Vă mai amintiți de țara aceea pe care a vizitat-o Gulliver? Laputa.
O insulă zburătoare, locuită de o elită intelectuală obsedată de știință și matematică, dar într-un mod complet rupt de realitate. O lume unde savanții își dedică viața unor cercetări absurde, fără aplicabilitate practică—cum ar fi extragerea soarelui din castraveți sau descoperirea „esenței lăuntrice” a obiectelor prin metode ridicole.
Swift a construit această satiră tocmai pentru a ilustra pericolul unui sistem educațional preocupat exclusiv de teorii abstracte și sterile, ignorând lucrurile cu adevărat utile.
Dar nu doar savanții din Laputa sunt o problemă.
Insula este condusă de un guvern hiperbirocratic și centralizat, iar influența sa asupra lumii de dedesubt—țara Balnibarbi—este dezastruoasă.
Oamenii de rând trăiesc în sărăcie din cauza ideilor fanteziste impuse de academicienii din capitala Lagado, care aplică teorii grotești în agricultură, arhitectură și industrie.
Gulliver vizitează și Academia din Lagado, unde descoperă experimente desprinse parcă dintr-un coșmar: un cercetător care încearcă să transforme fecalele în hrană, altul care vrea să construiască o casă pornind de la acoperiș, iar un altul care „inventează” cărți agitând cuburi pe care sunt scrise cuvinte la întâmplare.
Vă aduce aminte de ceva?
Cam așa funcționează astăzi Uniunea Europeană.
Și, dacă privim mai aproape, și România, cu birocrația ei sufocantă și cu reformele făcute de dragul reformei.
O țară în care școala te învață latină și integrale, dar scoate absolvenți de facultate care scriu „ânceput”.
O țară în care digitalizarea guvernamentală se traduce printr-un labirint de e-uri și platforme ineficiente, unde te lovești zilnic de absurdități administrative și de politici de dragul „corectitudinii”.
Nu mi-am amintit de Laputa doar azi, când am citit cum Uniunea Europeană vrea să reglementeze prețul unui gaz pe care nu-l mai are.
Mi-o amintesc zilnic, de fiecare dată când dau peste ineficiența, birocrația și deciziile imbecile ale celor care conduc această construcție suprastatală.
Pe de altă parte, chiar dacă problemele Europei sunt reale și grave, iar schimbări sunt necesare, nu cred în scenariile alarmiste de tipul celor descrise de Adrian Năstase. Nu cred că vom vedea prăbușiri spectaculoase sau revolte în masă.
Oamenii nu fac revoluții pentru că sunt enervați de taxe, de birocrație sau de faptul că nu-și pot schimba telefonul la fiecare șase luni. Revoluțiile nu pornesc din frustrări administrative, ci din disperare – iar majoritatea europenilor nu sunt, încă, la limita supraviețuirii.
De aceea, schimbarea va veni altfel: nu printr-o răsturnare bruscă, ci prin acumularea lentă a unor soluții alternative, prin tehnologie și prin refuzul gradual al oamenilor de a mai depinde de structuri ineficiente.
Poate că „revoluția” va fi declanșată, ca să folosesc o imagine plastică, de o masă critică de oameni care au citit Călătoriile lui Guliver, cărțile lui Jules Verne și alte cârți și care la un moment dat se vor ridica și vor țipa la conducătorii Europei „Ia mai duceți-vă dracului cu gândacii voștri, cu generalii, răboaiele și covizii voștri și cu SAF-T-urile voastre inutile!”
Nu mă aștept la revoluții politice, ci la o revoluție a funcționalității. Vom vedea cum administrația clasică va fi înlocuită cu soluții digitale mai eficiente, cum deciziile birocratice vor fi înlocuite de algoritmi și inteligență artificială, cum structurile greoaie vor deveni irelevante pe măsură ce oamenii vor găsi căi mai simple de a-și organiza viața.
Este o revoluție mai puțin vizibilă, dar mult mai puternică.
