Am discutat cu dr. Andreea Ionescu, psiholog, despre cum s-a ajuns ca o carte deja de succes a psihologiei românești să vină de lângă noi, din Timișoara.
– Andreea, ți-a apărut recent, la Editura TREI, volumul „Harta invizibilă a atașamentului – Călătoria spre înțelegerea relațiilor apropiate”. Pentru început, citez din descrierea apărută pe pagina editurii: „Harta invizibilă a atașamentului propune o explorare profundă și accesibilă a felului în care relațiile noastre de atașament ne modelează viața emoțională, identitatea și capacitatea de a fi în contact autentic cu ceilalți. Bazată pe cercetări contemporane și pe experiența clinică a autoarei, lucrarea aduce o perspectivă integrativă, în care psihologia atașamentului se întâlnește cu neuroștiința relațională și practica terapeutică. Fiecare capitol oferă repere clare pentru înțelegerea tiparelor relaționale, a rădăcinilor lor în copilărie și a modului în care pot fi transformate prin conștientizare, prezență și compasiune.
Scrisă cu claritate, empatie și rigoare științifică, cartea este un ghid pentru cei care doresc să-și înțeleagă propriul stil de atașament și să-și repare hărțile afective interioare, redescoperind siguranța, echilibrul și libertatea de a iubi fără teamă.
Andreea Ionescu este doctor în psihologie, psihoterapeut și formator cu peste două decenii de experiență clinică în lucrul cu indivizi, cupluri, familii și grupuri. Formată în psihoterapie familială sistemică și analiză tranzacțională, ea integrează teoria atașamentului în mod constant în practica sa terapeutică, în cercetare și în programele de formare pe care le coordonează. A fost timp de 14 ani cadru didactic la Universitatea de Vest din Timișoara, unde continuă să colaboreze ca profesor asociat. Este cofondator al Clinicii ReCentre Timișoara, un centru de sănătate mintală dedicat tratamentului anxietății, depresiei și burnoutului, precum și formării profesionale și cercetării în domeniul psihologiei relaționale.”
„Cartea Andreei Ionescu constituie o incursiune fascinantă în teoria și practica atașamentului, reprezentând prima sinteză românească majoră asupra acestui teritoriu de cunoaștere și acțiune terapeutică vital în înțelegerea și gestionarea tiparelor relaționale. Scris deopotrivă cu rigoare, coerență argumentativă, competență procedurală și limpezime discursivă, volumul ne oferă nu doar o amplă evaluare critică a contribuțiilor teoretice din literatura de specialitate asupra temei, dar și o serie de studii empirice articulate în contextul cultural românesc. Oricine va dori să exploreze metabolismul relațional va putea găsi în acest volum resurse de cunoaștere și intervenție răsplătitoare.” – Alin Gavreliuc, profesor, departamentul de Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara
„Prin Harta invizibilă a atașamentului, dr. Andreea Ionescu aduce o contribuție esențială cititorilor preocupați de sănătate, îngrijire și relații umane. Este o lucrare care oferă o sinteză amplă și riguroasă a literaturii de specialitate. Programul de cercetare al dr. Ionescu este un exemplu inspirațional despre modul în care întrebările bine formulate, ancorate în literatura de specialitate, pot fi transformate în studii valoroase. Această carte, rod al cercetării și al experienței clinice a autoarei, are potențialul de a susține dialogul și de a crea conexiuni durabile în jurul acestor preocupări fundamentale”. – Joe Coyne, applied developmental psychologist, School of Psychology and Counselling, Queensland University of Technology, Australia”
Cum se ajunge la un astfel de volum? De unde vine interesul tău pentru această anume ramură a psihologiei și ce parte din problemele cu care intră oamenii în cabinetul tău o ocupă cele de atașament?
– Sunt interesată de domeniul atașamentului de peste un sfert de veac, de pe vremea când eram încă studentă și am aflat de la dl dr. Tiberiu Mircea despre faptul că acest așa numit atașament este baza relațiilor noastre semnificative ulterioare din viață, iar ceea ce experimentăm în primii ani de viață, în relație cu persoana care ne îngrijește dominant, influențează decisiv calitatea și sănătatea noastră relațională și psihologică de mai târziu. Fiecare dintre noi am interiorizat în aceste relații timpurii un model de atașament sau altul, mai mult sau mai puțin securizant, iar lentila aceasta a atașamentului mă ajută să mă conectez, să înțeleg și să susțin specific fiecare caz pe care îl întâlnesc în cabinet. Toți avem nevoi de atașament, iar a fi capabilă să descifrez care este nevoia care trebuie suplinită și oarecum „reparată”, consider că îmi aduce decisiv un impact calitativ major în munca mea cu oamenii din cabinet. Relația terapeutică este un factor esențial în schimbarea care survine în urma terapiei, iar a fi conectată la procesele profunde, de atașament, ale celui din fața mea, îmi aduce multă claritate, structură și eficiență în munca mea. Este și motivul pentru care toată echipa de psihoterapeuți ai Clinicii ReCentre Timișoara a fost selectată din profesioniști care sunt familiarizați și folosesc în munca lor teoria atașamentului.
