Revista presei cu Anton Kovacs – 10.03.2025

Cred că este prima dată, de când realizez această revistă a presei, când observ atât de multe publicații internaționale scriind despre România.
Din păcate, motivul nu este o reușită remarcabilă – nu am lansat un satelit și nici nu am descoperit un tratament revoluționar pentru cancer.
Toată atenția se concentrează pe un singur subiect: invalidarea candidaturii lui Călin Georgescu.

Dacă tot discută toată lumea despre asta, îmi voi expune și eu câteva gânduri.

Să fie clar: consider că domnul Călin Georgescu ar fi un președinte nepotrivit pentru România, poate chiar dezastruos.

Totuși, democrația nu funcționează prin excluderi arbitrare.
Într-un sistem democratic, dreptul de a candida nu poate fi blocat doar pentru că cineva nu este pe placul altora sau pentru că ideile sale sunt controversate, ori absurde.
Democrația se exprimă prin vot, nu prin decizii administrative.
Dacă există suficienți oameni care îl susțin – și, oricât de surprinzător ar părea, aceștia există – atunci asta este realitatea procesului electoral.

De ce există acest sprijin? Eu cred că sistemul însuși l-a favorizat.
România este o țară unde educația include ore de religie, unde ocupații precum astrologia, numerologia sau vrăjitoria sunt recunoscute legal, iar presa acordă uneori o importanță disproporționată subiectelor precum moartea unei astroloage sau „legătura lui Dumnezeu cu zodiile”.
Într-un astfel de context cultural, nu este de mirare că un personaj ca Georgescu poate găsi susținători.

O problemă distinctă este că acuzațiile aduse lui Georgescu – de la legături cu Rusia la tentative de subminare a statului – sunt grave, dar dovezile prezentate public nu sunt întotdeauna convingătoare.
Nu mă refer aici la zvonurile de pe TikTok, unde se discută orice, de la minuni divine la diete dubioase.
Vorbesc despre probele oficiale: arme și bani găsiți la un apropiat, interceptări telefonice, documente financiare și declarațiile sale publice.
Unele dintre acestea sunt circumstanțiale, iar legăturile directe cu acțiuni precum o lovitură de stat sau influența rusească nu au fost pe deplin demonstrate.
Georgescu respinge acuzațiile ca fiind „abuzuri ale sistemului”, în timp ce criticii săi insistă că indiciile sunt suficiente pentru a-l considera un pericol.
Adevărul este că, până acum, multe dintre probe rămân în faza de interpretare judiciară.

Există însă fapte clare care i se pot atribui.
Declarațiile sale publice în care laudă figuri precum Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu – documentate în interviuri și postări – ar putea fi considerate delicte de opinie conform legislației românești.
Acestea sunt reale și verificabile, dar alte acuzații, precum organizarea unei lovituri de stat sau finanțarea ilegală a campaniei, depind de probe suplimentare.
De exemplu, interceptările vorbesc despre „planuri” și finanțări, dar nu arată ordine explicite date de Georgescu.
Armele și banii găsiți la un colaborator ridică suspiciuni, dar nu există încă o legătură dovedită cu el.
Într-un tribunal imparțial, astfel de acuzații ar putea fi respinse dacă nu apar dovezi mai solide.

Dincolo de toate acestea, rămâne o chestiune esențială:
Călin Georgescu pare a fi doar vârful aisbergului.
În spatele lui se află o rețea – susținători, finanțatori, strategi – care îi facilitează ascensiunea. Unii îmbrăcați în uniforme, alții în costume scumpe.
Unii pot fi motivați ideologic, alții financiar sau politic.
Întrebarea este: ce facem cu aceștia? Eliminarea lui Georgescu nu rezolvă problema de fond, pentru că altcineva – un Ionescu sau un Popescu – ar putea apărea cu aceeași agendă și aceiași „stăpâni”.

