– Știu că nu sunteți alergolog, dar aveți „în parohie” și alergii, cum parte din ele – o să ne spuneți dumneavoastră de se cunoaște un procent – au legătură cu zona respiratorie. Cum alunul deja de vreo două luni a ieșit pe piață cu mâțișori, probabil e deschis sezonul la alergii. Să vorbim puțin despre ce ne deranjează sistemul imunitar, pe latura asta.
Din fericire, nu mă știu cu vreo alergie în afară de una mică, benignă și cu care pot trăi ok. Nu-mi închipui cum e pentru cei care au probleme majore legate de polen sau alte d-astea. Care sunt alergiile care ajung la dumneavoastră și cum se întâmplă lucrul? De fapt, să o luăm de la început – de vorbim de alergii care afectează și sistemul respirator, cu ce le poate confunda omul care încă nu realizează că le are, la ce trebuie să fie atent, cum și când să decidă la ce medic să meargă și, desigur, ce urmează de acolo, ca modalitate de diagnosticare și tratament?
– Partea de alergii, în primul și în primul rând, e apanajul alergologilor, cu care noi, ca pneumologi, chiar trebuie să avem o relație foarte bună, pentru că foarte mulți dintre pacienții noștri au această componentă alergică, și se prezintă la noi cu asmul alergic. E un act care, de obicei, debutează în copilărie, în tinerețe, și care se exacerbează, cum spunem noi, mai ales în perioada de primăvară sau la sfârșitul lunii august, când apare faimoasa ambrozie.
– Trebuie să văd și eu ce e cu ambrozia asta, că înțeleg că în Timișoara e multă.
– Da, dar mai ales în Dumbrăvița. Este o plantă intens alergenă. Care se răspândește foarte repede, dacă nu există metode de combatere, care ar trebui să fie realizate prin intermediul primăriilor, tocmai pentru a cruța populația de expunerea la ambrozie. Poate să dea simptome foarte, foarte neplăcute, care, mai ales la început, când persoanele nu sunt obișnuite, pot să mimeze răceala. Pentru că merg cu strănut, cu nas înfundat, secreții apoase, mâncărimi nazale, ne mănâncă ochii, ne mănâncă în gât, o tuse seacă, o stare de astenie – nu te poți odihni bine pentru că e nasul înfundat și atunci dimineața oamenii se trezesc obosiți. Deci, practic, o grămadă de simptome care pot să fie date de această expunere la alergen.
– Am uitat să întreb o chestie. Alergiile nu sunt ceva cu care te naști întotdeauna, bănuiesc. Ele pot apărea pe parcursul vieții, așa că nu se pune problema că doar părinții trebuie să le depisteze la copii, nu?
– Acest teren atopic poate fi moștenit. Dar nu-i obligatoriu.
– Adică nu putem să dăm vina doar pe părinți că nu au văzut că au copiii nu-știu-ce. Deci, practic, și ca maturi trebuie să știm niște lucruri ca să ne dăm seama că o problemă anume poate fi alergie, sau răceală, sau altceva, nu?
– Da. Inițial, o rinită alergică poate debuta ca o răceală – cu nas înfundat, cu mâncărimea nasului, mâncărimea ochilor, chiar roșeață la nivelul ochilor și lăcrimare, tuse seacă. Și dacă nu există o asociere în familie cu o expunere la alergeni, de foarte multe ori părinții își duc copiii la medicul de familie sau pediatru, crezând că au răcit. În momentul în care aceste simptome se repetă primăvară de primăvară, pacienții care sunt alergici la polenuri, de exemplu, au aceste alergii sezoniere.
Dar dacă avem, de exemplu, o alergie la praful de casă, aceea este o alergie perenă, adică este pe tot parcursul anului. Prin expunere și apariția simptomelor, de foarte multe ori poți să faci această asociere și să tragi o concluzie, că avem o suspiciune de alergie. Testele de confirmare le pune medicul alergolog.
– Deci, de la medicul de familie, dacă omul ăla știe pe ce lume se află și nu are chef să fușerească, teoretic ar trebui să vină o trimitere spre alergolog. Nu spre „organolog”, adică cel care are de lucru cu organele afectate.
– Da, dar de foarte multe ori și alergologul poate să pună un diagnostic de astm alergic, și se întâmplă destul de frecvent. Doar că acești pacienți, atunci când fac exacerbări, de cele mai multe ori se prezintă la pneumolog. Pentru că un astm alergic exacerbat este un astm necontrolat, care ridică probleme și care îl determină pe pacient să se prezinte la pneumolog.
– Dumneavoastră, la spital, puteți face teste de alergii sau trimiteți altundeva omul?
– Noi, în cadrul ambulatorului de specialitate, avem o colegă alergolog cu care colaborăm.
