Legea interzice cultul crimelor comuniste și legionare. Autoritățile o ignoră. Care este explicația?
Păi, ar fi mai multe explicații:
1. În România, naționalismul nu e doar un moft, e ca mucegaiul: îl găsești peste tot dacă nu aerisești destul.
Ani la rând s-a predat în școli o istorie de basm, cu românii care au stat 1000 de ani ascunși în munți, cu voievozi care toți, fără nici o excepție, au dorit binele poporului, cu „să fim mândri”, cu „ceilalți ne-au vrut răul”.
Rezultatul este că avem generații întregi care, în loc de istorie, au învățat mitologie patriotică de calitate îndoielnică.
Și dacă asta se întâmplă cu copiii, imaginează-ți ce e în mintea unora care astăzi poartă pistol la brâu.
Unii au crescut cu ideea că legionarii erau niște băieți buni care cântau „Sfântă tinerețe legionară” la foc de tabără, în timp ce pregăteau laptele și mierea pentru popor.
Așa ajungi ca un polițist să se uite la o troiță ridicată în cinstea unor criminali și să simtă, în mod vag și greșit, că e vorba de „tradiția neamului”.
Iar de corectat lucrurile acestea… îți trebuie curaj și coloană vertebrală în sistemul de educație.
Avem istorici de calitate (nu Președintele Academiei Române, un domn care ne spune că în decembrie 1989 noi am ieșit în stradă cu preoții și crucea în frunte), avem cărți serioase, avem oameni onești.
Dar nu avem decizia.
Ar fi suficient ca, de la 1 ianuarie, elevii să învețe istoria reală — începând cu ceaușismul și mergând în spate, ca un fel de terapie inversă. S-ar face lumină. Dar lumina deranjează pe mulți.
2. Când Președintele iese public și spune că foști legionari, securiști, dezertori și fugari care se ascundeau prin munți „erau buni pentru că luptau împotriva comunismului”, e clar că ceva s-a rupt în aparatul de verificare înainte de discurs. Ce să mai verifici, când consilierii au aceeași educație cu Glad, Gelu și Menumorut?
O asemenea afirmație ar fi trebuit urmată, în aceeași seară, de o conferință de presă în care Președintele vine frumos, civilizat, și spune: „Îmi cer scuze, am spus o prostie. Da, se întâmplă, sunt om. Corectez.”
Nu ar fi târziu nici acum să facă acest lucru, astăzi, că tot avem zi națională, cândva pe la ora 19.30 ar fi un moment minunat.
Dar pentru asta îți trebuie două lucruri rare în politica românească: demnitate și inteligență.
Cum ele lipsesc, mesajul a rămas așa, preluat, amplificat, reciclat, reinterpretat de tot felul de doritori de „eroi antisistem”.
3. În România, majoritatea celor care lucrează în instituții — fie că sunt polițiști, funcționari publici, inspectori, fie că au uniformă sau nu — sunt dominați de frica de răspundere.
Nu iau nicio decizie fără ordin scris, semnat, ștampilat și cu număr de înregistrare.
De ce?
Pentru că, în realitate, mulți nu au competențe.
Diploma o au.
Leafa o iau.
Dar de muncă serioasă, pe răspundere, nu se apropie.
Și atunci așteaptă un ordin ca să facă ce oricum scrie în lege.
Exemplul troiței e perfect: legea spune clar că ridicarea de monumente în cinstea criminalilor de război e infracțiune.
Autoritățile știu cine a pus troița. Știu că e ilegal.
Dar ce fac? Cercetează persoana care a demolat-o — adică pe singurul care a respectat legea!
E logica de laborator a funcționarului român:
„Avem o reclamație? Păi cercetăm reclamația.
Ce să mai gândim?”
Aceeași lipsă de gândire și curaj se vede și în situația absurdă din Prahova, unde peste 100.000 de oameni au rămas fără apă, spitalele s-au închis, pentru că autoritățile locale, în loc să ia o decizie rapidă, au stat ca proștii să aștepte aprobări, semnături, avize și „poate vine șefu’ de la București să ne spună ce să facem”
În țările civilizate, asemenea oameni ar fi demiși în secunda doi.
La noi, sunt „resursa umană”, cea pregătită de învățământul românesc care cheltuie bani pentru a pregăti IT-iști care după terminarea școlii vor fi vânzători de telefoane sau farmaciști care în cel mai bun caz vor vinde suplimente alimentare.
O resursă greu de înlocuit, că doar angajările pe criterii de competență sunt o legendă urbană.
4. Ar mai fi un factor extrem de important, dar despre care nu voi spune nimic și vă las pe voi să-l ghiciți.
*
Că tot vorbeam mai sus despre istorie, am urmărit-o de multe ori pe doamna Lavinia Betea și întotdeauna mi-a plăcut ce a spus.
Dacă ne uităm la societatea românească constatăm că într-un fel aceasta este împărțită în două:
