Dacă ar fi fost nevoie de încă un argument în favoarea acestei idei, acum îl avem.
Întotdeauna fă ce spune Google, bineînțeles acolo unde se poate, nu ce spun stăpânii cărora le place să-și vadă robii de pe moșie.
Și Google nu e singura firmă care procedează așa, Twitter îi lasă pe angajații săi să lucreze de acasă pentru întotdeauna.
***
Au făcut și românii niște experimente în sensul ăsta, mai demult, au încărcat camioanele pe trenuri la Giurgiu, dacă îmi aduc bine aminte, și le-au descărcat la Budapesta.
Testele au fost o reușită, viteza de parcurgere a traseului, luând în calcul și timpul de încărcare-descărcare, a fost mai mare, poluarea aproape inexistentă, costuri mai mici, economie de combustibili, șoferi mai odihniți…
După care ideea a fost abandonată și în loc de a investi mai mulți bani în căile ferate, în defavoarea autostrăzilor, s-a procedat invers.
Nu știu ce să cred, câteodată în țara asta se procedează atât de greșit încât ajungi la concluzia că fie cei care iau aceste hotărâri sunt tâmpiți, ceea ce înseamnă că avem o mare problemă, pentru că niște tâmpiți nu ar fi trebuit să fie lăsați de filtrul pe care îl constituie școala să ajungă unde au ajuns, fie că sunt niște asasini economici plătiți de cineva interesat.
***
Sigur că da.
Vinzi aici tot ce ai și te mulți la țară. Dacă nu ai nimic e și mai bine, nu te mai reține nimic.
Dacă acolo ai curent și internet, ai tot ce îți trebuie. Și internet sigur vei avea, că nu degeaba lansează Elon Musk zeci de mii de sateliți, iar curent se mai poate și produce în casă, mai o morișcă de vânt, mai un captator solar, sau poate ai în apropiere un pârâu și îți faci o hidrocentrală mnicroscopică, dar care îți produce curentul de care ai nevoie într-o locuință.
Și toată lumea e câștigată.
Orașele vor ajunge încet încet la numărul de locuitori pentru care au fost concepute, și în acest fel infrastructura acestora nu va mai fi suprasolicitată, vor deveni și mai sănătoase…
Cei din Timișoara, adulmecați în această dimineață aerul din marile cartiere, și veți înțelege ce spun.
Iar cei care se mută la țară vor avea și ei nenumărate avantaje, aer curat, copilașul se va putea juca pe coasta dealului fără ca părinților să le fie frică că va fi ucis de o mașină, cu toții vor fi mai sănătoși, vor putea să-și obțină o mică parte din hrana necesară, un ou, o salată, niște spanac, lapte de la capră, practicând diverse forme de microagricultură ultraecologică.
Nu trebuie decât ca această tendință să fie încurajată prin programe “prima casă, dar la țară” pentru ca într-un fel să ne reîntoarcem la paradisul pierdut.
În poza de jos este o reprezentare grafică a ceea ce pierd cei aflați în prima jumătate a vieții și care ar putea lucra de acasă, dacă se încăpățânează să se înghesuie în orașele împuțite sau în satele de la marginea acestora.
***
O pledoarie pentru unde scurte.
Probabil că majoritatea voastră nu ați simțit niciodată plăcerea de a prinde un post pe unde scurte dintr-o țară extrem de îndepărtată, poate Hong Kong, poate un emițător al unor exploratori de la Polul Nord…
Merită să încercați, nu vă trebuie decât un radio cât mai bun cu SW și o antenă cât mai mare, practic o sârmă de cupru întinsă între două blocuri sau între doi copaci.
Și poate aveți surpriza să recepționați chiar lucruri foarte interesante, de exemplu postul ăsta
***
Fie că ne place sau nu ne place, acesta e viitorul, cinematografele și teatrele dispar, așa cum au dispărut teatrele radio și multe alte lucruri.
În ultimii ani s-au mai testat tot felul de tehnologii pentru a reanima această industrie, 3D, scaune care se mișcă și alte artificii de genul ăsta, dar a insista pe această direcție e o prostie, e ca și cum ai prefera să asculți discuri de vinil, unde totul pârâie și fâșâie, în loc să asculți muzica pură ca un cristal și fără nici un fel de paraziți a sistemelor actuale unde muzica nu mai are nici un fel de suport fizic.
