Din presa ultimelor 24 de ore, și dacă scrie în Adevărul trebuie să fie adevărat, aflăm că nu prea se știe cum l-ar fi chemat pe Decebal. Că “Decebal” ar fi fost doar o poreclă, dar pe el în chema altfel, nu se știe cum.
Și nu se știe nici cum în chema pe tatăl său.
Asta chiar e o surpriză, păi nu l-a chemat “Scorilo”, adică domnul “Scurgere” așa cum scrie pe statuia aia din Piața Libertății?
Ne-au mințit ăștia atâția ani?
Și nu a văzut nimeni, ăia care l-au văzut pe ostașul român că e rus de exemplu, că inscripția aia e o porcărie și să o scoată de acolo, mai ales că e mai simplu să înlocuiești o placă decât să muți ditamai Monumentul Eroilor?
Lăsând gluma la o parte, trebuie să înțelegem că dovezile alea subțiri prezentate în articol, sau chiar în cărțile de istorie, nu sunt de fapt dovezi.
Să nu credeți că atunci când ăia au sculptat Columna lui Traian la Roma au avut la poze și documente din care să afle cum arăta Decebal sau soldații daci. Ei făceau coloane din astea la comandă după cum își imaginau, dacă căutați puțin o să găsiți tot acolo la Roma și alte coloane în care dușmanii romanilor arătau exact la fel, cu toate că nu erau daci și nu-i chema Decebal.
Și istoricii ăia nu erau chiar istorici, ci erau niște povestitori care spuneau povești frumoase despre vitejia și eroismul celui care îi plătea. Un fel de cântăreți de folk de acum.
Singurul lucru sigur despre care putem fi siguri în legătură cu ce s-a întâmplat în urmă cu 2000 de ani, cel puțin la noi, este că nu știm nimic. Restul sunt povești.
Povestea asta, că nu e frumos să scriem “narativ”, nu există cuvântul ăsta, despre securiștii care spuneau că ei sunt cei mai buni fii ai patriei este cât se poate de adevărată. Din păcate chestia asta nu era valabilă numai în cazul securiștilor, era și este valabilă și pentru ceilalți militari, inclusiv pentru polițiști, că și ăștia, din moment ce primesc ordine și vor pensii ca militarii, sunt tot un fel de militari, doar culoarea uniformei diferă.
Și culmea este că ei, securiștii foști sau actuali, militarii și polițiștii chiar cred asta. Ei se cred un fel de supraoameni pe care țara trebuie să-i răsplătească pentru că sunt frumoși și deștepți.
Dar, pentru că noi suntem civili și nu militari, hai să facem un mic exercițiu de imaginație:
Să presupunem că de mâine în Romănia nu mai există armată. Nici un militar. Nici jandarmi.
Să presupunem că nici SRI, SIE, DNA, DGA și care or mai fi, nu există.
Nici polițiști nu mai există.
Noi, cetățenii normali nu știm că i-au desființat, dar ei nu mai sunt, o putere i-a mutat pe toți într-un univers paralel. De fapt ei sunt deja acolo doar că nici ei și nici noi nu realizăm acest lucru.
Și am merge la serviciu fiecare unde lucrează, pensionarii s-ar duce pe banca lor obișnuită în parc, sau s-ar aduna la colțul străzii să facă politică, babele ar sta pe bănci în față blocului să vadă cine vine și cu cine vine, tinerii ar merge în continuare în Piața Unirii să bea limonadă. Nici nu ne-am da seama că nu mai avem poliție, armată și servicii secrete.
Poate la un moment dat cineva ar prinde un hoț că i-a spart mașina și ar fi mirat că nu răspunde nimeni la telefonul ăla. Dar nu ar fi mare pagubă, cetățenii din bloc i-ar trage o bătută bună hoțului și problema ar fi rezolvată.
Și la fel cum s-ar întâmpla cu ăștia în uniformă s–ar întâmpla și cu funcționarii statului, nu mai e nimeni la ANAF, la primărie, la guvern. Efectul sesizabil ar fi nul.