*

Bruno Kahl, șeful Serviciului german de informații, consideră că ar fi bine ca războiul din Ucraina să mai dureze încă cinci ani.
Da, ați citit bine. Un oficial de rang înalt dintr-o țară europeană afirmă că prelungirea unui conflict devastator ar fi „de dorit”.

Aceștia sunt oamenii care conduc Europa în acest moment.

Să fie clar: consider că Uniunea Europeană este cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat nouă, europenilor. A adus stabilitate, dezvoltare economică și un nivel de trai superior pentru sute de milioane de oameni.

Însă liderii care o conduc în prezent trebuie urgent schimbați.
Pentru că nu este prima oară când se produc astfel de derapaje.
Liderii europeni s-au grăbit să sprijine islamiștii care l-au îndepărtat de la putere pe liderul Siriei. Rezultatul este un stat destabilizat, un război civil care a dus la sute de mii de morți și milioane de refugiați care au ajuns în Europa, schimbând radical dinamica socială și politică a multor țări.
Încă de la început, Europa a avut o atitudine belicoasă, încurajând escaladarea conflictului din Ucraina în loc să promoveze soluții diplomatice.
Oficialii UE și-au mânjit mâinile cu sânge susținând nu doar declanșarea războiului, ci și prelungirea lui, fără a căuta alternative reale pentru pace.
Din cauza prețului energiei, industria europeană se clatină, iar viața fiecărui cetățean devine tot mai dificilă.
În loc să găsească soluții viabile pentru a proteja economia, liderii europeni au preferat sancțiuni și măsuri care au afectat mai mult propriii cetățeni decât pe cei vizați.
Uniunea Europeană riscă să se blocheze sub greutatea propriei birocrații. Deciziile se iau greu, regulamentele sunt stufoase și ineficiente, iar procesul de luare a deciziilor este atât de încet și complicat încât uneori pare că blocajul este intenționat.

Uniunea Europeană trebuie reformată, dar nu prin distrugerea ei, ci prin schimbarea urgentă a celor care o conduc. Avem nevoie de lideri care să pună pe primul loc interesele cetățenilor, nu de oameni care visează la războaie de cinci ani și la politici externe dezastruoase.
Dacă Europa vrea să rămână o putere economică și politică, trebuie să își regândească strategia și să își curețe clasa politică de oportuniști și incompetenți. Altfel, riscăm să ne trezim într-o criză pe care nu o vom mai putea controla.

*

Îmi pare rău că trebuie să o spun chiar eu, dar și domnul Băsescu a îmbătrânit. Și dovada nu stă doar în trecerea anilor, ci în afirmațiile sale din ce în ce mai lipsite de logică.

Păi cine este, până la urmă, „măcelarul”? Cel care încearcă să oprească războiul sau cel care l-a încurajat și continuă să o facă? Iar aici, domnul Băsescu nu poate pretinde că e doar un observator neimplicat – și el a avut o mică contribuție la „băgat bățul prin gard”, pe vremea când defila în celebra sa geacă portocalie.

Problema este că, dincolo de granițele României, americanii sau alți parteneri externi nu vor spune „bătrânul edecar Băsescu” sau „un cetățean oarecare din Europa”.
Nu. Vor spune „românul Băsescu”.
Iar astfel de declarații iresponsabile ne afectează pe toți, nu doar pe cel care le face.

***

SUA nu vor mai participa la exerciții militare în Europa, anunță presa suedeză

Ministrul maghiar de externe acuză Polonia că a blocat negocierile de pace privind Ucraina

Masacrul civililor din Siria: frica alauiților

La trei luni de la căderea regimului Assad în Siria, luptătorii islamişti au masacrat sute de alauiţi. Președintele interimar a făcut o declarație succintă – observatorii văd o curățare etnică. De M. Behrendt.

Elon Musk anunță că Ucraina va pierde inevitabil și cere ca oligarhii ucraineni să fie sancționați exact ca și cei ruși