Borodin (1833–1887) a fost un compozitor autodidact, dar și un om de știință de renume în domeniul chimiei. De fapt, el și-a împărțit cariera între cele două pasiuni, deseori lucrând la compoziții în timpul pauzelor din activitatea sa academică. Deși nu a avut mult timp pentru muzică, lucrările sale sunt extrem de apreciate pentru originalitatea lor și pentru modul în care combină armonia clasică cu influențele folclorice rusești.
A lucrat la operă timp de aproape 18 ani, dar nu a reușit să o finalizeze înainte de moartea sa, în 1887. Opera a fost completată postum de prietenii săi Rimski-Korsakov și Glazunov, care au orchestrat și organizat multe dintre fragmentele neterminate.
Versiunea „Prins Igor” interpretată de Sissel Kyrkjebø împreună cu orchestra condusă de Jens Wendelboe este o adaptare modernă și lirică a uneia dintre cele mai faimoase părți ale operei lui Borodin, „Dansurile polovțiene”. Această interpretare scoate în evidență frumusețea melodiilor originale ale lui Borodin, combinându-le cu vocea caldă și expresivă a lui Sissel, o soprană norvegiană renumită pentru interpretările ei delicate și pline de emoție.
