Și anul acesta, competiția Games of Science, ediția dedicată centrului universitar Timișoara, a adus față în față tineri cercetători de la toate universitățile de stat din oraș, dornici să se verifice referitor la modul în care își pot explica proiectul de cercetare celor care nu lucrează în meseria lor. Subiectele prezentate, din zona viului, au vizat ramuri felurite, din care medicina umană a fost doar una dintre ele.
Una dintre cele două persoane care au reprezentat Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara la Games of Science este asist. univ. dr. Dumitru Șutoi, cu care am avut un dialog pe tema activității sale de cercetare și a muncii cu studenții și cu liceenii.
– Domnule Șutoi, care este cercetarea pe care ați adus-o, spre înțelegere, anul acesta la Games of Science, și care e activitatea dumneavoastră în cadrul UMF și în cadrul spitalicesc?
– Educația medicală, un domeniu substudiat în România – iar în ciuda faptului că poate îi este subestimată importanța și inovarea sa, tind să cred că este pe o pantă ascendentă a interesului.
Sunt medic specialist în anestezie și terapie intensivă, asistent universitar la disciplina Medicină de Urgență din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, doctor în medicină. Mi-am susținut anul trecut teza de doctorat, pentru care am cercetat și cercetez cu pasiune sfera educației medicale în scopul de a dezvolta metode inovative de predare care să crească nivelul și complexitatea pregătirii viitoarelor generații de medici.
De asemenea, sunt fondatorul unui program educațional, Private Medschool Lessons, care constă în pregătirea viitorilor studenți la medicină pentru examenul de admitere, studenți la medicină pentru examenul de rezidențiat și organizez diferite evenimente destinate categoriilor de persoane mai sus menționate, în care le ofer o experiență medicală complexă, teoretică și practică, utilizând metode inovative de predare precum cea bazată pe simulare, cazuri clinice, rezolvarea problemelor, ateliere practice și muncă în echipă.
Activitatea din domeniul cercetării, până în prezent, constă în publicarea a mai multor articole ca și prim autor, având ca temă educația medicală și metode inovative de predare, și peste 15 articole în care sunt coautor, din domeniile medicinei de urgență și anesteziei și terapiei intensive.
În cadrul spitalicesc, datorită pasiunii pe care o am pentru predare, am decis să îmi dedic cea mai mare parte a timpului pentru a-i învăța pe ceilalți, fiind implicat activ în cadrul UMF, unde predau medicina de urgență, apoi în cadrul Private Medschool Lessons, pe care îl și coordonez, și în cadrul evenimentelor naționale și internaționale unde sunt invitat ca participant activ sau ca vorbitor. Dar, din dragoste pentru profesie și pentru oameni, chiar dacă de multe ori îmi este peste mână, datorită timpului limitat, fac câteva gărzi pe lună în cadrul Clinicii Universitare UPU a Spitalului Municipal de Urgență din Timișoara.
PML este un program privat, conceput de mine, pe care îl coordonez și administrez. În cadrul UMF-ului predau Medicina de Urgență studenților la medicină generală, și diferite materii, aferente acestei sfere, studenților la asistență medicală generală.
Cum de un medic anestezist ține de catedra de Urgențe reprezintă o întrebare la care îmi place mereu să răspund. În primul rând, cele două specialități sunt extrem de asemănătoare, deoarece o situație de urgență este rezolvată de către specialiști din cele două ramuri medicale, ba chiar mai mult, atât medicina de urgență și ATI-ul cât și medicii specializați în fiecare dintre ele au particularitățile și calitățile lor în managementul clinic, și tind să cred că un anestezist poate aduce un plus serviciului de urgență, la fel cum un urgentist aduce beneficii, prin implicarea sa, în special cea din prespital, într-o situație de urgență.