Televizoare 3D există deja, se vor ieftini, vor apare sau au apărut deja sisteme de realitate virtuală în care spectatorul se va afla în mijlocul acțiunii, dacă se vor cere, vor apărea și scaune din acelea care se mișcă comandate de acțiunea filmului pe care le vom cumpăra de la supermarket așa cum ne cumpărăm acum televizoarele…
***
Eu nu îmi dau seama cum se gândesc profesorii sau Ministerul Învățământului să facă lecțiile astea.
Ei ar dori să stea la catedră într-o clasă goală cu o cameră în față și să predea așa cum o făceau cu elevii în clasă, iar aceștia să se uite la ei prin Skype sau ceva asemănător?
Pentru că asta ar fi o mare prostie și pierdere de timp.
Ar fi trebuit să o facă ministerul, ar fi trebuit poate să o facă UE pentru ca să existe un sistem unitar european de invățământ, dar soluția e pe undeva pe aici:
1. Oamenii care se pricep la așa ceva ar trebui să facă o colecție de videoclipuri în care să se regăsească fiecare lecție care trebuie predată, un videoclip cu frecarea, altul cu vectorii, altul cu extragerea radicalului, altul cu pendulul…
Clipurile astea cam există, dar dacă unul din ele nu există poate fi făcut de un profesor talentat, sigur inițiativa privată va oferi nenumărate variante ale acestor lecții, urmând ca niște comisii de specialitate formate din profesori renumiți din întreaga Europa să stabilească care vor fi cele mai potrivite.
De altfel va exista o activitate permanentă de realizare a unor noi lecții în format video, pentru a le înlocui pe cele depășite sau mai puțin inspirate.
2. Toate aceste videoclipuri ar trebui titrate și sincronizate în toate limbile oficiale din UE.
3. Trebuie făcută o bibliotecă online în care să existe cât mai multe cărți din patrimoniul universal, toate aceste cărți trebuie traduse în toate limbile vorbite în UE și puse gratuit la dispoziția celor care doresc să le citească.
Probabil că dacă am strânge tot ce se găsește în materie de cărți în format electronic pe zeci sau sute de mii de siteuri, am face o bibliotecă frumoasă, ar mai rămâne numai problema convertirii la două-trei formate standard, a drepturilor de difuzare, de traducere etc, dar asta se rezolvă cumva.
Și în final avem și răspunsul la întrebarea din titlul articolului:
Nu interesează pe absolut nimeni că lecția este urmărită de un elev sau de un milion de elevi.
Elevii vor învăța când vor, accesând lecția care e disponibilă și în ianuarie și în august, la 7 dimineață sau în timpul nopții.
Poate unii vor prefera să facă fizică până termină toate lecțiile din anul respectiv, după care vor învăța chimie și după aceea vor citi cărțile recomandate pentru vârsta respectivă. Alții poate vor folosi metoda practicată în școli, astăzi învățăm și putină matematică, și puțină literatură, și puțină fizică, mâine la fel…
Bine, și ce fac profesorii?
O parte din profesori se vor specializa în realizarea lecțiilor online și poate vor fi și actori în aceste lecții.
O altă parte vor deveni examinatori, pentru că periodic elevii vor da niște examene. Chiar dacă cea mai mare parte a examenelor vor fi date cu teste grilă, unde nivelul cunoștințelor poate fi cuantificat automat, probabil vor mai exista și lucruri care vor trebui să fie apreciate de un om, de exemplu abilitățile de comunicare, tentativele elevilor de a se exprima prin scris, etc.
Și examenele astea pot fi flexibile, poate trimestrul ăsta dăm examenul la fizică și chimie, pentru că asta am învățat, la sfârșitul trimestrului 2 dăm examenul la matematică, literatură și istorie, astea sunt lucruri care vor fi stabilite de profesioniști
Alți profesori vor deveni meditatori online, fie finanțați de stat pentru a-i ajuta pe elevii ceva mai proști, fie particulari.
Alții vor fi plătiți de sistem pentru a răspunde la întrebările pe care elevii le vor pune sub formă de comentarii la fiecare lecție. Alții vor participa la discuții pe diverse forumuri specializate în diverse maretii și nivele diferite, de exemplu poate exista forumul Matematică IV sau forumul Chimie VIII.
Ar mai fi nevoie de profesori și în intituțiile în care sunt educați elevii cu nevoi speciale.
Iar alți nu își vor găsi locul în noul sistem de învățământ și fie își vor schimba meseria, fie vor deveni asistați sociali.
