Revista presei – 24.10.2024

Industria auto din Europa se confruntă cu un pericol iminent dacă nu investește rapid și eficient în dezvoltarea vehiculelor electrice. Schimbările din tehnologie și reglementările stricte de mediu forțează această tranziție, iar producătorii auto care nu se adaptează riscă să fie lăsați în urmă. Și acest lucru se va întâmpla mai repede decât ne imaginăm.

Deși acest fenomen pare nou și specific epocii noastre, el a fost de fapt întâlnit în repetate rânduri de-a lungul istoriei. De fiecare dată când o tehnologie disruptivă a apărut, cei care beneficiau de sistemele vechi au încercat să reziste schimbării, dar în cele din urmă, progresul și inovația au triumfat.

Un exemplu bine cunoscut este introducerea iluminatului electric. La începutul acestei transformări, companiile care dețineau monopolul asupra iluminatului cu gaz au făcut tot posibilul pentru a încetini procesul, de teamă să nu-și piardă afacerile. S-au opus, au contestat și au încercat să împiedice implementarea noii tehnologii, dar în cele din urmă, iluminatul electric a devenit standardul global. La fel s-a întâmplat și cu transportul feroviar în Anglia. Când primele trenuri au început să circule, cei care dețineau afaceri cu trăsuri au protestat vehement, invocând tot felul de argumente, chiar absurde, precum faptul că oamenii nu vor supraviețui vitezelor „mari” ale trenurilor. S-a spus că aceste trenuri vor aduce tot felul de grozăvii și dezastre. Cu toate acestea, trenurile au schimbat fundamental transportul, iar trăsurile au devenit o relicvă a trecutului.

Un alt exemplu este revoluția industrială și introducerea războaielor mecanice de țesut. La acea vreme, muncitorii manuali au protestat vehement împotriva mașinilor care le amenințau sursa de venit, încercând să împiedice adoptarea acestor tehnologii. Însă mașinile au câștigat teren, iar industria textilă a cunoscut o dezvoltare fulminantă.

Acest tipar al opoziției față de schimbare nu se limitează doar la trecut. Vom continua să asistăm la aceste tendințe și în viitor. Într-o lume din ce în ce mai digitalizată, funcționarii care vor fi înlocuiți de inteligența artificială sau de roboți virtuali vor protesta și ei. La fel se va întâmpla și cu experții în diverse domenii și numeroși alți profesioniști care își vor vedea activitatea erodată de automatizare și tehnologie. Chiar astăzi putem citi că Milei desființează fiscul de la el din țară. Însă, oricât de dureroase pot fi aceste schimbări, ele fac parte din procesul inevitabil al progresului.

Progresul înseamnă transformare constantă. Astăzi, ceea ce părea a fi un mod de viață stabil și sigur poate deveni irelevant mâine. Întreprinderile și modurile de lucru pe care le considerăm esențiale astăzi pot deveni în curând amintiri din trecut. Cheia este adaptarea, iar cei care nu se vor adapta riscă să fie lăsați în urmă de un viitor care nu mai așteaptă pe nimeni.

*

O privire asupra presei din ultimele 24 de ore ne confirmă ceea ce deja bănuiam: în instituțiile statului românesc domnește un haosul: ba aflăm că unii au fost colaboratori ai Securității, ba că, de fapt, nu au fost. Apoi, alții despre care s-au eliberat adeverințe care certificau că nu nu au avut legături cu securitatea devin, brusc, spioni, adică, tot ofițeri de securitate.

Această confuzie nu face decât să întărească o bănuială pe care o am de multă vreme: aproape toată lumea avea legături cu Securitatea. Eram o populație formată din indivizi care se spionau și se turnau unii pe alții, creând astfel o rețea de supraveghere reciprocă din care nimeni nu avea scăpare.
Și, deși ne-am mirat cum de regimul a rezistat până în ’89, adevărul este că aceleași persoane care ne supravegheau atunci au fost cele care ne-au furat țara de sub fund imediat după Revoluție.

Ironia sorții este că, după mai bine de 30 de ani, cei care ne-au urmărit, manipulat și trădat atunci sunt tot la conducere, menținând un sistem corupt și haotic. De la agenți turnatori și colaboratori, la politicienii, judecătorii sau funcționarii din instituțiile statului de astăzi.

