Cu mare bucurie am primit la redacție comunicatul episcopului greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, dat în contextul alegerilor ce urmează duminică, 8 decembrie, în care nu există nume de politicieni ci amintirea locului de unde ne tragem esența democrației, Europa:
„Iubiți Preoți, dragi credincioși,
Biserica Greco-Catolică, prin Unirea cu Roma și prin Școala Ardeleană, prin Câmpia Libertății de la Blaj și prin Marea Unire de la Alba Iulia a integrat poporul român și țara noastră în valorile universale europene, în credință, libertate, adevăr și demnitate.
În perioada comunistă credincioșii și preoții noștri, în frunte cu episcopii, au păstrat demnitatea acestui neam cu prețul vieții, prin toate pușcăriile țării. Au murit, mai bine, decât să-și trădeze țara și credința, libertatea și demnitatea iar cei care au supraviețuit au fost eliberați, din închisori, la intervenția țărilor creștine din Europa.
Nu uitați aceste suferințe ale Bisericii: ele trebuie să fie izvorul demnității noastre!
Nu uitați de sfinții închisorilor: ei au pătimit pentru credință și libertate și adevăr!
Priviți spre Europa: acest continent, din care face parte și țara noastră, este garantul libertățli.
Credeți în Cristos – El este speranța!
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!”

Pe pagina Eparhiei Ortodoxe de Oradea nu apărea un mesaj local dar măcar era preluat comunicatul de ieri al Patriarhiei:
„Biserica Ortodoxă Română nu este indiferentă față de prezentul și viitorul României, ci apără și promovează în societate valorile credinței creștine și ale democrației europene, spre binele poporului român.
În acest sens, în calitate de prim semnatar al „Declarației cultelor pentru integrarea României în Uniunea Europeană” din 16 mai 2000, Biserica Ortodoxă Română reafirmă angajamentul ferm față de apartenența României la Uniunea Europeană, spațiu al prosperității și cooperării între popoarele Europei, ai cărei părinți fondatori au fost profund ancorați în creștinism.
Întrucât, potrivit articolului 7 alineatul 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cultele sunt „factori ai păcii sociale”, Sfântul Sinod a hotărât, în mod repetat, începând cu anul 2008, că arhiereului, preotului, diaconului, monahului și monahiei din Biserica Ortodoxă Română le este interzis să facă politică partinică sau să participe la campanii electorale în calitate de susținător(oare). Astfel, Biserica Ortodoxă Română îşi afirmă clar neutralitatea în timpul campaniilor electorale, în mod similar cu Armata Română.
Opțiunea electorală a clericilor trebuie să fie exprimată doar prin votul personal secret, și nu prin partizanat politic, așa cum cadrelor militare în activitate le este interzis să își exprime în public opinii politice, să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice, să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat pentru funcții publice.
În concluzie, poporul român are nevoie, în acelaşi timp, de libertate şi de unitate, de prosperitate şi de stabilitate.”

Episcopia Reformată din Oradea a considerat îndeajuns îndemnul ca enpriații să meargă la vot, postat înainte de alegerile din 24 noiembrie.
Eparhia Romano-Catolică de Oradea încă nu a formulat un mesaj.
Arhiepiscopia Ortodoxă a Aradului a repostat mesajul Patriarhiei.
Dieceza Romano-Catolică de Timișoara nu a oferit vreun mesaj credincioșilor.
Mitropolia Ortodoxă a Banatului a repostat mesajul Patriarhiei, în ciuda politicii naționaliste a mitropolitului Ioan Selejan.
Episcopia Greco-Catolică de Lugoj nu a postat nimic pe tema alegerilor, nici măcar mesajul de la Blaj, însă unii preoți care s-au exprimat în favoarea drumului european au fost trași de mânecă de către superiori.

Comunicatul de la Blaj, de la Biroul de presă al Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, este acesta:
„La împlinirea a 35 de ani de la regăsirea libertății în România, profund recunoscătoare față de Dumnezeu, Biserica Română Unită, Greco-Catolică mărturisește zestrea moștenirii sale de credință și misiune în slujba neamului românesc.
Această chemare, inspirată de generația episcopului Inocențiu Micu în zorii modernității, după unirea cu Biserica Romei, a contribuit providențial la forjarea demnității creștine dimpreună cu vocația europeană a întregii nații.
Misiunea înfăptuită de Școala Ardeleană, inspirată de slujirea Evangheliei în suflete, de mărturia ei de libertate, evenimente precum Adunarea de la Blaj din 1848, dar și înfăptuirea Unirii din 1918, stau mărturie în favoarea demnității naționale românești de marcă europeană. Mai aproape de noi, istoria desființării și a persecuției Bisericii Greco-Catolice, exemplul și alegerile Cardinalului Martir Iuliu Hossu și a generației sale, confirmă cu luciditate recunoașterea României într-un univers transfigurat de libertatea în fața oricărei tiranii.
Identitatea românească s-a forjat, așadar, în temeiul legăturii cu Apusul creștin și civilizat. Fidelitatea față de un asemenea parcurs exprimă, astăzi mai mult ca oricând, demnitatea firească și dreptul nației noastre de a fi parte a civilizației occidentale, drept pe care și l-a câștigat prin jertfă.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”

În puține dăți, Biserica Ortodoxă Română a fost percepută ca fiind cu adevărat soră a Bisericii Greco-Catolice Unită cu Roma (așa cum era mai demult), în ultimii 76 de ani. Se pare că acesta este un prilej, cum toți suntem amenințați în egală măsură de vântul dinspre Rusia și de tendințele neo-legionare, care și-au găsit adepți, mai nou, în ambele biserici. Și totuși, aducerea aminte a ce a fost firesc și bun cândva, e utilă, de aceea citez dintr-o replică oferită de PSS Virgil Bercea în 2008 la Universitatea de Vest din Timișoara:
„Se folosește sintagma de biserici surori. Pe care, mai ales la țară, am trăit-o, înainte de 1948, când în satele greco-catolice și ortodoxe mixte, când lipsea preotul ortodox, toți mergeau la greco-catolici, când lipsea preotul greco-catolic, toți mergeau la ortodocși, fără absolut nicio rezervă”.
Poate că și de data aceasta poziția decentă a celor ce conduc ambele biserici, puțin întârziată, dar, totuși, înțeleaptă, să își găsească loc în mințile și sufletele enoriașilor lor.
Ramona Băluțescu