– Ce valențe aplicative are volumul tău? Este el doar pentru practicieni sau oferă întrebări și soluții pentru profani?
– Am scris cartea cu gândul la publicul larg, încercând să folosesc un limbaj accesibil și explicații care să aducă deopotrivă claritate și aplicabilitate pentru oricine ar parcurge materialul. Am început să colectez informații și date statistice încă de pe vremea când lucram la doctoratul meu, o perioadă în care la noi în țară erau puține scrieri în domeniul atașamentului. Așa că am structurat prima parte a cărții ca un parcurs larg al literaturii de specialitate, prin care să pot răspunde în subcapitole scurte și clare cam la toate întrebările principale legate de atașament. Sunt mulțumită de ceea ce a ieșit și mi se pare de un real folos pentru oricine dorește să înțeleagă mai multe despre propriul stil de atașament sau despre relațiile apropiate semnificative (cu partenerul de cuplu sau cu propriul copil). Partea a doua a cărții cuprinde trei studii aplicative, care vorbesc despre transmiterea tiparelor de atașament de la o generație la alta. Și de aici publicul profan psihologiei, cum spui tu, dar și profesioniștii în formare sau practicienii cu experiență, toți pot găsi informații valoroase pentru viața lor personală sau profesională. Cred că este un volum cu posibilități multiple aplicative.
– Cum de nu ai cedat tendinței actuale de a lucra cu mai mulți colegi, mai ales că volumul tău se întinde pe câteva sute de pagini? Azi, mai toți iau în articolele academice pe cel care face cafeaua, pe amantă, pe mătușă, pe prorectorul cu cercetarea și așa mai departe.
– Ha ha ha, este o realitate asta uneori, ai dreptate. Aici a fost vorba de o muncă de șapte ani de lucru în cvasi-singurătate, la teza mea de doctorat, fapt pentru care am simțit nevoia să mulțumesc în carte doar oamenilor minunați care mi-au fost alături în momente cheie ale parcursului meu îndelungat, dar fără a putea numi co-autori în adevăratul sens al cuvântului. Pe tot timpul anului trecut am lucrat la actualizarea literaturii de specialitate și la a da o formă coerentă cărții, sprijinită de soțul meu, prof. univ. dr. habil. Florin Lobonț, ale cărui indicații mi-au fost deosebit de prețioase. Consider că astfel am rescris povestea mea de atașament din spatele acelei singurătăți despre care vorbeam mai sus, din anii de lucru la doctorat.
– Nu știu dacă există un răspuns pentru așa ceva dar, cum volumul tău este deja trecut pe lista de bestseller-uri, există o „formulă magică” pentru așa ceva?
– Da, am aflat și eu cu bucurie și surpriză că volumul meu este în top 30 al celor mai bine vândute cărți de Psihologie de la Editura Trei, unde cartea mea a fost publicată. Nu cred că este o „formulă magică”, alta decât munca serioasă din spate, pasiunea pusă în toți acești ani, fiind ajutată și de faptul că tema relațiilor noastre semnificative este una crucială în viața oricui, deci atrage din start. Nu în ultimul rând, probabil că mai contribuie și faptul că este prima carte scrisă de un autor român pe tema atașamentului, de mare anvergură.
– Există un drum, o tendință, un îndemn pe care le-ai dori/oferi pentru școala de psihologie românească sau, în caz că există deja cu etichetă subdiviziunea asta, pentru școala de psihologie timișoreană?
– După cum spuneam și mai devreme, cred în puterea conectării și a răspunsului la nevoile de atașament ale oamenilor din cabinetele de psihoterapie, și nu numai. În orice mediu profesional, fie el clinic, educațional sau organizațional, harta atașamentului se aplică și crește calitatea interacțiunilor și a rezultatelor de orice fel din munca depusă. Aș recomanda oricărui profesionist din domeniul psihologiei să se familiarizeze cu această teorie și să găsească modul său unic prin care să o aplice în domeniul său de activitate. Probabil că asta ar aduce mult mai multă speranță, sens și sănătate atât nouă ca și profesioniști din domeniul psihologiei, cât și tuturor partenerilor noștri de interacțiune.
R. Băluțescu
