În noaptea de 26 aprilie 1986, la ora 01:23, reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat, lansând în atmosferă un nor radioactiv care a făcut numeroase victime.
Autoritățile române au ascuns populației accidentul nuclear, prima mențiune în presa socialistă fiind în 30 aprilie, la secțiunea „Știri externe” din Scânteia.
După ce norul radioactiv a ajuns în România, autoritățile comuniste au început să anunțe și primele măsuri, dar și să avertizeze cetățenii asupra pericolului la care sunt expuși.
Iată ce sfaturi primea populația din România la 1 mai:
– Să folosească apa potabilă numai din rețeaua urbană, din puțurile de adâncime sau apă minerală;
– Să asigure spălarea riguroasă cu apă potabilă a legumelor și fructelor înainte de consum;
– Copiii să evite ieșirile îndelungate în spații deschise;
– Unitățile agricole și gospodăriile individuale să asigure adăparea animalelor din puțurile de adâncime și să protejeze prin acoperire fântânile și furajele.
Ministerul Sănătății de la acea vreme a început administrarea, acolo unde era necesar, în scop profilactic, prin rețeaua sanitară, a iodurii de potasiu pentru populația de până în 18 ani.
Potrivit unui raport întocmit în anul 2005 de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), la scurt timp după explozie au murit 47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian.
Estimărie indică faptul că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri în continuare din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în anul 2002.
sursa: Observatorulph.ro
