Înainte de 1989, transportul rutier din România era, în esență, o soluție locală.
Camioanele duceau balast de la balastieră la șantier, sau transportau marfă între localități apropiate. Transportul auto de persoane exista, dar era mai degrabă destinat periurbanului – curse scurte, pentru navetiștii din jurul marilor orașe.
Pe distanțe lungi, regele drumului era trenul. Trenurile de navetă și garniturile de marfă erau coloana vertebrală a economiei.
Rețeaua feroviară nu doar că lega orașele, dar pătrundea adânc în inima industriei: marile întreprinderi aveau linii proprii, cu macazuri direct în incintă. Aici la noi ICRAL-ul, UMT-ul, Azurul, BATMA, cei care produceau prefabricate din beton, Fabrica de Detergenți și multe altele își primeau materiile prime și își trimiteau produsele finite pe șine, nu pe asfalt.
Un șef de gară îmi spunea odată că transportul de marfă era cel care susținea financiar transportul de pasageri – fără el, călătoria cu trenul ar fi fost mult prea scumpă pentru călătorul de rând.
Și nu era un secret pentru nimeni: transportul feroviar este incomparabil mai eficient energetic și economic decât cel rutier.
Chiar Traian Băsescu, prin anii ’90, afirma într-un interviu că investițiile în autostrăzi sunt o risipă în comparație cu potențialul rețelei feroviare. O viziune care, din păcate, a rămas doar pe hârtie.
La un moment dat, nu doar noi, ci întreaga lume părea să fi luat-o pe arătură.
Trenurile au fost marginalizate, iar transportul de marfă a fost împins pe șosele, în favoarea camioanelor.
Motivele? Combinații de lobby agresiv din partea industriei petroliere și auto, scăderea investițiilor publice în infrastructura feroviară și obsesia pentru mobilitatea individuală pe patru roți. Rezultatul: șosele aglomerate, poluare masivă și un sistem de transport mai scump și mai ineficient.
Astăzi, poate că apar primele semne că roata se întoarce.
Inițiativa președintelui Poloniei de a readuce transportul feroviar de marfă în prim-plan ar putea fi un semnal că omenirea începe să-și reamintească ceea ce știa deja acum 40 de ani: trenul nu e doar o amintire romantică, ci un pilon de eficiență economică și sustenabilitate.
Iar dacă lumea își va reveni, va fi – ironic – „încet, încet”, exact cum merge un tren greu de marfă… dar odată pus în mișcare, greu îl mai oprești.
*
Primăvara lui 1975. Aveam 17 ani și, împreună cu câțiva prieteni, Vali, Fery, Pablo și Liviu, ne-am pornit într-o vacanță de o săptămână la Dăbuleni.
Drumul până acolo părea o călătorie spre altă lume – un sud fierbinte, cu lumina mai albă decât în Banat și cu o liniște de câmpie care te învăluia ca o pătură groasă.
În prima seară am decis să vedem satul.
De fapt, erau două sate lipite, satul vechi, iar în partea de vest, spre Călărași, se ridica o așezare nouă, cu case aliniate ca la catalog.
O construiseră „englezii” – specialiști veniți din Marea Britanie pentru a lucra la uriașul sistem de irigații menit să îmblânzească pământul arid.
Zona era cunoscută pentru uscăciunea ei, iar statul mobilizase resurse serioase pentru îmbunătățiri funciare, pentru a scoate ceva rod din acele soluri.
Din câte știu acolo s-a construit cel mai mare sistem de irigații din România.
Pe când soarele cobora spre câmp, am auzit o goarnă răsunând scurt și metalic. Oamenii din sat nu s-au mirat – doar noi, veniți din Timișoara, am ridicat sprâncenele. „Alarma de furtună de nisip”, ne-a lămurit Liviu, care era băștinaș.
N-au trecut cinci minute și vântul a început să lovească.
Într-un minut, cerul s-a făcut galben-murdar, iar aerul s-a umplut de o pulbere densă care se lipea de piele și-ți scârțâia între dinți.