Nu va fi un val de proteste pe străzi, ci o eroziune constantă a sistemului din interior.
Și poate, la un moment dat, în fața propriului faliment, birocrații europeni vor trebui să aleagă: ori se adaptează la noua realitate, ori rămân pe o insulă zburătoare, discutând despre cum să extragă soarele din castraveți.
Alternativa este să nu se schimbe nimic. Să rămânem în aceeași Laputa administrativă, unde directivele, regulamentele și corectitudinea politică sufocă orice inițiativă funcțională. Și dacă asta se întâmplă, atunci am pus-o cu toții.
***
Elon Musk a anunţă că chatbotul Grok 3 de la xAI va fi lansat astăzi
Distopia UE.
Uniunea Europeană analizează opţiunea de a plafona temporar preţurile pentru gaz natural la nivelul blocului european pentru a încuraja competitivitatea companiilor europene într-o piaţă globală, potrivit FT.
Viktor Orbán: Viitorul se află în zona arabă, în China sau în Asia Centrală, nu în Uniunea Europeană
Donald Trump realizează visele lui Jules Verne
În franceză, numele „Verne” se referă la ferigi – dar Jules Verne nu era verde, cel puțin nu așa cum ne gândim la cuvânt, în termeni politici, astăzi. Cu toate acestea, Verne a iubit Pământul, atât de mult încât a scris prodigios despre a-l face mai bun pentru oameni.
Cu toate acestea, astăzi, vedem că fracțiunea predominantă a verzilor nu este deloc pro-popor. Acele verzi sunt anti-creștere, anti-standard de trai, pro-depopulare. Și au pătruns adânc în birocrație, așa cum descoperă locuitorii din Los Angeles în timp ce încearcă să-și reconstruiască orașul ars, doar ca să lovească zidul regimului de reglementare verde .
Preşedintele Argentinei, Javier Milei, riscă să fie destituit după ce a promovat o criptomonedă care s-a prăbuşit
Preşedintele argentinian Javier Milei ar putea fi supus unei proceduri de destituire în Congres, au declarat sâmbătă parlamentari din opoziţie, după ce liderul libertarian a promovat o criptomonedă care s-a prăbuşit la scurt timp, transmite Reuters.
Mii de angajați au aflat că vor fi dați afară.
Piața auto din Europa se confruntă în continuare cu probleme economice.
Năstase, tablou apocaliptic: Europa va fi zguduită de revolte de stradă, vin haosul și revoluția
Fostul premier Adrian Năstase schițează un tablou mai mult decît sumbru al viitorului Europei, în contextul răsturnării mesei geopolitice de către administrația Trump. Într-o analiză pe blogul propriu, Năstase profețește mișcări de stradă, haos și furie,…
Cristian Tudor Popescu critică oportunismul istoric al României și tranșează alegerea dintre SUA, UE sau Rusia: „Să nu fim macagii”
Gazetarul Cristian Tudor Popescu a scris duminică, 16 februarie, pe Facebook, că Occidentul percepe România ca o „specialistă în schimbat macazul”, referindu-se la trădările istorice ale țării noastre și a spus că el nu vrea să devenim „al 51-lea stat american”.
„În primul război mondial, deși avea din 1883 un tratat secret de alianță cu Austro-Ungaria, România nu l-a respectat, declarându-se neutră. Mai mult, a intrat în război în 1916, atacând Austro-Ungaria și Germania. Înfrântă, a făcut pasul în spate față de puterile democrate, Franța și Anglia, încheind pacea separată de la Buftea, în mai 1918, cu Puterile Centrale. Apoi, în noiembrie 1918, dovedind un oportunism ridicol, ne-am declarat beligeranți alături de Antantă pentru o zi înainte de sfârșitul războiului, ca să fim primiți la masa învingătorilor”, a reamintit CTP.
