Bill Gates afirmă că inteligența artificială va înlocui medicii și profesorii în mai puțin de 10 ani.
Această previziune, deși spectaculoasă, merită analizată cu atenție, atât din punct de vedere tehnologic, cât și social.
Pe de o parte, este puțin probabil ca toți medicii și toți profesorii să fie înlocuiți complet.
Pe de altă parte, ritmul avansului tehnologic sugerează că transformările în aceste domenii ar putea veni mult mai repede decât ne imaginăm.
Tehnologia a demonstrat deja capacitatea de a revoluționa profesii întregi, iar domeniul educației și al medicinei nu vor face excepție.
Această realitate poate fi privită din două perspective:
Varianta pesimistă ne spune că milioane de oameni își vor pierde locurile de muncă, iar societatea va trebui să facă față unui val uriaș de șomaj și nesiguranță economică.
Profesorii, medicii și alți profesioniști care au investit ani de studiu și experiență în cariera lor s-ar putea trezi marginalizați, înlocuiți de algoritmi perfecți, lipsiți de oboseală, erori umane sau limitări cognitive.
Varianta optimistă, în schimb, ne oferă o viziune complet diferită: o lume în care fiecare pacient are acces la cel mai competent medic posibil, un sistem bazat pe AI care diagnostichează instant, prescrie tratamente eficiente și elimină complet eroarea umană.
În educație, fiecare elev ar putea beneficia de un profesor adaptat nevoilor sale specifice, capabil să explice lecțiile într-un mod perfect personalizat, cu o răbdare infinită și o cunoaștere enciclopedică.
În acest scenariu, calitatea serviciilor medicale și a educației ar atinge un nivel fără precedent.
Mai mult, oamenii care astăzi lucrează ca medici și profesori nu ar fi neapărat „dați afară”, ci eliberați pentru a se dedica altor activități, poate chiar mai creative și mai satisfăcătoare.
Fără constrângerile muncii tradiționale, aceștia ar putea avea timp să călătorească, să scrie, să facă cercetare, să dezvolte noi idei sau pur și simplu să se bucure de viață.
În loc să fie o tragedie, automatizarea ar putea deveni un salt spre o civilizație în care munca nu mai este o corvoadă, ci o alegere.
*
Imaginați-vă o lume în care conflictele juridice, inclusiv cele precum disputa cu Clubul Heaven, sunt arbitrate nu de oameni, ci de o inteligență artificială. O astfel de schimbare ar elimina subiectivitatea, lentoarea și erorile umane din sistemul judiciar, oferind soluții rapide, imparțiale și bine fundamentate.
Procesul ar începe cu scanarea documentelor relevante – contracte, plângeri, decizii administrative – folosind un scaner performant, capabil să proceseze sute de pagini în doar câteva minute. Aceste documente ar fi apoi transmise către IA, care nu doar că le-ar „citi”, dar, spre deosebire de unii judecători, le-ar și înțelege pe deplin.
Algoritmii săi avansați ar analiza textele din toate perspectivele legale, ar identifica precedente relevante și ar compara situația cu jurisprudența existentă.
După această analiză fulgerătoare, IA ar livra sentința în cel mult 5 secunde. Aceasta ar putea fi afișată pe un monitor, printată pe hârtie cu semnătură digitală și ștampilă electronică, sau chiar „povestită” cu o voce senzuală, cu accent franțuzesc, asemenea ChatGPT-ului lui Mihai Dobrovolschi de la Radio Guerrilla.
Fără amânări, fără termene peste termene, fără influențe obscure.
O justiție instantanee, neobosită și incoruptibilă.
Sigur, s-ar pierde farmecul pledoariilor avocățești și poate chiar spectacolul judiciar, dar, în schimb, am câștiga o lume în care dreptatea nu depinde de chef, relații sau greșeli omenești, ci de fapte și logică pură.
Desigur, în situațiile unde nuanțele umane, emoțiile sau intențiile joacă un rol crucial, de exemplu, în cazurile penale complexe, unde trebuie interpretate stări de spirit, contexte culturale sau dileme etice, ar fi nevoie de o combinație între inteligența și sensibilitatea umană și inteligența artificială.
IA ar putea face munca de fond – analiza datelor, identificarea tiparelor – iar oamenii ar adăuga acel strat de empatie și judecată morală pe care nicio linie de cod nu o poate replica (încă).
*
Ideea de a „cultiva” oameni fără creier pentru a fi folosiți ca surse de organe pentru transplanturi mă pune într-o dilemă profundă.
Poate că reticența mea vine dintr-o amintire din copilărie: am citit o povestire SF, nu mai știu cum se numea, în care exact acest scenariu devenea realitate.
Omenirea ajunsese într-un punct în care creștea ființe umane modificate genetic, lipsite de conștiință, doar pentru a le recolta organele.
Era o lume în care medicina salvase milioane de oameni, dar la un preț teribil: redefinirea însăși a conceptului de viață umană.
Atunci mi s-a părut o idee îngrozitoare. Astăzi, văd că realitatea științifică se apropie de această posibilitate, dar ideea îmi este la fel de neplăcută.
Un aspect care complică și mai mult lucrurile este faptul că, în organismul uman, creierul nu este singurul centru de procesare și reglare. Deși ne place să credem că gândirea și conștiința sunt strict legate de encefal, în realitate, există mai multe „mini-creiere” distribuite prin corp, care iau decizii autonome și influențează funcționarea generală a organismului.