Nu vedeai la doi pași, iar nisipul îți intra peste tot – în ochi, în păr, în haine.
Prima noastră furtună de nisip. Și nu ultima: în fiecare seară, la aceeași oră, aceeași goarnă, aceeași avalanșă de praf.
Se știa foarte bine ce era acolo: un sol nisipos, predispus la deșertificare, care cerea irigații, aduceri de sol fertil și multe alte intervenții.
Ani mai târziu, prin 1982 sau 1983, în revista Știință și Tehnică, am citit un articol despre experimente făcute în zonă.
Un institut de cercetare testa culturi adaptate climei foarte calde – arahide, mei, bame și altele – pornind de la observația că sudul României urma să devină tot mai cald.
Nu se folosea încă termenul „încălzire globală” cu atâta aplomb ca azi, dar ideea era clară.
Cu alte cuvinte, în anii ’80 știința românească știa deja ce avea să vină. Și căuta soluții.
*
În urmă cu câțiva ani, am scris despre toaletele publice din Timișoara, aici: aici https://infotimisoara.ro/cum-ar-trebui-sa-fie-administrat-si-amenajat-orasul-episodul-9-toalete-publice/
Am sugerat soluții simple, clare, cred eu de bun-simț și mai ales ieftine.
Atât de simple încât le putea înțelege și cineva care se chinuie să bage cheia în ușă la intrarea în bloc.
Nu era nevoie de un „brainstorming” cu consultanți plătiți în euro, ci doar de un minim de voință și un șurubelniță.
Evident, nu s-a făcut nimic.
Nici măcar nu s-a încercat.
Orașul a rămas la fel de pregătit pentru nevoile cetățenilor ca o stație de autobuz fără autobuze.
Avem infrastructură veche, e drept, vandalizată sau distrusă din cauză că nu a mai fost întreținută, dar reparabilă.
Avem și două toalete noi, high-tech, ca în filmele SF. Una chiar lângă locuința mea.
Și, atenție!, nu se pot folosi.
Pentru că nu sunt intabulate.
Știu, poate sună absurd: să intabulezi o toaletă a primăriei aflată pe terenul care aparține tot primăriei.
E ca și cum ai cere certificat de căsătorie pentru a-ți invita nevasta la cină.
Dar la noi, asta e o problemă aproape metafizică.
Probabil comisia de intabulare așteaptă alinierea planetelor sau vreo derogare de la Vatican. Sau pur și simplu nu știu ce au de făcut.
Și nu e doar la toalete problema.
În Timișoara, orice chestie simplă e transformată într-o epopee administrativă.
Țineți minte când m-am oferit, mai în glumă, mai în serios, să cumpăr din pensia mea zece coșuri de gunoi pentru Bulevardul Sudului?
Nu ceream altceva decât să le fie transportate acolo cu o mașină și montate de un băiat cu o cheie de 14.
Răspunsul a fost că nu se poate.
Trebuie proiect, probabil și studiu de fezabilitate, eventual întocmit de vreun „specialist” cu guler alb din gașca prietenilor administrației.
Acum o săptămână am semnalat că un copil a desprins o placă de piatră în Parcul Pădurice.
Nu era mare filosofie — trebuia doar trimis cineva cu un cancioc cu mortar să o fixeze la loc.
Dar, cum la noi micile probleme se rezolvă singure, placa a dispărut între timp, probabil aruncată în lacul din apropiere.
Te duci la Direcția Fiscală din Primărie și, în loc de un consultant care să îți explice ce ai de făcut, la intrare te întâmpină un fel de milițian care țipă la tine.
Că de ce nu știai tu că, înainte să ceri un certificat fiscal, trebuia să faci niște pași misterioși prin care primăria să afle că o proprietate este a ta.
Ca și cum informația asta nu ar fi scrisă deja în nenorocitul de document emis tot de o instituție publică.
Ne plângem că nu avem destule mijloace de transport și șoferi pentru ele.