Se revarsă lumina peste proști
Lucrurile se arată singure. Ies la iveală precum coroanele copacilor care se ridică din întuneric în lumina zorilor de zi revărsată peste muntele de după care încet-încet apare soarele adevărului. Lucrurile se adună de peste tot. Din crăpături, din hîrtii, din vorbe. Chiar și din tăcere. Nu ai cum să le ocolești. Nu mai ai cum să scapi de ele.
Rătăciți prin cenușa imperiului
Lumea se schimbă. România nu știe încotro s-o ia pentru că n-are busolă. Iar busola sunt, în cazul de față, valorile. America afirmă un set de valori. UE – altul. Aceasta este, pe scurt, sinteza celor petrecute în aceste zile.
România nu e prezentă nici la masa negocierilor principale de pace și nici la „sommet”-ul de luni, organizat pe șestache de Emmanuel Macron cu doar câțiva dintre liderii europeni.
Cînd am auzit că s-a dus Costi Rogozanu profesor de gimnaziu la țară, am crezut că o să stea acolo vreun an și se întoarce. Nu numai că nu s-a întors, dar nici măcar nu-i e dor de București; a ajuns profesor la liceu și ia parte la dezbaterile din comună. Altfel, e tot de stînga – nu stînga-caviar, asta e limpede –, scrie la ziar ca și pînă acum și a remarcat că dezbaterile din cîrciuma locală „La Foiosu“ au un nivel mult mai ridicat decît cele din Parlament.
Cînd intervii semidoct, faci ravagii, cum a făcut-o și doamna Deca: a văzut că se ridică neofascismul și a zis „hai să facem istoria comunismului“. Nu i-a spus nimeni că acei răi comuniști au luptat împotriva nazismului. Copiii trebuie să înțeleagă foarte bine contextele, poate mai bine decît părinții lor, de exemplu că o alianță între comuniști și Vest a învins nazismul, cu care România era aliată și după care unii sînt nostalgici și acum, se pare.
Idiotizarea nu s-a produs peste noapte.
Idiotizarea nu s-a produs peste noapte. Și nici măcar nu e opera rușilor. Noi ne-am lucrat aici.
Concedieri pe bandă rulantă în România.
Concedieri pe bandă rulantă în mai multe industrii din România. Mii de oameni au fost deja dați afară. Iar alte câteva mii de concedieri sunt programate în perioada următoare. Cele mai afectate sectoare sunt industria auto, IT, construcțiile și industria textilă, unde valurile de disponibilizări vin în contextul scăderii comenzilor sau al eliminării facilităților fiscale.
Transparență pe piața muncii.
Grilele de salarii ale angajaților vor fi publice, începând din 2026, potrivit unei directive a Comisiei Europene. Unele firme românești au început să aplice deja noile prevederi.
Timişoara este primul oraş din România care se alătură Pactului Oraşelor Libere, o alianţă iniţiată de primarii din Varşovia, Praga, Bratislava şi Budapesta / Aceasta îşi propune consolidarea democraţiei şi susţinerea alegerilor libere
Timişoara a devenit primul oraş din România, care se alătură Pactului Oraşelor Libere, o alianţă iniţiată de primarii din Varşovia, Praga, Bratislava şi Budapesta, care îşi propune, printre altele, consolidarea democraţiei şi susţinerea alegerilor libere, a anunţat Primăria Timişoara.
Alfred Simonis vrea să schimbe total aspectul și ”viața” la Bastionul Theresia
Președintele CJT Alfred Simonis are planuri mărețe la început de mandat, inclusiv cu revitalizarea Bastionului Theresia. Deși pe vremea lui Constantin Ostaficiuc se dorea ca acolo să fie o locație înfloritoare pentru restaurante și terase, ulterior, lucrurile s-au schimbat destul de serios. Bastionul revine în mare parte, în bucata cu etaj și până la strada […]
Ce facem astăzi, 17 februarie 2025, în Timișoara?
Luni, 17 februarie, puteți face mișcare prin oraș, să mergeți la expoziții sau la karaoke.