În al doilea rând, sunt de părere că orice în viață se întâmplă cu un rost. Mișcarea browniană m-a adus, în 2018, în fața unei oportunități, și anume să susțin discursul de deschidere al anului universitar aferent într-o Aulă Magna plină de profesori, studenți și părinți ai acestora, în urma căruia am primit unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate primi un om implicat și pasionat: aprecierea, o apreciere venită din partea fostului rector, domnul prof. univ. dr. Marius Raica, care m-a invitat la dânsul spunându-mi că „de astfel de oameni este nevoie”. Ulterior, așa l-am cunoscut pe omul care cred că a avut cea mai mare influență în evoluția mea ca profesionist, mentorul meu, care îmi este ca un tată, domnul prof. univ. dr. Ovidiu Alexandru Mederle. De atunci și până în prezent predau în cadrul disciplinei pe care dânsul o coordonează. Pe lângă aceste activități pot spune că m-am implicat activ, încercând să aduc cât mai mult prestigiu universității care m-a format, și în cadrul căreia activez, prin multe proiecte și inițiative, precum:
– Peste 20 medalii internaționale, din care majoritatea de aur la saloane de invenții și inovații naționale și internaționale, pentru o invenție concepută împreună cu domnul profesor Mederle și cu ceilalți coautori, care i-a adus UMF-ului și un brevet intitulat „Mulaj regiune lombară pentru practicarea puncției lombare și anesteziei loco-regionale tip rahianestezie”. (Aici aveți un exemplu prin care aș putea răspunde de ce un anestezist poate să facă echipă cu un urgentist, deoarece o astfel de procedură este făcută atât pentru practicarea puncției lombare – se poate și în serviciul de urgență cât și în cadrul anesteziei pentru diferite intervenții). Pe lângă acestea, alte patru medalii de aur, tot în cadrul saloanelor de invenții și inovații pentru alte diferite invenții sau concepte inovative.
– Am reprezentat de patru ori România și UMF-ul în calitate de team-leader în cadrul competiției internaționale de SimCup EuroSimCup David Williams, unde am întâlnit cele mai bune echipe de urgență din lume, împotriva cărora am concurat, ultimele două participări ne-au adus cele mai mari performanțe: 2024 – Copenhaga, locul 4, fiind extrem de aproape de finală, iar în 2025 – Viena, vicecampioni, am obținut argintul ajungând în finală unde am întâlnit echipa Franței, împotriva căreia am cedat la 0,05 puncte.
– Am organizat numeroase evenimente, ateliere practice destinate studenților universității, în care am pus în practică o parte din metodele pe care le cercetez.
– Am organizat împreună cu domnul profesor diferite cursuri post-universitare.
Activitatea didactică și administrativă este în timpul meu liber, desfășurându-mi orele private după-amiaza, la finalul zilei sau în weekend. Oamenii pe care îi pregătesc și promovează examenul de admitere devin studenți ai UMF-ului. Prin munca pe care o depun, încerc să aduc viitori medici de calitate, cu potențial, pregătiți bine, care să aibă un sistem de valori bine implementat, după care să se guverneze și să aspire către performanță, să nu iubească mediocritatea și să se afirme prin muncă, implicare, și să aducă un plus de prestigiu universității lor și un plus de calitate serviciilor medicale pe care le vor oferi în viitor oamenilor, pentru a le face bine. De asemenea, sunt recunoscător pentru toate învățăturile primite de-a lungul pregătirii mele universității noastre, iar dragostea și respectul pe care îl port pentru UMFVBT reprezintă combustibilul motivației mele pentru a menține și pentru a crește reputația uneia dintre cele mai bune universități de medicină din România.
– V-ați dedicat timpul și energia în evenimente (cercetare, congrese, articole de specialitate) ce vizează procesul învățării, cu aplicabilitate pe zona medicală. Cum vedeti beneficiul studenților la medicină cu care lucrați, și al catedrei UMF din care faceti parte?
– Generațiile se schimbă. La fel ca și valorile, interesul și așteptările studenților. Una din calitățile indispensabile pe care ar trebui să le dețină orice cadru universitar este adaptabilitatea conform cerințelor studenților și, bineînțeles, a obiectivelor didactice.
Metodele clasice de predare, precum expunerea teoretică și practică a unei discipline, aduc, într-adevăr, beneficii precum dobândirea cunoștințelor. Metodele moderne, precum SBL (învățarea bazată pe simulare medicală) aduc un aport suplimentar de aptitudini, studentului, care sunt indispensabile pentru dezvoltarea lor complexă ca viitori medici. SBL reprezintă unul dintre subiectele mele favorite de cercetare, deoarece consider că această metodă este una dintre cele care pot oferi studentului multe beneficii, precum dobândirea unei experiențe similară realității, în urma căreia nivelul de motivație și încredere de sine crește. Mai mult, prin simularea unui caz clinic, fie pe un actor, fie pe un manechin ultra-fidel (căruia îi poți seta și modifica funcțiile vitale în funcție de scenariu sau caz), studentul integrează cunoștințele teoretice cu practica, își dezvoltă gândirea clinică corelativă și interdisciplinară și dobândește aptitudini precum leadership-ul medical, comunicarea și munca în echipă, cunoscându-și rolul și atribuțiile. Nu în ultimul rând, prin beneficiile dobândite de către viitorii medici se dezvoltă poate cel mai important beneficiu: reducerea riscului la care pacientul este expus, și creșterea calității actului medical.