Dar dacă te uiți pe aplicația aceea cu traseele (iată ceva pentru care administrația locală trebuie lăudată mai mult decât pentru că a construit niște parcări), vezi cum autobuzele, troleibuzele și tramvaiele stau câte 10-15 minute la capăt de linie.
Nimeni dintre cei care iau o leafă de câteva zeci de mii de lei exact pentru asta nu s-a gândit că, dacă am reduce timpul ăla de stat degeaba, am mări frecvența curselor.
Am dat o avere pe un sistem de semaforizare „inteligent”.
Dar nimeni nu s-a gândit să-l folosească pentru a prioritiza transportul public.
Nu e normal ca un tramvai plin cu sute de oameni să stea la roșu până trec toate mașinile venite de la țară, pline cu clienți pentru Iulius Mall.
Am cronometrat: uneori, pe porțiunea Brâncoveanu–Girocului, tramvaiul 9 stă mai mult la semafor decât îi ia să parcurgă efectiv distanța respectivă.
Poate că ar trebui ca cei din administrație, inclusiv cei din Consiliul Local, să mai lase dracului politica și combinațiile și să se ocupe, măcar din când în când, și de administrație.
Mă refer la administrație inteligentă, nu la „mermeleala” din ultimii 35 de ani.
Nu putem lăsa toată povara administrației pe umerii unui singur om, nu-i spun numele, în timp ce ceilalți se ocupă de politică, iar cei din Consiliul Local, dacă nu se ocupă de propriile interese îl sapă pe cel care mai face câte ceva.
La noi, să repari o treaptă înseamnă licitație publică, câștigată de o firmă din alt județ, urmată de o lucrare care nu începe niciodată.
Nu e lipsă de bani, ci o combinație de nepăsare, incompetență și mândrie locală a stagnării și legi sau regulamente locale create de niște idioți.
Pentru că dacă ar funcționa lucrurile, cine ar mai scrie „proiecte” și „strategii” umflate pe bani publici?
Până una-alta, noi așteptăm să fie intabulate toaletele, pentru ca în sfârșit parcul să nu mai fie plin de căcați și hârtiile aferente în fiecare dimineață.
Poate și viitorul orașului trebuie intabulat.
Că altfel nu se mișcă nimic.
*
În ultima vreme, presa pare să fi descoperit un nou bau-bau: inteligența artificială.
Articolele se succed cu titluri alarmiste, în care AI-ul e când un fel de duh rău al lămpii lui Aladin, când o babă Cloanța digitală, gata să ne otrăvească supa, să ne lase fără locuri de muncă și, dacă se poate, să ne fure și cățelul din curte.
Cu locurile de muncă, povestea e mai complicată.
Dacă un program vă poate face treaba mai bine și mai repede, atunci poate nu programul e problema, ci faptul că piața muncii nu prea are chef să plătească pentru competență lentă.
E crud, dar logic.
Recent, am dat peste un articol „de senzație” în care se afirmă că ChatGPT ar fi sfătuit un cetățean — și nu oricare, ci unul cu studii de nutriție, chipurile — să înlocuiască sarea de bucătărie (clorura de sodiu) cu… bromură de sodiu.
Pentru cei care nu știu: bromura de sodiu nu este un condiment exotic, ci o substanță chimică folosită în trecut ca sedativ, capabilă să-ți dea peste cap sistemul nervos și, în doze mai mari, să te trimită direct la urgențe.
Ca să lămurim lucrurile, l-am întrebat direct pe ChatGPT dacă treaba asta e adevărată:
AK: „Citesc un articol în care se afirmă că tu i-ai fi recomandat unui individ să înlocuiască sarea de masă cu bromură de sodiu. Este adevărat?”
ChatGPT: „Nu, asta nu este adevărat și ar fi o recomandare extrem de periculoasă. Bromura de sodiu nu este un substitut sigur pentru sarea de masă — este un compus chimic care poate provoca intoxicații și tulburări neurologice chiar și în cantități moderate. Eu nu recomand niciodată așa ceva; dacă cineva a scris asta, fie a interpretat greșit, fie a inventat.”