1. Prima categorie este „Generația care a trăit ceaușismul”
Oamenii aceștia au cunoscut pe pielea lor sistemul acela.
Dar memoria noastră are un talent curios: șterge cu buretele necazurile și lasă doar imaginile frumoase.
Așa se face că mulți își amintesc perioada anilor ’70 – „epoca bună” – când aveau un loc de muncă, aveau salariu, li s-a dat apartament, aveau tineretea în plină forță, iar viața lor era, cel puțin în aparență, ordonată.
Momentele rele, mai ales perioada anilor ’80 — cozile interminabile, întunericul impus seara, frigul din apartamente, lipsa alimentelor, două ore de televizor, ziarele care repetau aceleași minciuni, faptul că în biserici se vindeau doar două lumânări, ca să ajungă la toată lumea (lumânările erau necesare pentru lumină, când se oprea curentul) — s-au estompat.
Răul, când e trăit prea mult, devine banal și apoi uitat.
A rămas nostalgia pentru o perioadă în care, într-adevăr, mulți au făcut un salt social uriaș:
Din bordeie în apartamente de 50-60 mp, din agricultură de subzistență în fabrici, din anonimat în „om cu serviciu la oraș”.
Pentru mulți dintre ei, tranziția post-1989 a fost dură: fabrici închise, statut pierdut, meserii dispărute, sentiment de inutilitate.
E firesc ca în mintea unora comunismul să fi devenit un fel de „tinerețe idealizată”.
2. Generația născută după 1989
Aceștia nu au trăit ceaușismul.
L-au „moștenit” prin povești — iar poveștile, ca orice transmis oral, au extreme.
Unii au primit varianta hollywoodiană a groazei:
„Săraci, flămânzi, înghețați, în uniforme cenușii, păziți de soldați cu Kalașnikov, în timp ce Ceaușescu avea robinete de aur.”
Caricatura asta e o formă de educație superficială, menită să creeze distanță, nu înțelegere.
Așa se explică de ce o parte dintre tineri sunt astăzi vulnerabili la tot felul de mistificări: fie cred că Ceaușescu a fost un demon absolut, fie că a fost un „patriot” dat jos de străini.
Bineînțeles, comuniștii au fost răi, și prin contrast, capitaliștii din perioada interbelică au fost buni și singura lor grijă era binele poporului.
Pentru că un vid de cunoaștere e întotdeauna umplut de ceva — de obicei cu prostie sau propagandă.
Lavinia Betea face exact ceea ce ar fi trebuit să facă manualele de istorie, dar nu o fac:
Pune faptele pe masă, fără emoție, fără nostalgie și fără ură.
Demitizează „Epoca de Aur” — arătând și bunele, dar și relele, fără să le pună într-o balanță falsă;
Explică mecanismele regimului, nu doar efectele;
Arată cum au trăit oamenii obișnuiți, nu doar liderii;
Conservă memoria într-o formă echilibrată, înainte ca cei care au trăit acele vremuri să dispară sau să-și piardă mințile.
Într-o țară în care istoria e fie idealizată, fie demonizată, prezența unei voci ca a ei e esențială.
*
Iar în final, pentru că astăzi este Ziua Națională și trebuie să vedem și lucruri plăcute, iată un clip care cred că reprezintă perfect România de astăzi, România pe care o iubesc eu, fără să-mi fie rușine și fără să-mi fie nevoie să inventez daci liberi sau voievozi cu aureolă sau strămoși inexistenți.
Oameni simpli, cu case modeste, cu garduri de lemn vopsite în verde, cu boxe puse pe masă, cu mici pe grătar, cu bere la pet și cu manea dată tare, dar nu agresiv, ci de petrecere.
Femei care dansează fără să le pese că nu sunt la vreun festival „cool”, copii care se joacă în praf, unchiași care stau pe scaun și comentează, și toată lumea râde, se îmbrățișează, se simte bine.
Nu e sărăcie umilitoare. E sărăcie cu demnitate și cu bucurie.
E exact genul de loc în care, dacă intri străin, te trage cineva de mânecă și-ți spune „hai, băgați un grătar, că-i zi mare!”.
O românie incredibil de sexy în felul ei.
Nu sexy de Vogue, ci sexy de viață adevărată: femei cu forme, cu rochii ieftine dar colorate, cu mișcare în șolduri, bărbați cu burți și cu zâmbet larg, muzică proastă dar care te face să te ridici de pe scaun.
Asta e România reală.
Nu cea cu steaguri uriașe și parade militare, nu cea cu „mândri că suntem români” urlat în megafon.
Ci cea în care oamenii, cu toate lipsurile, tot își fac o petrecere de ziua lor și te primesc și pe tine, străine, la masă.
La mulți ani, România asta mică, săracă, pestriță, zgomotoasă și incredibil de vie!
***
Documente declasificate: Argentina știa că Mengele se află în țară din 1950