Îmi aduc aminte de prima mea experiență de învățare prin simulare de înaltă fidelitate. Din păcate, nu eram student la medicină, eram medic rezident în anul I. Am fost parte în cadrul unui proiect și eram la Centrul de Simulare din Munchen, când, fără să mi se spună în prealabil, am intrat într-un simulator de înaltă fidelitate și a trebuit să rezolv un caz, exact ca în realitate, în camera de urgență, eu fiind medicul de gardă, pacientul era un actor angajat al centrului, iar asistenta, de asemenea, angajată a centrului. Camera de urgență era 1 la 1 cu toate device-urile și medicamentele necesare. Am gestionat cazul, și nu știam că eram monitorizat de mai mulți experți, medici și profesori, care mă urmăreau video dintr-o cameră alăturată. La sfârșitul cazului am fost invitat pentru debriefing și feedback, cu înregistrările în față. Știi când înveți cel mai bine? Din greșeli, mai ales când le și vezi și apoi conștientizezi. Gândiți-vă, dacă un student, NU medic rezident, ar avea 6-8 experiențe, măcar, de acest gen, de-a lungul anilor terminali, consider că s-ar simți mult mai sigur și mult mai încrezător în momentul în care va ajunge să profeseze în final.
Era tehnologiei înalte a luat multă viteză, și nu cred că există vreun student care să nu fi folosit inteligența artificială măcar o dată. Îmi place o vorbă: „Noi, oamenii, suntem atât de deștepți să producem inteligența artificială, dar suntem atât de proști încât să o folosim”. Dar, prin șlefuire, tind să cred că dacă aceasta este folosită „cu cap”, aduce un plus semnificativ prin idei, perspective și viziune. De asemenea, datorită inteligenței artificiale a crescut semnificativ viteza de căutare și găsire a informațiilor extrem de utile atât pentru învățat cât și în domeniul cercetării.
De-a lungul doctoratului, am publicat câteva articole care sumarizează educația medicală. Primul dintre acestea a avut ca idee principală impactul predării online din timpul Pandemiei Covid-19 asupra evoluției studenților la medicină din România.
În acea perioadă, dacă am privi partea plină a paharului, am putea spune că a reprezentat un catalizator pentru domeniul medical și cel educațional în privința implementării unor metode alternative de predare precum cea la distanță, implementarea de metode inovative care să aducă beneficii relative similare cu cele utilizate anterior, dar și învățarea utilizării tehnologiei la un nivel mult mai crescut. Impactul subiectiv pe care această perioadă l-a avut asupra evoluției studenților, pentru aproape trei sferturi, a fost unul negativ datorită faptului că, cel puțin în medicină, studenții au nevoie de experiență practică, interacțiune clinică și intraspitalicească, nu numai pentru dobândirea experienței practice, ci și ca sursă motivațională extrinsecă.
Chiar dacă metodele de predare la distanță au reprezentat o alternativă bună de menținere a continuității procesului de predare, au lăsat multe goluri, care au trebuit umplute în perioada de revenire la normalitate. Perioada imediat postpandemică a reprezentat o provocare pentru cadrele didactice, în vederea implementării multor metode inovative de predare. Un alt articol pe care l-am publicat a analizat impactul pe care un eveniment maraton de o zi, care a inclus 10 ateliere practice multidisciplinare, în care s-au utilizat metode precum predarea bazată pe cazuri clinice (CBL), simulare (SBL), lucru în echipă (TBL) și bazată pe problemă cu rezolvarea acesteia (PBL), a expus printr-o analiză pre-/post- eveniment o îmbunătățire în cunoștințele teoretice și practice, dar, mult mai interesant, am confirmat faptul că abilitățile non-tehnice, nivelul de motivație pentru implicarea în procesul de învățare și încrederea de sine au avut un nivel crescut comparativ cu nivelul prezentat înaintea atelierelor practice.