Pe scurt: fie omul a pus întrebarea greșit, fie AI-ul a fost scos din context, fie cineva s-a gândit că o poveste cu „ChatGPT aproape că omoară un om” prinde mai bine decât „un individ a făcut o prostie”.
Dar, până la urmă, cui îi pasă de nuanțe, de context sau de adevăr?
„Omul se otrăvește cu bromură de sodiu după ce a vorbit cu ChatGPT” sună mult mai bine pe prima pagină decât „Un tip cu studii de nutriție a luat o decizie proastă și n-a verificat-o cu un medic”.
Adevărul e plictisitor, iar plictisul nu vinde reclame.
Așa că, dragă cititorule, ține minte regula de aur a erei digitale: dacă o poveste pare prea absurdă ca să fie adevărată… probabil e doar scrisă pentru click-uri.
***
Trump despre întâlnirea cu Putin: Merg în Rusia vineri.
Președintele american Donald Trump a declarat, într-o conferință de presă la Casa Albă, că „va merge în Rusia vinerea aceasta” și intenționează să se întâlnească cu liderul rus Vladimir Putin. Vorbim despre o întâlnire care va avea loc pe 15 august în Alaska. Această informație a fost confirmată la Kremlin. „Vineri merg în Rusia. Nu-mi […]
ULTIMA ORĂ Într-o rară și controversată decizie, Donald Trump a mobilizat Garda Națională în Washington și a preluat controlul asupra poliției: Capitala noastră a fost cucerită de bande violente și criminali însetați de sânge
Președintele Donald Trump a anunțat luni că invocă Legea privind autonomia districtului Columbia pentru a plasa Departamentul de Poliție Metropolitană din Washington sub control federal direct, o măsură rară și controversată, informează Reuters, CNN și…
Polonia vrea să mute transportul de pe șosele pe calea ferată
Prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, a anunțat un plan ambițios prin care guvernul va aloca 180 de miliarde de zloți, aproximativ 42,3 miliarde euro, în următorii șapte ani pentru modernizarea rețelei feroviare.
„Obiectivul este să reînnoim o rețea îmbătrânită, neglijată timp de trei decenii, și să atragem mai mulți pasageri, atât între marile orașe, cât și între localitățile medii”, a declarat liberalul pro-european la finalul săptămânii, potrivit Polskie Radio.
Vaticanul, zguduit de acuzații grave: folosire a unei „chei universale pentru spălarea banilor”
Papa Leon al XIV-lea se confruntă deja cu acuzații explozive privind manipularea ilegală a transferurilor bancare internaționale, o lovitură pentru imaginea Vaticanului, afectată de ani de scandaluri financiare.
Comisia Europeană ne-a dat bani prin PNRR să cumpărăm 3.
O firmă din Prahova a prins peste 50% din contractele de livrare microbuze școlare electrice la nivel național. Aveuro Internațional figurează cu cel puțin 35 de contracte în valoare de peste 135 de milioane de euro, la secțiunea „anunțuri de atribuire” din sistemul electronic de achiziții publice (SEAP), relatează Reporteris.ro.
Adio prefect USR de Timiș! Grindeanu anunță că nu are de gând să accepte asemenea numiri
Sorin Grindeanu și-a anunțat luni colegii că blochează numirea celor 8 prefecți de la USR
Sorin Grindeanu le-a transmis liderilor PSD luni că până nu se decide în coaliție pachetul de reducere a administrației centrale și eliminarea privilegiilor, partidul nu va mai discuta alte măsuri în coaliție. O măsură așteptată în coaliție este, de exemplu, numirea de prefecți și subprefecți, conform surselor HotNews.
USR, conform înțelegerii din coaliție, trebuia să numească în perioada următoare 8 prefecți sau subprefecți, ceea ce ar fi însemnat ca PSD să cedeze 6 dintre aceste funcții către USR și PNL 2.