*

În ultimele zile suntem martorii unui scenariu cel puțin interesant, care poartă clar amprenta acelor personaje despre care am discutat mai sus.
Se conturează o poveste în care ar fi implicați figuri precum Sebastian Ghiță, Gigi Becali, Hrebenciuc, și probabil și alte nume bine-cunoscute. Se vehiculează că aceștia ar complota împreună cu Marcel Ciolacu pentru ca Gheorghe Simion să ajungă contracandidatul său în turul al doilea al alegerilor.
Vorba lui Ciolacu „O tâmpenie mai mare nu am auzit”.

Trebuie să fi trăit pe o altă planetă în ultimele trei decenii ca să mai ai încredere în acești „maeștri ai culiselor”.
Într-o societate normală, astfel de oameni nu ar fi fost lăsați nici măcar să strângă șpanul dintre strunguri, de teamă că l-ar fura și pe ăla.

*

Se pare că problema majoră a lui Marcel Ciolacu, printre altele, este că nu vorbește corect limba engleză. Dar la fel de bine putem să spunem că nici Klaus Iohannis nu stăpânea cantoneza, Traian Băsescu rusa sau Constantinescu (era să-l uit) hindi. Cu toate că pe planetă numărul celor care vorbesc nativ aceste limbi este mai mare decât cel al vorbitorilor de engleză.
Este adevărat că toți cei enumerați vorbeau engleza destul de bine ca să poată negocia fără translator, iar rezultatele se văd: am ajuns să fim îndatorați pe vecie, neam de neamul nostru, în curând nu vom mai putea plăti nici dobânzile la dobânzi.

Am avut ocazia să-i ascult pe majoritatea candidaților în diverse interviuri. Ieri, de exemplu, a fost la radio Gheorghe Simion. Din păcate, prestația lui a fost dezamăgitoare, pur și simplu omul ăsta s-a apucat să spună glume de autobază la radio, în direct. Ca să nu mai spun că, la fel ca Geoană, repeta același cuvânt de zece ori în aceeași frază.

Dacă ar fi să fac un top al candidaților, bazat pe cât de corect au vorbit și cât de clar și coerent au reușit să explice ce ar face pentru România, Kelemen Hunor ar ocupa primul loc. Spre deosebire de alții, el a reușit să articuleze clar ideile și să arate că înțelege problemele cu care ne confruntăm. Și a spus aceste lucruri într-o limbă română literară, fără cusur.

Într-un scenariu ideal, mi-ar plăcea să văd o confruntare finală între Kelemen Hunor și Marcel Ciolacu. Unul de dreapta, celălalt de stânga.
Dacă poporul român este format din oameni care au cel puțin o inteligență medie, o astfel de confruntare va fi ceva firesc și inevitabil.

*

În presa de ieri am citit din nou despre achiziții inutile de arme, sau, și mai grav, despre arme plătite, dar care probabil nu vor ajunge vreodată în mâinile noastre. Vorbim despre miliarde de euro.

Pentru a vă face o idee concretă despre dimensiunea acestor cheltuieli, luați în considerare proiectul imens de la Tarnița, unde construcția hidrocentralei ar costa „doar” un miliard de euro. Adică o fracțiune din fondurile alocate pe arme pe care, în mod ironic, nici nu le vom vedea.

Acum, imaginați-vă că nu purtați uniformă și încercați să furați dintr-un supermarket o pâine care costă câțiva lei. Dacă scăpați de pușcărie puteți să vă considerați norocos.

***

Directorul companiei Volvo a avertizat că industria auto din Europa este în pericol dacă nu investeşte în trecerea la vehicule electrice

Compania suedeză producătoare de maşini Volvo şi-a înjumătăţit estimarea pentru vânzările din acest an. Directorul acesteia, Jim Rowan, a avertizat că industria auto din Europa riscă să devină irelevantă dacă nu investeşte mai repede în trecerea spre vehicule electrice.

Majoritatea francezilor consideră că actualul sistem democratic nu funcţionează, arată un sondaj

Majoritatea francezilor sunt de părere că sistemul democratic al celei de-a Cincea Republici nu funcţionează, a arătat un sondaj realizat de Consiliul economic, social şi…