– Așadar se poate da un diagnostic la dumneavoastră. Care e tratamentul, de cele mai multe ori? Bun, toată lumea știe de antihistaminice, dar dincolo de asta.
– Evident că dacă avem treabă cu o rinită alergică, atunci trebuie să asociem și spray-uri nazale cu corticosteroizi sau decongestionante, dar pe termen scurt. Dacă este vorba de roșeață la nivelul globilor oculari, colir pentru ochi, tot așa, cu antihistaminic, sau cu cortizon. Deci, cumva, topice locale pe lângă antihistaminice. Iar dacă pacientul nostru are și un astm alergic, atunci obligatoriu corticosteroid inhalator.
– Este un lucru care se poate trata sau doar ameliora?
– De cele mai multe ori se ameliorează. Dacă este să vorbim de alergia la ambrozie, se pot face și desensibilizări.
– Ah, parcă există vaccinuri pentru desensibilizare, nu?
– Da, dar tot colegii noștri alergologi sunt cei care fac.
– Există un top al zgândărologiei, pentru partea de alergii de care vă ocupați dumneavoastră, pentru România? Gen… ce ne irită cel mai mult? Ca să îl parafrazez pe Theodor Paleologu, știu, ap putea spune că proștii, după titlul ultimei lui cărți, dar aceia deranjează cel mai mult creierul, nu căile respiratorii. Aud pe mulți, în Timișoara, că înjură ambrozia. Cândva, pe o cursă de avion spre țările nordice am fost contrariată că ni s-a zis că nu ne vor servi alune în avion pentru că avem o persoană cu alergie. Ce, din alune, afectează chiar și pe cel care nu le consumă, și… se dă, respectiva chestie, și spre sistemul respirator?
– Ce ne irită cel mai mult. Nu știu să fie un top, dar, cum spuneam, poate când apar mestecenii, alunii.
– Da, alunii apar primii, în februarie.
– Iar ambrozia apare la sfârșit de august. Cred că cea mai supărătoare e ambrozia. Este cel puțin în zona noastră de Banat, cum vă spuneam, și în Dumbrăvița cred că ambrozia este pe primul loc și e foarte supărătoare. Ești în vară, călduri foarte mari, și te trezești cu niște simptome extrem de neplăcute, cum spuneam, cu nas înfundat, cu o permanentă senzație de răceală, cu un nas care nu se mai oprește, cu secreții nazale apoase. Nu pot să vă dau o statistică dar cred că ambrozia este cea mai deranjantă.
– Dădeam și exemplul alunelor de pământ. Pe mine m-a mirat de ce în un avion întreg nu poți să dai alune de are o persoană alergie, de nu le dai acelei persoane.
– Alunele pot să fie intens alergene și pot să ducă inclusiv la șoc anafilactic și la deces, dacă persoanele respective nu fac nimic. E recomandat să aibă un pen cu epinefrină la ei.
În general, persoanele cu alergii cunosc problema, și evită alergenii la care sunt sensibili. Dar sunt și excepții, ca, de exemplu, faptul că, dintre persoanele alergice la pisici, nu toate dintre ele vor să renunțe la pisici. Deși pisica poate să fie intens alergenă și ea. Dar, cumva, își cunosc alergiile și le gestionează. De exemplu, la flori intră în calcul inclusiv mirosul. Mirosul de crini este un miros foarte puternic care poate, fără componentă alergică, să dea, efectiv, un bronhospasm. Există anumite parfumuri pe care persoanele alergice nu le suportă nici măcar în alte produse, deci nu neapărat în floarea propriu-zisă. Nu pot să spun că există ceva special care să fie evitat. Eu am cunoștințe pentru care crinii sunt scoși din calcul. Nici nu intră în încăperile cu crini, nu se duc la nunți cu crini, sau nu se duc în față, nu se duc la înmormântări.
– Nu știu ca antihistaminicele să intre la un regim special de cumpărare. Totuși, ca aproape orice medicament, de bine să fie achiziționate după un sfat al medicului și, de se poate, și cu o rețetă – bănuiesc. Ce se poate întâmpla atunci când oamenii nu recunosc o alergie sau o gestionează prost medicamentos?
– Oamenii de multe ori se tratează cu antibiotice. Le confundă cu răcelile, sau cu exacerbările infecțioase și atunci se duc către antibioterapie.
– Credeți că sunt eficienți prapurii ăia cu care se defilează în cofetării și nu numai, cum că un produs poate să fi avut atingere cu… și urmează o listă nesfârșită de chestii. Mie mi se pare că se duce spre derizoriu toată povestea, și respectiva listă e făcută înșiruindu-se absolut tot ce poate deranja, doar ca să „se scoată”, în caz că omul are bai. Cum s-ar putea face lucrul ăsta mai bine?