Nu în ultimul rând, aplicarea unor astfel de metode este utilă și de impact chiar și pentru viitorii studenți la medicină. Există multe studii despre actualii studenți, dar puține despre cei viitori. Așa că un alt articol pe care l-am publicat a fost despre impactul utilizării unor astfel de metode inovative adaptate pentru cunoștințele populației generale. În urma studiului efectuat, am constatat că, în ciuda trecerii timpului și schimbării valorilor, medicina a rămas o profesie nobilă deoarece majoritatea persoanelor incluse în studiu au menționat că motivul principal pentru care doresc să urmeze medicina este dorința de a-i ajuta pe ceilalți. Mai mult, atelierele practice care cuprind metode tip SBL și CBL reprezintă o sursă motivațională foarte puternică, care îi determină să fie mai implicați în pregătirea lor. De asemenea, procedurile prezentate și învățate, în special cele de acordare a primului ajutor, aduc beneficii întregii societăți. De aceste beneficii avem mare nevoie în România, pentru că, din punctul meu de vedere, învățarea acordării primului ajutor în situații de urgență este un MUST DO! Cu toții putem fi eroi, cu toții, indiferent de profesie, putem salva o viață. Prin astfel de evenimente oferi curaj și încredere persoanelor participante pentru a se implica în caz de necesitate, deoarece principalul motiv pentru care oamenii din afara profesiei medicale nu se implică în acordarea primului ajutor este lipsa de curaj, lipsă determinată de lacune în cunoștințe și frica de a face ceva greșit.
Că tot am vorbit despre beneficiile studenților și pacienților, pot spune că am oferit multe avantaje societății prin organizarea de evenimente speciale pentru populația generală, elevi, studenți, etc. învățându-i să acorde primul ajutor corect și motivându-i să o facă de fiecare dată când este necesar. Mereu îmi aduc aminte de o poveste care m-a marcat și care cu siguranță m-a adus pe acest drum. La finalul anului 2012 eram student în primul an la medicină, începusem facultatea doar de două săptămâni. Era într-o zi de luni, dimineața. Mergeam împreună cu părinții mei (mama fiind asistent medical ATI la Reșița) din orașul meu natal către Timișoara. Am fost martorul unui accident tragic în care am realizat că viața bate filmul, fiind implicate două mașini, șapte victime din care patru decedați. Ar fi fost cinci… Accidentul s-a produs la aprox. 30-35 km de Reșița. A durat ceva până au ajuns mai multe ambulanțe. Mama a luat inițiativă, împreună cu alte câteva persoane, pentru acordarea primului ajutor. Nu știam ce vom găsi acolo… Câțiva bărbați au reușit să scoată două victime de pe bancheta din spate a uneia dintre mașini, ambii erau întinși pe pământ. O văd pe mama cum se apleacă și le verifică funcțiile vitale, și o văd cum ridică ochii spre mine, și foarte fermă și impunătoare îmi spune: „Amândoi sunt în stop, fă exact ceea ce fac eu la cealaltă victimă”. Până atunci nu am văzut cum se moare, nu am văzut live niciodată cum se face o resuscitare și nu știam ce înseamnă o astfel de situație. M-am uitat 10-15 secunde la ea și am început să fac și eu același lucru, și anume compresii toracice externe. Am resuscitat acea victimă, a supraviețuit. Chiar m-am interesat după câteva luni, și a fost externată. M-am simțit extraordinar. Totodată, m-a deranjat rău un lucru, care cu siguranță m-a determinat să fiu implicat activ în pregătirea populației generale pentru acordarea primului ajutor. Accidentul s-a produs în fața unei fabrici. Zeci de oameni au ieșit, dar aproape niciunul nu a ajutat cu nimic. Doar priveau și se mirau…
Pentru a rezuma cele spuse, consider că prin cercetarea, implementarea și utilizarea metodelor inovative de predare, studenții beneficiază de o pregătire mai complexă și mai amplă, care cuprinde, pe lângă îmbogățirea cunoștințelor teoretice și practice pe care metodele clasice de predare le aduc, multe altele, precum dobândirea de competențe și aptitudini non-tehnice, precum leadership, teamwork și comunicare, gândire critică și analitică, gândire sub presiune, aptitudini de luare a unei decizii, delegarea sau respectarea sarcinilor în cadrul echipei medicale, creșterea nivelului de motivație de învățat, dobândirea unui reper influent în privința deciziei de a alege specialitatea în care vor urma rezidențiatul, dezvoltarea gândirii clinice corelative, beneficii pentru societate prin creșterea numărului de persoane care știu să livreze și să acorde primul ajutor în caz de necesitate și, nu în ultimul rând, aducerea unor beneficii majore pentru pacient, reducându-i riscul la care este expus, și îmbunătățirea actului medical.
