Succesul avocaților români la TAS continuă să facă valuri în media. Mai ales cea care trăiește din click-uri. Am lăsat să treacă ceva timp, în speranța că emoțiile se vor risipi, iar logica va învinge.
M-am înșelat. Nu este zi in care „vânătorii de click-uri” să nu găsească ceva „senzațional” sau „gata, s-a aflat”. Consider că, până la un anumit punct, rostul se justifică. Dincolo de acel punct, nu mai are nicio legătură cu presa și cu noțiunea de informare.
Dar… Sa revin de unde am plecat.
Încă de la începuturi, rolul competițiilor a fost acela de a dovedi că ești cel mai bun. Au apărut și trișori, dar și reguli care să îi pedepsească atunci când sunt prinși.
Ceea ce s-a întâmplat în finala olimpică de la sol nu are, însă, legătură cu spiritul competițiilor sportive și nici cu fair-play-ul.
În goana după o medalie, care se lasă așteptată de 12 ani, Federația Română de Gimnastică a abandonat orice principiu sportiv.
România a furat medalia de la sol. Dacă este să judecăm strict după ceea ce s-a întâmplat pe covor, medalia aparține americancei Jordan Chiles.
La finalul probei, clasamentul era: 3. Ana Maria Bărbosu, 4. Sabrina Voinea, 5. Jordan Chiles.
Americanii au sesizat că sportivă lor nu a fost punctată corect și au contestat acest lucru. Comisia de arbitri a analizat contestația și au îndreptat eroarea.
Clasamentul a devenit: 3. Jordan Chiles, 4. Ana Maria Bărbosu, 5. Sabrina Voinea.
Evident, s-a iscat nebunia cum că SUA ne-au furat medalia, amplificată și pe rețelele de socializare. Au intervenit istericalele Cameliei Voinea și „poza trucată”. Totul era centrat pe Sabrina Voinea, care nu călcase linia. De Ana Maria Bărbosu nici nu se mai discuta.
Când se redacta apelul către Tribunalul de Arbitraj Sportiv s-a luat în calcul că americanii au depus târziu contestația. Și așa a apărut al doilea apel.
Restul se știe, nu am să insist. Limpede este că medalia de bronz a României nu este luată pe merit sportiv, ci doar pe un viciu de procedură.
Diferența a fost de patru secunde. Atât a fost întârzierea. Nimic nu o să mă convingă că medalia se cuvenea Anei Maria Bărbosu, atât timp cât meritul nu este unul care are legătură cu prestația din concurs.
E ca în celebrul „Caz Bricheta”, când Rapid pierdea cu 3-0, la masa verde, pentru că un inconștient a aruncat cu o brichetă în capul unui fotbalist de la Steaua.
Când victoriile sunt stabilite de instanțe, fie ele și sportive, noțiunea de competiție și spiritul ei dispar.
