Personajul cel mai interesant este Domnul Care Citește Cărți Pe Stradă.
Credeam că am rămas numai eu, dar se pare că au mai trimis pe unul, probabil chiar din aceeași galaxie de unde am venit eu.
În fața agenției CEC un domn care bântuie pe acolo și cu mult talent îi mai țepuiește cu câte 5 lei pe trecatori mă salută:
– Bună dimineața, stimate domn! Întotdeauna mă bucur când ne întâlnim.
Îl putem vedea pe prietenul meu, Mâțul Din Piața Unirii.
A terminat de inspectat străzile din jur, unde a verificat dacă toată lumea este pregătita să-și primească musafirii, după care poate să se odihnească puțin.
Se pare că au citit și alții ce am scris despre el, am auzit o doamnă care îi spunea soțului, uite dragă, ăsta e pisoiul ăla despre care scria în ziar.
Și s-au oprit să-l fotografieze.
Cine este curios poate să vadă barca folosită de familia Lux și vecinii ei când au venit la Timișoara, cândva demult.
Despre strămoșii mei chiar se poate spune că într-un fel au venit aici cu pluta.
Cei din acea barcă și alții ca ei au făcut Banatul ceea ce este acum.
Ceilalți au venit mai târziu când toate treburile fuseseră rezolvate și masa cea bogată era deja pusă.
Mai poți să vezi oameni frumos îmbrăcați care au ieșit să-și facă plimbarea de dimineață.
Și la un moment dat îi vezi pe oamenii ăștia:
Îmi pare rău, nu am fost pregătit să văd așa ceva, așa că pozele sunt făcute cu telefonul.
Cât depre plasa aia care se vede în stânga, eu dacă aș fi fost primar aș fi știut că în Timișoara vor veni în acest an o mulțime de oameni din alte țări, așa că aș fi amânat puțin lucrările alea care se puteau face la anul. Sau poate că le-aș fi făcut cu niște firme care au capacitatea să facă în două zile o lucrare care poate fi terminată în două zile, nu să transforme una din cele mai importante zone ale orașului în șantier pentru un an sau mai mult, că nu e frumos să ștergi pânzele de păianjen de pe tavan când musafirii ti-au intrat deja în casă.