– Care credeți că sunt avantajele și dezavantajele unui examen de intrare în UMF pe sistem grilă? Statistica ne spune că există șanse ca orice idiot care nu-și poate scrie numele fără două greșeli să intre… Și, de îmi veți spune că sistemul l-ar ejecta, ulterior, s-ar putea să existe argumente care să vă contrazică…
– De când suntem mici, sistemul educațional românesc se bazează preponderent pe stimularea capacității de memorare, mult mai puțin pe logică și creativitate. La medicină, într-adevăr, ai nevoie de o bună capacitate de memorare, dar și prin integrarea și corelarea informației dobândite.
Examenul tip grilă aduce un avantaj suplimentar: evaluarea obiectivă a cunoștințelor din întreaga bibliografie sau materie. Mai mult, exclude subiectivismul care ar putea fi prezent în cadrul unui examen oral sau sub forma unui interviu. Consider că susținerea unui examen de admitere la facultatea de medicină este benefică prin modalitatea întrebărilor tip grilă, dar LA PRIMĂ VEDERE. De ce? Pentru că, dacă cineva care are doar capacitate de memorare, fără să aibă nici un pic de bază medicală, ar putea memora exact ca la școala de șoferi un număr finit de grile, fie că vorbim de biologie sau chimie, și să intre fără nici un fel de problemă cu 10,00. Ba mai mult, dacă nu a studiat la fără taxă, să și primească bursă de merit un an de zile pentru o astfel de performanță!
Viitorii candidați ai examenului de admitere sunt obișnuiți din liceu și generală să vâneze note mari, pentru că aprecierea profesorilor și a celor din jur este dată de notele obținute. Sunt sigur că notele nu reflectă la multe persoane potențialul și gradul cunoștințe pe care îl au. Din acest motiv, consider că la susținerea unui examen de admitere cu grile la primă vedere, chiar dacă există șansa ca pragul și rezultatele obținute de candidați să fie mai jos, calitatea studenților ar putea fi mai bună și ar crește șansele în special pentru persoanele care vor să urmeze medicina din pasiune. Cheia succesului în procesul de învățare în medicină este schimbarea percepției motivației principale de învățare! Dacă studentul ajunge să simtă și să își dorească să învețe pentru el, pentru a deveni mai bun, pentru că în medicină ca să ai succes TREBUIE să fii CEL MAI BUN, și să se pregătească cu gândul că viața pacientului va fi în mâinile sale în detrimentul tipologiei de vânător de note sau alte obiective materiale, atunci am putea spune că acel student va fi un medic în adevăratul sens al cuvântului!
– Nu toate cadrele didactice, mai ales la prima vârstă a predării, strâng în palmares și izbânzi ca premii internaționale sau brevete de invenții, dar dumneavoastră aveți deja intrări și la aceste capitole, cum ați menționat deja. Detaliați.
– Cred că un cadru didactic poate fi bun și chiar dacă nu a obținut vreun premiu sau brevet. Da, într-adevăr, fiind o persoană care își cunoaște potențialul dar și energia disponibilă în a o investi în performanță, pot spune că sunt fericit și mândru de obiectivele și lucrurile pe care le-am realizat până acum, cu multe sacrificii pe care nu le regret deoarece simt că sunt pe drumul meu.
