Serviciile publice comunitare funcționează la capacitate maximă în sprijinul cetățenilor, dar nu și la Timișoara. Aici au aceleași metode învechite, întinse ca un chilot pe sârmă după niște norme noi.
Și toate astea după ce săptămâna trecută Grupul de Comunicare Strategică se lăuda singur că serviciile publice comunitare funcționează la capacitate maximă în sprijinul cetățenilor care solicită eliberarea sau preschimbarea documentelor de identitate și de călătorie ori permiselor de conducere.
„Cetățenii români pot apela la serviciile acestora pentru preschimbarea documentelor (pașapoarte simple electronice/ temporare, cărți de identitate, permise de conducere), care au expirat pe timpul stării de alertă instituite la nivelul României și care le sunt necesare pentru deplasarea în afara țării.
Pentru a răspunde tuturor solicitărilor, activitatea structurilor amintite nu a fost întreruptă, ci se desfășoară în baza unui program adaptat contextului actual și cu respectarea măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.”, spunea Grupul de Comunicare Strategică.
Cum spuneam, în orașul de pe Bega situația stă puțin altfel! Statul român, cu autoritățile sale locale, cu aceleași proceduri dintotdeauna, cu xeroxuri, cu ștampile, cu proprietari aduși de mânuță, cu dosare cu șină și cu hârțoage, își pune în pericol proprii cetățeni și pe înșiși angajații instituțiilor aruncați în lupta cu cea mai mare pandemie din ultimul secol, înarmați cu măști de 1,5 lei…
La SPCLEP Timișoara se formează zilnic cozi imense, în plină pandemie, când autoritățile ar trebui să fluidizeze întreg procesul astfel încât să dureze cât mai puțin și oamenii să nu fie obligați să se adune în număr mare când se prezintă pentru schimbarea anumitor acte.
Pe site nu se mai poate face programare la niciun ghișeu până în luna august, la telefon nu răspunde nimeni pentru că probabil aceiași funcționari asaltați de valul de cetățeni cu felurite probleme trebuie să preia și apelurile. Numerele de ordine le dă dimineața o doamnă funcționar public, de pe scări. În fiecare zi are vreo 15, maxim 20. Vedeți în poze câți oameni sunt acolo în fiecare zi și faceți un calcul dacă ajung…
Derapaje, prostie sau incompetență? De fapt nici nu mai contează, rezultatul e același, umilirea noastră a tuturor. Pe taxele noastre, pe timpul și pe nervii noștri, pe sănătatea noastră.
„Prima „industrie” care ar trebui băgată într-un lung lockdown este însuși Statul Român cu instituțiile sale.”, a declarat Alex R., un timișorean care a fost nevoit să stea joi, 2 iulie, la coada imensă de la SPCLEP Timișoara pentru a ridica un document.