Dosarele declasificate, dezvăluite anul acesta de președintele Argentinei Javier Millay, dezvăluie noi detalii despre cum criminalul de război nazist Josef Mengele, cunoscut sub numele de „Îngerul Morții”, a trăit în Argentina și a evitat arestarea. Mengele, medicul nazist și comandantul de la Auschwitz, cunoscut pentru experimentele sale medicale brutale din lagărele de concentrare, în special […]
Kazahstan condamnă atacul ucrainean asupra terminalului Caspian Pipeline Consortium
Incidentul a avut loc sâmbătă, când un atac naval ucrainean a deteriorat semnificativ o ancoră a terminalului, determinând oprirea temporară a operațiunilor.
Ministerul de Externe al Kazahstanului a transmis că protestează „față de încă un atac deliberat asupra infrastructurii critice a Consorțiului Internațional Caspian Pipeline în apele Portului Novorossiysk”.
Potrivit comunicatului oficial, acesta reprezintă „al treilea act de agresiune împotriva unei facilități exclusiv civile, a cărei funcționare este protejată de normele dreptului internațional”.
Elveția respinge categoric o taxă de 50% pe marile moșteniri. Propunerea pentru „impozitarea super-bogaților” a căzut cu 78% din voturi

Elveția a respins duminică, cu un scor covârșitor, propunerea de a introduce o taxă de 50% pe averile moștenite de peste 50 de milioane de franci elvețieni (circa 62 de milioane de dolari). Aproximativ 78%…
Legea interzice cultul crimelor comuniste și legionare. Autoritățile o ignoră
În 6 noiembrie 2024 Corneliu N. Vaida, revoluționar din Timișoara, a depus la poliția locală o sesizare „În cursul zilei de 5 octombrie 2024 am constatat că în magazinul de suveniruri aflat pe strada Alba Iulia nr. 3 sunt puse…
Cum au comemorat simpatizanţii Mişcării Legionare 87 de ani de la moartea lui Zelea Codreanu: „De ce să nu fie voie? Jandarmi, poliţişti, nu ne-a zis nimeni nimic. Am aflat de pe TikTok”

Zeci de persoane au mers duminică să-l comemoreze pe Corneliu Zelea Codreanu, în locul unde a fost asasinat în urmă cu 87 de ani. Simpatizanții au venit întâi în grupuri mici cu flori și lumânări.…
Situație dificilă în Prahova. Tot mai multe localități rămân fără apă potabilă. Cozi imense, școli închise, spitalele au suspendat internările
12 comune și orașe au rămas fără apă potabilă în județul Prahova, ca urmare a crizei de la barajul Paltinu. Peste 107.000 de oameni vor primi apă potabilă de la rezervele de stat.
Record de firme dizolvate în România: creștere de peste 32% în primele 10 luni din 2025

