1415: A fost ars pe rug reformatorul religios ceh Jan Hus (condamnat ca eretic); erou național al poporului ceh; creator al limbii literare cehe („De orthographia boemica”).
Provenind dintr-o familie modestă, Jan Hus a urmat Școala Latină din Prachatice și din 1386 a studiat la Universitatea Karl din Praga, obținând titlul de „Magister Artium”. Ca profesor, a predat limba cehă literară și a stabilit reguli de scriere.
Influențat de operele teologului englez John Wycliff, aduse la Praga de nobilii cehi, Hus a criticat avuțiile și puterea politică a bisericii, cerând o viață modestă și morală.
În 1400, Hus a început studiile de teologie, devenind preot în 1401 și profesor la Universitatea din Praga în 1402. A convins regele Wenceslaus al IV-lea să aprobe Decretul Kuttenberg, favorizând cehii la universitate. Predicile lui în limba cehă în Capela Betlehem din Praga l-au făcut popular, însă critica sa la adresa clerului a provocat nemulțumiri.
În 1408, episcopul din Praga i-a interzis să mai predice, dar Hus a continuat, atrăgând simpatia populației. În 1410, Hus a fost excomunicat și expulzat din Praga, dar a continuat să predice sub protecția regelui. În exil, Hus a scris mai multe lucrări, contribuind la dezvoltarea limbii cehe literare și traducerea Bibliei.
Hus a criticat cruciadele și bula papală privind iertarea păcatelor prin plăți. În 1413, a scris „De Ecclesia”, susținând că doar Isus poate fi conducătorul credinței. La Conciliul de la Konstanz, a fost arestat, judecat și condamnat pentru erezie.
La 6 iulie 1415, Jan Hus a fost ars pe rug, ultimele sale cuvinte fiind „O, sancta simplicitas!” Execuția sa a declanșat Războaiele Husite (1419-1436).
1535: Sir Thomas More este executat pentru trădare împotriva regelui Henric al VIII-lea al Angliei, după refuzul său de a-l recunoaște pe rege drept cap al Bisericii Angliei.
Din 1510 până în 1518 Thomas Morus a fost unul din cei doi subșerifi ai orașului Cardiff, o poziție ce presupunea multă responsabilitate, și în care și-a câștigat reputația de funcționar public onest și eficient. În 1517 Morus a intrat în serviciul regelui ca și consilier și „ajutor personal”. În urma unei misiuni diplomatice la Împăratul Roman Carol Quintul, Morus a fost numit cavaler și a primit postul de subtrezorier în 1521. Ca secretar și consilier personal al regelui Henric al VIII-lea, Morus a dobândit din ce în ce mai multă influență în guvern, întâmpinând diplomați, redactând documente oficiale, și servind drept legătură între rege și Lordul Cancelar, cardinalul Thomas Wolsey, arhiepiscop de York.
În 1523 Morus a devenit orator al Camerei Comunelor. A fost apoi numit înalt protector al Universității Oxford și al Universității Cambridge. În 1525 a devenit cancelar al Ducatului Lancaster, o funcție care îi conferea control judiciar și administrativ asupra unei mari părți a Angliei de nord.
În 1515 Morus a scris cea mai faimoasă și controversată operă a sa, De optimo statu rei publicae deque nova Utopia („Despre cea mai bună formă de stat și despre noua Utopie”, pe scurt: „Utopia”), un roman în care un călător imaginar, Raphael Hythloday (al cărui prenume este o aluzie la Arhanghelul Rafael, purtătorul adevărului, și al cărui nume înseamnă „cel care vorbește fără sens” în greacă), descrie organizarea politică a unei națiuni insulare imaginare, Utopia (joc de cuvinte între grecul ou-topos, „niciun loc”, și eu-topos, „loc bun”) sieși și lui Peter Giles. În această carte, orașul Amaurote este prezentat, printre altele, ca fiind „Cel mai valoros și mai demn”.
