentru securitatea internațională și transatlantică.”
Viktor Orban, enervat de o „factură scandaloasă” prezentată de Kiev: „Piticul ucrainean cerșește mâncare” de la UE
Ucraina a prezentat încă o factură, de data aceasta în valoare de 800 de miliarde de dolari, despre care pretinde că este necesară pentru a acoperi nevoile țării în următorul deceniu, a denunțat premierul ungar…
Mii de venezueleni au ieșit în stradă, la Caracas, cerând eliberarea lui Nicolas Maduro.
Mii de susținători ai lui Nicolás Maduro au ieșit, luni, în stradă la Caracas pentru a cere eliberarea președintelui venezuelean și a familiei sale, în ziua primei înfățișări a acestuia la tribunal şi a numirii noului președinte interimar.
Revoluția caviarului este doar începutul: China vrea să aducă la dispoziția maselor alimente de lux precum trufe, somon afumat și carne de vită Wagyu
Până acum, o mare parte a dezbaterii s-a concentrat pe sectoare industriale precum automobilele, oțelul și panourile solare. Cu toate acestea, există un alt domeniu, mai puțin vizibil, dar nu mai puțin simbolic, în care China câștigă teren: mâncarea gourmet, condusă de caviar, așa cum este detaliat într-un raport amplu al Financial Times.
Acest fenomen are loc pe fondul escaladării tensiunilor comerciale. În timp ce Statele Unite își consolidează tarifele pentru a limita exporturile chinezești, excedentul comercial al Chinei a depășit, pentru prima dată, un trilion de dolari. Această presiune a generat temeri în Europa și în Regatul Unit cu privire la o potențială deviere a exporturilor chinezești către piețele lor, prin produse mai ieftine care ar putea submina producătorii locali, scrie El Economista.
Cum arată viitorul: roboții umanoizi vor înlocui oamenii în uzinele Hyundai din întreaga lume, începând din 2028
Roboți umanoizi vor lucra în fabricile Hyundai începând cu 2028, într-un pas major spre automatizarea industriei auto, pe fondul unei curse globale în care giganți precum Tesla, Amazon și BYD încearcă să redefinească viitorul muncii.
Bate un vînt de revoltă
Am tot văzut pe la televiziunile nesupuse și pe Tiktok și pe diverse site-uri care se cred ziare cum circulă porecle de genul „Ilie Sărăcie”, „Bolojaf”, „Mucșor Dan”, „Plicușor Ban” și m-am amuzat. Românii au o plăcere aparte de a-și ștampila semenii cu vorbe pitorești, dureroase, adesea mai arzătoare ca fierul roșu, cu nume scrise din vîrful briciului, folosind pentru unii apelative care îi însoțesc pînă la mormînt, ba și, mai mult, gen Nababu’ sau Porcu’, Chioru’ sau Dulapu’ pînă departe, pe Mările Eternității. Traian Băsescu și Klaus Iohannis au bătut recordul la porecle și nume în batjocură, dar, după cum au debutat, și Nicușor Dan și Ilie Bolojan dau semne că au toate șansele să-i întreacă.
O vreme, am crezut că gura lumii abia ce i-a luat în primire, dar, după cum oamenii au început să se strîngă și să se agite pe la primării și prin fața birourilor de achitat impozite, încep să cred că valul acesta de strigături piperate și de porecle arzătoare spune mai mult decît un apetit lingvistic și o plăcere ludică. Sunt semne de înjurături și de interjecții acuzatoare, de nervi și de nemulțumire.
Din prima zi de muncă pe la birouri, parcă adie și dă să bată un vînt de revoltă, de protest, iar poreclele aruncate care cum și pe unde sună mai degrabă a înjurături decît a exprimare în vîrful limbii.
Oamenii sunt speriați, nemulțumiți, derutați. Nu mai ies la socoteală. Nu pricep ce se întîmplă. Nu înțeleg de ce sunt încărcați mai mult decît pot duce. Nu cu spinarea, cu obligațiile către stat. Cît poate suporta un țăran cu un petic de grădină? Porci nu mai poate crește. Găini, nu! Vaci, nu. Oi, nu. Reglementări europene traduse prost și slugarnic de statul român. Parcă ar socoti că țăranii trăiesc la Paris pe bulevard, nu la Cocîrlații din Deal!