Numărul firmelor dizolvate în România a crescut semnificativ în primele zece luni ale anului 2025, ajungând la 46.917 companii, comparativ cu 35.436 în aceeași perioadă din 2024, potrivit datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), citate de Agerpres. Numărul reprezintă o creștere de 32,4% față de anul precedent. Cele mai multe dizolvări de firme au […]
Se credea sau nu Ceaușescu „trimisul lui Dumnezeu pe pământ”? Lavinia Betea: „Fenomenul puterii este extrem de nociv”
Lavinia Betea, istoric reputat, cercetător și doctor în psihologie socială, a fost invitata lui Adrian Artene la podcastul „ALTCEVA”. Printre altele, ea a răspuns la întrebarea: „Se credea sau nu Ceaușescu „trimisul lui Dumnezeu pe pământ”. Lavinia Betea a subliniat și că „Fenomenul puterii este extrem de nociv”.
Lavinia Betea, despre singura persoană care avea curajul să spună adevărul, în perioada comunistă: „S-a râs mult pe seama ei”
Istoricul Lavinia Betea a adus în atenție modul în care erau ironizate femeile care făceau parte din CPEx (Comitetul Politic Executiv). A adus în discuție și situația Linei Ciobanu (n. 1929, d. 2013), fost om politic comunist, care a ajuns să fie închisă în cadrul lotului CPEx, împărțind celula cu Cornelia Filipaș și Ana Mureșan, după 1989. În 1994, fusese grațiată de Ion Iliescu. Lavinia Betea a caracterizat-o pe Liana Ciobanu ca fiind „cea mai curajoasă dintre toți”, în urma stenogramelor.
Istoricul Lavinia Betea: „N-a existat nicio relație între Arsenie Boca și Elena Ceaușescu”
„În opinia mea, Arsenie Boca este o legendă postcomunistă. Comuna mea natală este vecină cu comuna lui de baștină. Mama lui Arsenie Boca este înmormântată în cimitirul din comuna mea natală. Vreau să vă spun că nu se știa nici locul unde este înmormântată, până în anii din urmă când un adept, un credincios, cred că din Cluj, a venit și i-a făcut mormântul. N-a existat nicio relație între Arsenie Boca și Elena Ceaușescu, între Elena Ceaușescu și vrăjitoare.
Ce s-a întâmplat cu banii Securității și ce erori le decontăm și azi – Dennis Deletant INTERVIU VIDEO
În 1993, istoricului britanic Dennis Deletant i s-a permis să văd anumite documente din arhiva fostei Securități, printre care și o condică de contabilitate, care conținea, scrise cu creionul, numele tuturor celor 4.300 de angajați ai Securității create în august ’48. Unele erau șterse. În 1999, când a încercat să consulte iarăși lista, aceasta dispăruse și dispărută e și astăzi. La fel ca banii din conturile Securității.
„L-am întrebat pe colonelul care m-a ajutat acolo la arhive, pentru că nu înțelegeam de ce pozițiile respective au rămas goale și el mi-a spus: „Domnule profesor, știți de ce au rămas goale”. Și i-am zis: „Păi chiar așa?” Și a spus: „Da, au dispărut”. Un eufemism, bineînțeles, dar această condică, când am cerut-o în ’99, nu se mai găsea la CNSAS și nici până în ziua de astăzi nu s-a mai găsit”, povestește Dennis Deletant, în interviul acordat Cotidianul.
Istoricul britanic, unul dintre analiștii de cursă lungă ai României comuniste, precum și ai tranziției postcomuniste, amintește și de ancheta pe care a început-o o firmă canadiană, încercând să dea de urma banilor fostei Securități, sume imense, unele provenite din vânzarea evreilor și sașilor, de către regimul comunist. Ancheta a fost însă oprită de la București.
Ce a rămas însă ca element de continuitate între comunism și proaspăta democrație de după 1989 este corupția, în diversele ei forme, iar impostura academică, adică plagiatele, sunt o bilă neagră pentru România, mai ales în percepția americanilor: „Eu îi cunosc pe americanii din Midwest, unde sunt foarte mulți republicani, fermieri și alții, care nu știau nimic despre Europa de Est, dar totuși ei spun “de ce să ajutăm state din estul Europei care sunt corupte?” Și președintele Trump se bazează pe sprijinul acestor republicani. Asta face o impresie tare negativă, mai ales în Statele Unite”.
Ion Cristoiu: „Ajutorul pentru refugiați a ascuns SUME incredibile date celor care i-au cazat. Au putut să ceară oricât”