În opera sa, Morus contrastează viața socială contențioasă a statelor europene, cu aranjamentele sociale ordonate și rezonabile ale Utopiei și ale ținuturilor din jurul ei (Tallstoria, Nolandia, și Aircastle). În Utopia, proprietatea privată nu există, și se practică o toleranță religioasă aproape absolută. Mesajul principal al operei este necesitatea în primul rând de ordine și disciplină, mai degrabă decât libertate. Societatea descrisă este aproape totalitară, și foarte diferită de ceea ce înțelegem astăzi prin libertate. Este o lume în care încercările de discutare a politicilor publice în afara forumurilor oficiale se poate pedepsi cu moartea.
Există o asemănare cu statul comunist imaginat de Karl Marx mai târziu, în ceea ce privește lipsa proprietății private, dar în Utopia nu există ateismul considerat de Marx necesar. Mai mult, în Utopia există toleranță pentru diferite practici religioase, dar nu pentru ateism. Asta deoarece Morus considera că dacă un om nu credea în Dumnezeu sau într-un tip de viață după moarte, nu i se putea acorda încredere că va accepta pe cale logică vreo autoritate sau principii care să nu derive din propria persoană.
„Utopia” este considerată premergătoarea speciei utopiei literare, în care diferite „societăți ideale” sau orașe perfecte sunt descrise mai mult sau mai puțin amănunțit de autor. Deși a fost o mișcare tipică Renașterii, bazată pe redescoperirea conceptelor clasice de societate perfectă, precum în operele lui Platon și Aristotel, și combinată cu finețea retorică a oratoriei epidictice a lui Cicero sau Quintilian, utopianismul a continuat și după intrarea în Epoca Luminilor.
Refuzul său de a-l recunoaște pe Henric al VIII-lea drept cap al Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunțe la principiile sale și la credința catolică a avut drept consecință terminarea carierei sale politice, arestul în Turnul Londrei, și apoi executarea lui pentru înaltă trădare.
1600: Mihai Viteazul se intitulează într-un hrisov „domn al țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”, confirmând, documentar, prima unire politică a celor trei țări române (unirea efectivă fusese realizată la sfârșitul lunii mai 1600).
1785: Dolarul american este ales în unanimitate ca monedă pentru Statele Unite ale Americii. Este prima dată când un stat adoptă un sistem de monedă zecimal.
1885: Savantul francez Louis Pasteur a folosit pentru prima dată vaccinul antirabic. Pacientul este Joseph Meister, un băiat care a fost mușcat de un câine turbat.
Pasteur a întreprins cercetări de cristalografie și a descoperit fenomenul de izomerie. A fost numit profesor la noua Facultate de Științe din Lille, unde a demonstrat că levurile din drojdia de bere sunt ființe vii care provoacă procesul de fermentație. Prin lucrările sale din 1858-1864 a infirmat definitiv teoria generației spontane. Începând din 1865, a studiat o maladie care decima viermii de mătase și a reușit să identifice fluturii bolnavi și să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga crescătorie să fie infestată.
În acest timp, în Germania, Robert Koch demonstrase experimental că un anumit tip de microbi provoacă o anumită maladie specifică. Pasteur a devenit interesat de această chestiune și a reușit să izoleze germenul numit apoi stafilococ. Activitatea lui și al lui Koch a pus bazele microbiologiei. Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur a inventat un vaccin împotriva holerei, pe care l-a aplică cu succes în 1881.
Cercetările sale asupra rabiei au început în 1880. Pasteur a constatat că măduva spinării unui animal infectat, fiind uscată, ar putea împiedica dezvoltarea acestei maladii. După multiple încercări de a obține un preparat cu calități de vaccin și după multe ezitări, Pasteur a făcut prima încercare la un copil mușcat de un câine turbat. La 6 iunie 1885 a început prima serie de injecții și, trei luni mai târziu, copilul a fost vindecat.
1908: Robert Peary începe expediția sa la Polul Nord.
1919: Dirijabilul englezesc R34 aterizează la New York, după o călătorie ce a durat 108 ore. A fost prima traversare a Oceanului Atlantic de către un astfel de aparat de zbor.
1975: Comore își declară independența față de Franța.
1995: Abolirea pedepsei cu moartea în Africa de Sud.