Să facem din nou același exercițiu de imaginație și să presupunem că tot de mâine ar fi concediați toți brutarii. Sau doamnele care vând pâine. Sau oamenii ăia de la AQUATIM care vin cu mașina aia mare și frumoasă când se înfundă canalizarea. Sau, Doamne ferește, gunoierii.
Ar fi o tragedie, străzile ar fi pline de gunoaie și după câteva zile de șobolani, aerul ar fi de nerespirat din cauza duhorii degajate de canalele înfundate, am muri de foame pentru că nu știm să ne facem singuri pâinea.
Și atunci, domnilor securiști, militari și care mai sunteți, cine sunt cei mai importanți cetățeni în această țară? Cine merită de fapt pensii speciale? Cine sunt cei care merită cu adevărat să defileze și să fie aplaudați de Ziua Națională, Ziua Imnului, a orașului și în alte zile?
Vedeți care e realitatea?
Când toți acești purtători de obiele și de uniformă vor realiza acest adevăr, că și ei, la fel ca oricare alt cetățean al țării și al lumii sunt doar niște prestatori de servicii, servicii de apărare sau servicii de ordine publică, dar nu sunt mai importanți decât măturătorul ăla care curăță cu lopata buruienile crescute între dale, atunci vom ajunge cu adevărat o societate civilizată. Că de aia îi spune “civilizată”, pentru că civilii sunt adevărații cetățeni importanți ai patriei, nu că niște oameni în uniformă iau pensii de câteva ori mai mari decât ale celorlalți.
Ce să vezi, britonii, aliații noștri NATO nu vor să-l extrădeze pe Puiu Popoviciu.
V-am mai povestit eu despre omul ăsta, ginerele lui Ion Dincă, zis “Te Leagă”, mare demnitar comunist și unul din cei mai importanți pioni în regimul ceaușist.
L-au exfiltrat americanii pe Popoviciu în secunda 2, după Revoluție.
Se pișă aia, britanicii, pe justiția și pe țara noastră, că aliați aliați, dar unii sunt mai aliați decât alții. Și dacă Marele Frate de la America dă un ordin, nici măcar britanicii nu își permit să nu-l respecte.
Avem un articol, e adevărat, scris la repezeală, și despre Arsenie Boca.
Boca ăsta era un tip tare fain și tare deștept. Să nu credeți că era un sfânt, chiar dimpotrivă, era chiar puțin răutăcios și se distra bătându-și joc de prostia oamenilor. Ia uitați-vă la el ce bine arăta “în civilie”, zici că era actor de Hollywood.
Hai să analizăm puțin povestea asta cu ghicitul, cu toate că nu ghicitul îl reprezină pe Arsenie Boca, el mai făcea chestia asta ca să se distreze, dar nu era un escroc:
În primul rând cel care merge la o ghicitoare este foarte influențabil în această privintă, el chiar crede, pentru că altfel nu ar merge să-i ghicească cineva viitorul.
În felul ăsta este sugestionat de ce-i spune escrocul ăla.
După aceea, ghicitorii ăștia mai au acces la anumite informații, dacă în timpul dscuției preliminare, cât fierbe cafeaua sau în timp ce se “încălzesc” cărțile, subiectul îi spune ghicitorului că face Yoga, și face parte dintr-un MLM, și că bea ceaiuri de nu știu care, ghicitorul deja știe o mulțime de lucruri. Dacă vede că femeia aia are o brățară de aur la mână, știe și mai multe lucruri. Dacă îi spune că a lucrat sau lucrează la Germania și a venit numai pentru puțin timp în România, iarăși mai află o mulțime de lucruri.
Și atunci, din toate lucrurile astea neesențiale ghicitorul poate afla o poveste și poate da niște răspunsuri. Care, culmea, se potrivesc.
Să vă dau un exemplu mai concret:
Merge de exemplu femeia aia care postează chestii cu suplimente alimentare și de sănătate pe Facebook și mai are și brățări pe mână, își vopsește părul ca o tinerică, ce poate nu mai e, și se îmbracă bine, la ghicitoare.