Purtătorul de cuvânt al USR susține că în ședințele din coaliție PSD nu a spus că ar avea o problemă cu cele 8 funcții de prefecți care revin USR.
Oltenia se usucă.
Județul Dolj intră sub avertizare Cod roșu de arșiță, fiind așteptate temperaturi din ce în ce mai greu de suportat. Culturile agricole sunt pârjolite pe zeci de mii de hectare, iar suprafețele afectate continuă să crească.
Cum a ajuns tot sudul României într-un proces de deșertificare.
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, afirmă că, „în momentul de faţă, tot sudul României este într-un proces de deşertificare”, explicând că acest fapt va afecta semnificativ agricultura. În acest context, Diana Buzoianu a mai declarat că Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii trebuie să găsească împreună soluţiile pentru combaterea secetei. „În momentul de faţă, tot sudul României
România, grânarul care se umple din import: aproape 6 miliarde de euro pe alimente aduse din afară, în doar 6 luni
Principala cauză o reprezintă lipsa unor unități mari de procesare a materiei prime În primele șase luni ale acestui an, România a adus din străinătate produse alimentare, în valoare de aproape 6 miliarde de euro, echivalentul a circa 33 de milioane de euro pe zi, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică. Ritmul importurilor […]
Un bărbat a fost aproape de moarte în urma unui sfat de dietă primit de la ChatGPT
Un bărbat de 60 de ani a fost spitalizat după ce a înlocuit toată sarea de masă din dieta sa cu bromură de sodiu, urmând un sfat pe care spune că l-a primit de la ChatGPT, scrie Live Science.
După trei luni de la această schimbare voluntară, a dezvoltat paranoia, halucinații și alte simptome ale bromismului (intoxicație cauzată de expunere la bromură). Cazul său, publicat recent în Annals of Internal Medicine Clinical Cases, scoate în evidență riscurile folosirii AI în consultanța medicală.
Judecătoarea Adriana Stoicescu: Ne facem iar de miru lumii, zău
de Adriana Stoicescu, judecător Gând zglobiu de la caniculăDând io de tv, după o pauză mare, văd mare fericire mare peste Prut şi pe la oamenii adevăraţi, ăştia cu progresul, nu bătuţii în cap ca noi.Că veselie, că muzică şi festivaluri că vibe, că, că, că…..Şi mă gândesc, moromeţian, ce ţi-e şi cu lumea asta…..În […]
Fractura logică a democrației românești: Cazul Dominic Fritz
Într-o Românie care se pretinde a fi o democrație funcțională, există situații care par desprinse dintr-un manual al paradoxurilor politice. Una dintre aceste situații este „Cazul Dominic Fritz”, care pune la încercare coerența arhitecturii democratice românești.
Între promisiuni și realitate.
Parcul Rozelor din Timișoara, unul dintre cele mai cunoscute spații verzi din oraș, a fost vizat de lucrări de întreținere și reamenajare inițiate de autoritățile locale. Conform declarațiilor primăriei, lucrările au inclus înlocuirea gardului viu afectat de dăunători cu laur japonez, aplicarea unor tratamente fitosanitare pentru trandafiri, completarea cu pământ fertil și reabilitarea sistemului de […]
Toaletele publice din Timișoara – închise sau nefuncționale.
Mai multe toalete publice din Timișoara sunt închise sau se confruntă cu defecțiuni, iar pentru cele aflate încă în funcțiune nu există, în prezent, contract de mentenanță, susține consilierul local Roxana Iliescu.
„Celebrul WC public din Parcul Carmen Sylva, renovat cu faianță roz și prezentat de Primăria Timișoara pe pagina oficială acum doi ani, este închis. WC-urile din Parcul Carmen Sylva, Bălcescu, Piața Traian și Parcul Central nu pot fi folosite”, afirmă Iliescu.
Potrivit acesteia, alte două toalete publice „smart”, achiziționate cu câte 90.000 de euro bucata în Parcul Civic și Parcul Pădurice (Lidia), sunt în continuare nefuncționale.