Cristoiu susține că după publicarea oricărei cifre privind ajutorul militar, întrebarea corectă este: din ce este compus acel ajutor? El crede că aici se află adevărata problemă.
„În momentul în care ai publicat cifra, vine a doua întrebare. Dar cum de s-a ajuns la cifra asta? Păi da, și ajungem la afacerea de corupție din Ucraina. Pentru că acest așa zis ajutor militar dat de ai noștri este o mare afacere de corupție. Pentru că el trebuie să îmi spună: bă, dar ajutorul ăla militar în ce a constatat? Uite, zece trenuri de obuze, da? Ale cui erau trenurile? Pentru că, de regulă, sub pretextul că e secret, cum poate să spună? Ajutorul ăsta militar e concretizat în ceva. Obuze care se transportă, poate și… Acelea sunt niște firme, da? Sub pretextul războiului, ele pot cere oricând.”, afirmă publicistul.
„Niște șmecheri care au pus cârnatul 100 de lei, deși el era 5 lei”
Cristoiu amintește modul în care anumite firme au profitat de valul de refugiați, umflând prețurile la cazare și mâncare. El sugerează că același tipar de profit pe seama statului se repetă acum în contextul ajutorului militar.
„Mai ții minte povestea cu refugiații? Erau niște șmecheri care aveau hoteluri și nu le ocupa nimeni. Și nu numai că le-au ocupat, dar au putut să ceară oricât. Mai ții minte când au venit primii refugiați? O să-ți spun o chestie meschină, da? Mai ții minte cum li se dădea lor de mâncare, da? Cine a oferit mâncarea? Niște șmecheri care au pus cârnatul 100 de lei, deși el e 5 lei.”, spune Ion Cristoiu.
Ion Cristoiu: La un an de la Anularea Alegerilor pe țară, alegerile pe București sunt nule și neavenite

„Practic, a mai rămas o săptămână până la alegerile pe București. Te-ai fi așteptat, dată fiind importanța funcției, confruntării și chiar semnificația politică a acestui scrutin ca nu numai Bucureștiul, dar și România să clocotească electoral. Nu pentru că e astăzi duminică și mâine este o altă duminică, dar cu ciolan și fasole. Am înțeles de la Radio România Actualități că trebuie să mănânci ciolan cu fasole. N-am înțeles de ce. Ce legătură este între Marea Unire, fasole și ciolan. Poate fi, să zicem simbolic, prin faptul că ciolanul a devenit, după Marea Unire, în așa-zisa democrație românească și cea interbelică, dar și cea postdecembristă, un simbol național. Chiar nu înțeleg de ce oamenii, acasă, trebuie să gătească ciolan cu fasole și că nu se găsește. (…) Este o plicticoșenie, o băltire zisă campanie electorală.
Anca Alexandrescu, zero cheltuieli și zero fonduri de campanie declarate

„Până la 27 noiembrie (adică șase zile de la începerea campaniei), doar Daniel Băluță și Cătălin Drulă au declarat maximum de bani, adică 810.000 de lei – primul din fonduri proprii, cel de-al doilea a fost finanțat de partid, care a luat împrumuturi de la persoane fizice”, scrie Septimius Pârvu într-un o analiză pe pagina de Facebook.
Nemulțumiri în AUR

„Lucrurile, în ce mă privește, se îndreaptă abrupt către revenirea la matca mea de avocat, profesor și om simplu, neimplicat politic”, a transmis Gheorghe Piperea într-un mesaj pe Facebook în ziua în care partidul se reunește la Alba Iulia în Congres, conform Hotnews.ro.
„Nu plec din AUR, nici vorbă”, a declarat Piperea pentru HotNews. „Sunt nemulțumit de ce se întâmplă la nivel politic”, a explicat el.
Literatura română veche povestită copilului meu. Episodul 2: Letopisețele — sau primii noștri povestitori care nu știau încă ce e literatura
Bătrânii dorm puțin. Așa că uite ce bine, i-am scris lui Filip următorul episod.
Impostura generală

Mai avem o mostră de îngropat rahatul în nisip. Dar la nivel de politică, de partid și cu o invitație orchestrată o facem la nivel de țară. L-au prins pe Moșteanu la găini și, în loc de un huo generalizat, iese descurcărețul teuton și călător de la Timișoara și ne spune că ”am un mare respect pentru decizia lui Ionuț Moșteanu de a se retrage din funcția de ministru al Apărării Naționale”.
Și dă-i cu parfum, unul care pute și pentru care în Germania ar fi fost și el trimis pe același drum:
