– Da, dar mie mi se pare ok ce se întâmplă în restaurante când în dreptul unui produs, de exemplu, scrie… conține gluten sau atenție la persoanele alergice la nuci sau la alune. Aici mi se pare că poate să fie un semnal de atenție, ca să zic așa, pentru persoanele alergice, ca să știe că un anumit produs, un anumit preparat, conține alergeni.
– Așa e, dar dacă e o pagină întreagă acolo, nu o să o citească nici dracuʼ.
– Nu, nu, nu, asta spun, o frază simplă, cum e un asterisc și mai jos să scrie că poate conține produse alergizante, sau conține produse cu alune, atenție la… că am mai întâlnit. Asta mi se pare mult mai în regulă decât o listă întreagă de E-uri pe care nu le știi foarte bine – nici noi, medicii.
– Bun, și atunci, cum s-ar putea toată chestia asta tot să se creeze un cadru legislativ care să spună… nu mai puneți tot cârmeatul ăla, ci, știu eu…
– Da, acum cred că există această legislație europeană care impune anumite afișaje, la produse.
Nu știu exact cum poate fi reglementat, dar bănuiesc că tot printr-o parte legislativă, cumva. Care ține de un departament din ăsta de igienă, care să reglementeze. Spre deosebire de America, de exemplu, totuși, Europa este mult mai restrictivă la anumite concentrații de conservanți și E-uri.
– Mă uit cu plăcere și groază la Doctor House, gândindu-mă că aproape toate din extravaganțele prezentate acolo (la boli mă refer) nu ar fi putut fi depistate la noi de un medic blazat și care habar nu are (sau nu vrea) să lucreze interdisciplinar. Cum e în partea dumneavoastră de meserie unde vă suprapuneți cu alergologii (și nu numai) – fac colegii pneumologi ping-pong cu pacienții, spre alergologi, sau există protocoale de colaborare?
– Părerea mea e că medicina secolului XXI nu mai e o medicină individuală. Este o medicină în care trebuie să știm să colaborăm pentru binele pacientului, și asta se întâmplă și cu alergologii și cu alte specialități. Adică, dacă mă întrebați în plan personal, eu am o relație foarte bună cu colega mea de la alergologie și mi se pare că e foarte important să ajungem la un rezultat potrivit pentru pacient și sunt, de exemplu, aceste terapii biologice care au apărut pentru astmul sever, în protocoalele lor, de exemplu – sunt preparate produse care au nevoie de anumite confirmări ale alergiilor perene și atunci clar trebuie să existe o colaborare între noi și alergologi. Cred că rivalitatea dintre specialități este un lucru care deja e depășit.
– Ce cazuri mai aparte ați întâlnit, în vasta lume a alergiilor?
– Am avut un pacient care făcea episoade de astm când mergea la țară. Pentru că dormea pe o saltea de iarbă. De fiecare dată când mergea la țară se întorcea cu simptome de astm deși în restul anului era controlat. Dormea într-o bucătărie de vară, acolo făcea aceste episoade de exacerbare astmatică. Și atunci am zis… obligatoriu trebuie să dormiți în casă și să puneți o saltea.
– Cum vedeți viitorul specializării ăsteia? De la prevenție, conștientizare și depistare și până la tratare? Ce vedeți îmbunătățit sau schimbat în următorii 10-20 de ani?
– În primul și în primul rând evitarea alergenilor care vine, cum spuneam, în cazul ambroziei, cu implicarea comunității, cu implicarea cetățenilor, pentru că de fapt, fiecare trebuie să-și facă să-și curete în curte. Sunt foarte multe zone îngrădite, dar neocupate. De asta spun că este o treabă de comunitate, până la urmă, și de colectivitate. Pentru că noi tot așteptăm, dar mie se pare că asta e așa o meteahnă românească, să vină altul să ne facă, dar în primul și în primul rând noi trebuie să fim cei care ne facem curat în ogradă.
Dar mai ales pe partea asta de desensibilizare, cred că colegii noștri alergologi o să poată să aibă un cuvânt de spus pe termen lung.
– Nu mi-ați spus de prevenție, și mă gândesc că ar fi important și să ajutăm lumea să conștientizeze bolile. Adică să nu stea 10 ani până se prindă că, ok, pentru că mă duc acasă la salteaua aia se întâmplă povestea asta.
– M-a preocupat din rezidențiat partea asta de tabagism, și partea asta de prevenție o consider întotdeauna foarte importantă. Da, prevenția începe prin educație. Pentru că, da, uneori pot să fie aceste alergii amenințătoare pe viață. Alergiile la medicamente, iarăși, sunt foarte riscante. Deci, practic, trebuie să le avem în minte și atunci trebuie să sensibilizăm și părinții tineri care să fie atenți la copii și inclusiv copiii.
Ramona Băluțescu