Aia a citit-o deja, e proastă și e și puțin disperată, pentru că altfel nu ar fi ajuns acolo. Probabil că nu are partener așa că își caută un partener, că de aceea se aranjează așa și umblă la babe să-i ghicească. Sau poate că o duce rău cu partenerul actual și ar dori altul proaspăt.
Chiar dacă e puțin trecută, nu arată chiar rău, așa că probabil o să-l și găsească.
Și atunci ghicitoare îi spune care va fi viitorul:
Draga mea, ai să cunoști un bărbat într-o localitate care e pe malul unei ape. Dacă te ții de el, o să te facă fericită.
Culmea, peste un timp femeia aia chiar va cunoaște un bărbat pe malul unei ape. Și dacă trage puțin de el, chiar va fi fericită, cel puțin pentru o scurtă perioadă.
Pentru că, “malul unei ape” poate să fie și malul Bahluiului, și malul Begăi, și malul Mării Negre, Egee sau Adriatice, sau chiar malul Oceanului Pacific.
De fapt cu toții ne-am cunoscut partenerul într-o localitate care avea o apă și cel puțin un mal.
Iar în privința fericirii, să văd și eu bărbatul pe care o femeie disperată care nu arat rău îl trage de sulă și el rămâne stană de piatră.
Bineînțeles că eu v-am povestit foarte pe scurt o situație ipotetică, dar un ghicitor inteligent poate să facă artă din escrocheriile astea.
Așa că, dacă sunteți destul de inteligenți, poate vă schimbați meseria, e plină lumea de proști și de femei disperate, așa că ar fi clientelă.
***
Decebal este un personaj foarte cunoscut în istoria românilor. Regele dac este faimos mai ales pentru războaiele cu romanii, dar și pentru sfârșitul său dramatic. Numele adevărat al acestei mari căpetenii dacice era însă altul, Decebal fiind, se pare, doar o poreclă.
„Narativul Securității: noi am fost cei buni, cei dinaintea noastră și cei de după noi sunt răi.”
Problema e aceea că, luând legea comunistă ca etalon absolut și asimilând-o – fără nici o precauție – legislației actuale, suntem nevoiți să tragem exact aceleași concluzii pe care le-au tras ”procurorii” și ”judecătorii” lui Dej și Ceaușescu. Potrivit acelei legi, ridicarea oamenilor în Decembrie 1989 nu e nimic altceva decât o ”manifestare huliganică”, condusă de ”elemente declasate”, care trebuie arestate și pedepsite pentru ”întreruperea producției” și ”pagubele aduse avutului obștesc”.
Curtea Supremă din Marea Britanie a respins definitiv cererea de extrădare a omului de afaceri Puiu Popoviciu. Sentinţa vine după ce, luna trecută, o altă instanță londoneză a refuzat, de asemenea, extrădarea lui în România.
Șeful Arestului IPJ Argeş, comisarul Ciprian Marangoci, a fost reţinut de procurorii DIICOT pentru 24 de ore, după ce a fost prins în timp ce primea 500 de euro mită şi un un cartuş de ţigări de la o persoană aflată în arest preventiv în schimbul suplimentării vizitelor „la vorbitor” și a numărului de pachete pe care le putea primi după gratii.
Arsenie Boca a fost mereu în vizorul Securității, iar prigoana lui a început din anii 40 și nu s-a încheiat până la decesul lui, în 1989.
Ion Cristoiu: Cum îl prăbuşea zilnic pe Stalin presa noastră interbelică
1. Are Timișoara o strategie comună pentru elaborarea unor standarde de dezvoltare a zonei metropolitane, împreună cu comunele limitrofe?
2. Cât de importantă este pentru Timișoara dezvoltarea unei strategii green pentru oraș?
3. Este importantă pentru Timișoara elaborarea unei strategii de avangardă pentru dezvoltarea orașului în următorii 25-50 de ani?”
O poveste fascinantă pe care probabil nu ați mai avut ocazia să o auziți
Este timpul pentru o poveste fascinantă pe care probabil nu ați mai avut ocazia să o auziți despre orga ce se află în Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara și cum a fost aceasta achiziționată.
Concert de muzică militară la Cazarma U, dedicat sărbătorii orașului