Dacă știi să ceri universului, primești! Și dacă ai parte timpuriu de experiențe care să îți crească încrederea de sine, vei putea face performanță! Îmi aduc aminte cum am început facultatea. Primul examen pe care l-am susținut a fost anatomia. Eram al 70-lea la catalog. Înaintea mea au reușit să promoveze examenul sub 15 oameni. Valorile și exemplele care îmi erau expuse înainte de a începe nu au fost cele mai bune, de aceea nu credeam în ele. Mi s-a spus că sunt unul dintre cei mai slabi elevi și că nu voi face față în facultate pentru simplul motiv că nu am reușit să mă pregătesc cum ar fi trebuit într-o zi la biologie. În fine, am susținut examenul și l-am promovat, cu 10! Ba mai mult, la câteva luni m-am înscris, când eram student în primul an, la olimpiada de anatomie doar pentru a avea o motivație în plus de a învăța. Am luat locul 1 la acea olimpiadă. Consider că aceste două experiențe mi-au confirmat ceea ce pot și de ce sunt capabil și au avut impact puternic asupra aspirației mele către performanță.
În 2019 am fost rezident în primul an în specializarea anestezie și terapie intensivă. Una din primele proceduri pe care le înveți este rahianestezia. Nu știam cum să fac să o învăț mai bine, așa că, acasă, am improvizat un „spate” pe care exersam procedura. Am observat că deprind manevra pe acesta, i-am prezentat ideea domnului profesor Mederle, așa cum v-am spus anterior, și, împreună cu dânsul și cu alte câteva persoane, l-am dezvoltat și îmbunătățit, reușind să realizăm un mulaj low-cost pentru practicarea acestei proceduri, care îți oferă o experiență relativ similară cu realitatea. Această invenție a obținut apreciere națională și internațională și a obținut un brevet.
Fiind pasionat de educație medicală, și, după cum am mai menționat, predarea bazată pe simulare este una din favoritele mele, îmi place să o și practic, chiar la un nivel înalt. În 2020 am decis să formez o echipă cu care să concurăm la cea mai dificilă competiție de simulare, EuroSimCup David Williams, desfășurată în cadrul celui mai mare congres internațional de medicină de urgență, EUSEM. În acel an, și după alți doi, chiar dacă nu am obținut vreun premiu, a urmat performanța. În 2024, la Copenhaga am obținut locul 4, fiind extrem de aproape de finală, iar în 2025, la Viena am ajuns în finală, obținând argintul, pierzând la limită în finală împotriva Franței. La limită! Chiar dacă Franța are o infrastructură de simulare mult mai dezvoltată decât România, au competiții interne și de calificare, ei fiind cei mai buni dintre alte 64 de echipe, iar noi, chiar dacă avem o infrastructură mai mult decât decentă (manechine, centre de simulare) consider că suntem pe pantă ascendentă. Practic, în 2025, împreună cu echipa formată din oameni pregătiți de UMF, am reușit să fim a doua cea mai bună echipă dintre cele mai bune 16 echipe din lume!
– Știu că e greu de răspuns la așa ceva, dar unde credeți că veți fi, unde va fi medicina de urgență și ATI-ul din România peste vreo 10 ani?
– Despre mine nu este deloc greu să răspund, pentru că sunt vizionar și visător. Răspunsul cel mai sincer și mai bun este: pe drumul meu. Peste 10 ani mă văd la fel de implicat, dar cu mult mai multe reușite în domeniul educației medicale, axându-mă poate chiar în totalitate pe această ramură. Este imposibil să faci două lucruri la un nivel de performanță! Ziua are 24 de ore. Este foarte greu să livrezi calitate superioară de predare și înțelegere după o zi de gardă în care nu dormi deloc, să mergi să predai 3-4-5 ore studenților. Este imposibil! De aceea, tind să cred că, chiar dacă nu voi renunța în totalitate la activitatea clinică, voi prioritiza semnificativ latura didactică și cercetarea. Am primit lumină și încredere acum o lună, la un masterclass în domeniul simulării la care am participat. Au fost patru speakeri, somități, profesori universitari de renume mondial, care de mulți ani au pus halatul alb în cui și s-au axat doar pe pregătirea viitorilor medici.
Unde vor fi medicina și ATI-UL peste 10 ani? Acolo unde le este locul, și anume în top, aliniindu-se cu vestul Europei! Mentorii acestor domenii, actuali, au o voință de fier și o motivație de a crește și dezvolta aceste specialități, și sunt sigur că, prin viziunea, implicarea și devotamentul atât al lor cât și al oamenilor ce urmează, vor menține pe pantă ascendentă, continuu, dezvoltarea acestor două specialități!
Ramona Băluțescu