Patrick André de Hillerin: Pacea americană și noua supușenie mondială
Meduzele din Marea Neagră tremură gelatinos atunci când la suprafață trece impresionanta flotă de pescadoare, mahune și mici bărcuțe de pescuit recreativ a României. Pentru meduzele din Marea Neagră, România este o super-putere aducătoare de teroare.
Și au și de ce să se teamă: după ce a exterminat căluții de mare din Rezervația Marină 2 Mai – Vama Veche, înecându-i sălbatic în urină, după ce a adus în pragul dispariției sturionii și a subțiat cu succes efectivele de scrumbie, după ce a pârjolit, an de an, mii de hectare de stuf, a otrăvit cu chimicale zeci de mii de hectare de teren din Delta Dunării, a contribuit la aproape secarea complexului lagunar Razelm – Sinoe, a reușit să distrugă turismul de pe litoral și multe altele, România chiar poate fi considerată o mare putere la Marea Neagră.
Taxă impusă în România la colete – Cine trebuie să plătească.
Fiecare colet cu bunuri având valoare comercială declarată sub 150 euro, provenit din afara Uniunii Europene și care intră pe teritoriul României, este taxat cu 25 de lei, din acest an.
Sondaj Avangarde: Peste jumătate dintre români vor relații economice mai apropiate cu Federația Rusă.
Un nou sondaj Avangarde arată o Românie divizată când vine vorba de relațiile economice cu Federația Rusă. Întrebarea a fost directă: „Ținând cont de modul în care arată astăzi Federația Rusă, economic vorbind, credeți că România ar trebui să aibă relații mai apropiate, economice, cu aceasta?”. În urban, 55% dintre respondenți spun „da”, în timp ce doar 37% se opun.
În rural, situația se inversează: 55% spun „nu”, iar doar 36% văd utilă o apropiere economică. Procentul celor care nu știu sau nu răspund rămâne redus și relativ constant, în jur de 8–9%.
Sfântul Ioan Botezătorul, sărbătorit pe 7 ianuarie: viața Înaintemergătorului, cum L-a recunoscut pe Hristos și ce înseamnă această zi
Cine a fost Sfântul Ioan Botezătorul: nașterea vestită de înger
Potrivit tradiției consemnate în surse bisericești, Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Mama sa, Elisabeta, era „descendentă a seminției lui Aaron”. Nașterea a fost vestită de Arhanghelul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu; iar pentru îndoiala sa, Zaharia a rămas mut până la punerea numelui copilului.
De asemenea, tradiția creștină amintește că nașterea lui Ioan a avut loc cu aproximativ șase luni înainte de Nașterea Mântuitorului, subliniind rolul său de pregătitor al venirii lui Mesia.
Aghiasma Mântuirii Neamului, Deluxe Edition
Spre deosebire de iarnă și ninsorile ei, Boboteaza nu ne ia deloc pe nepregătite. Dimpotrivă, se observă o organizare din ce în ce mai bună de la an la an. De câteva ediții încoace, Episcopiile oferă enoriașilor recipiente personalizate, nu doar apă sfințită pe care să o iei în bidonul tău de Fanta sau în sticla de bere. Au etichete, arată bine, pot fi colecționate chiar de cei mai înfocați fani ai ortodoxiei.
Ruben Laţcău înţelege frustrarea şoferilor, dar e nevoie şi de benzi speciale pentru transportul public
Primăria Timişoara va depune în curând dosarul pentru finanţarea europeană a Magistralei Verzi din Calea Şagului. Potrivit acestui proiect şi al regenerării urbane Mocioni, din Calea Șagului până la Podul Maria (și retur) va fi o bandă dedicată transportului public, cu excepția tronsonului Pavel Ungureanu – Eneas. Viceprimarul Timişoarei, Ruben Laţcău, afirmă că frustrările şoferilor…
Dominic Fritz face apel la timişoreni: „Dacă vedeți oameni care au nevoie de adăpost îi puteți ajuta”
Se anunţă vreme geroasă, motiv pentru care primarul Dominic Fritz face apel la timişoreni să intervină dacă văd oameni fără adăpost. El spune că astfel de persoane pot găsi o masă caldă şi un pat la adăpostul de iarnă al Direcţiei de Asistenţă Socială. Dominic Fritz afirmă că, în perioada sărbătorilor de iarnă, în jur…
Ce facem astăzi, 7 ianuarie 2026, în Timișoara?
Miercuri puteți merge la expoziții și în centrul Timișoarei, să vă bucurați de ultima zi la târgul de Crăciun.