Sistemul digestiv are propria rețea neuronală formată din peste 100 de milioane de neuroni – mai mulți decât în măduva spinării. Acest sistem nervos enteric controlează digestia și poate funcționa independent de creierul central, comunicând totuși permanent cu acesta prin axa creier-intestin. Este atât de complex încât unii cercetători îl numesc „al doilea creier”. Deși nu generează gânduri conștiente, influențează starea noastră de spirit și poate chiar contribui la tulburările mentale, cum ar fi anxietatea sau depresia.
Inima are și ea un sistem nervos format din aproximativ 40.000 de neuroni. Acesta îi permite să bată în mod autonom, fără instrucțiuni directe de la creier. După un transplant de inimă, de exemplu, organul continuă să funcționeze fără a fi reconectat la sistemul nervos central. Mai mult, inima trimite constant semnale către creier, influențând emoțiile și starea generală a organismului. Deși nu putem spune că „gândește” în sensul clasic, ea joacă un rol activ în felul în care experimentăm lumea.
Măduva spinării nu este doar un cablu de transmisie a informației între creier și corp, ci și un centru de procesare independent. Reflexele – cum ar fi retragerea mâinii de pe o suprafață fierbinte – sunt gestionate direct de măduvă, fără a implica creierul. Acest lucru arată că deciziile pot fi luate și la nivel local, fără un control centralizat.
Deși ficatul, rinichii și glandele endocrine nu au neuroni, ele funcționează pe baza unor sisteme sofisticate de reglare și feedback. De exemplu, glandele suprarenale produc hormoni în funcție de semnalele chimice pe care le primesc din corp, fără intervenția directă a creierului. Aceste mecanisme sunt atât de bine puse la punct încât pot menține echilibrul organismului chiar și în absența unui control conștient.
Toate aceste lucruri ridică o întrebare tulburătoare: ce înseamnă cu adevărat „fără creier”?
Dacă am cultiva astfel de corpuri pentru transplanturi, cât de siguri am putea fi că ele sunt complet lipsite de orice formă de conștiință sau experiență?
Dacă aceste organisme ar avea măcar o urmă de senzație, de experiență, chiar la un nivel minim, unde am trasa linia între etic și inuman?
*
Da, așa cum spune și Kelemen Hunor, întotdeauna este esențial să știi ce vrei să faci.
Această regulă nu se aplică doar în relația cu administrația Trump sau cu orice altă administrație externă, ci în orice domeniu al guvernării și al planificării strategice.
Dacă, de exemplu, dorești să ai medici care să rămână și să profeseze în țară, trebuie să găsești metode eficiente de a-i reține.
Una dintre soluții ar putea fi impunerea unui contract la admiterea în facultățile finanțate de stat, prin care absolvenții să fie obligați să profeseze pentru o anumită perioadă de timp în locurile stabilite de stat, acolo unde există deficit de personal medical.
Aceasta nu ar fi o măsură punitivă, ci o responsabilizare a viitorilor medici față de investiția pe care societatea o face în formarea lor.
Sau, dacă vrei să ai relații bune cu vecinii, fie că vorbim despre America, Rusia sau statele din jur, trebuie să înțelegi că acest lucru nu este doar un ideal abstract, ci o necesitate practică.
Diplomația nu este despre simpatii personale sau ideologii, ci despre maximizarea avantajelor naționale prin colaborări inteligente și echilibrate.
Un stat care nu își definește clar interesele și strategia în relațiile internaționale riscă să devină un simplu spectator, vulnerabil la deciziile luate de alții.
Iar dacă nu vei ști ce vrei să faci este ca și cum te-ai uita pe site-ul Temu fără să știi ce cauți, și te-ai pierde printre milioane de produse, doar pentru a realiza, în final, că nu ai cumpărat nimic și nu ai obținut nimic în afară de a-ți pierde timpul.
*
Rămânem la același personaj.
Kelemen Hunor a decis să nu mai candideze, ceea ce îmi permite acum să vorbesc despre un paradox legat de acesta.
Toți cei cu care am discutat despre subiect – indiferent de simpatiile lor politice – au fost de acord că domnul Kelemen Hunor îi surclasa intelectual și discursiv pe toți ceilalți candidați.
Omul avea o claritate a exprimării, o logică a argumentației și o eleganță a ideilor care îl plasau cu cel puțin zece clase peste concurență.
Ca să vă faceți o idee, până și un taximetrist care era gata să mă ia la bătaie pentru că i-am spus că domnul Călin Georgescu nu este cea mai bună alegere a admis că Hunor e peste ceilalți.
Și totuși, nu a fost ales.
Motivul? Nu lipsa competenței, nu vreun scandal de corupție, nu incoerența sau populismul.
Defectul lui capital a fost altul: deși vorbește limba română mai corect decât majoritatea românilor, mai vorbește și o altă limbă.
Iar în ochii multora, a majorității românilor, asta l-a descalificat automat.
*
Ideea în sine nu este nouă. În anii ’90, când economia de piață abia se contura în România, s-a aplicat o reglementare similară, afișarea adaosului comercial practicat.
Iar în anumite perioade exista chiar o lege care impunea un prag maxim al adaosului comercial.
Această intervenție artificială în economia de piață nu a avut rezultatele scontate, iar în unele cazuri a dus chiar la efecte adverse, precum lipsa unor produse de pe rafturi sau dispariția unor mici comercianți care nu puteau funcționa în astfel de condiții restrictive.
Adaosul comercial reprezintă diferența dintre prețul de achiziție al unei mărfi și prețul la care aceasta este vândută către consumatorul final.
Pe hârtie, acest calcul pare simplu: dacă un comerciant cumpără un produs cu 100 de lei și îl vinde cu 150 de lei, adaosul comercial este de 50%.
Dar ceea ce nu se vede pe eticheta de la raft este faptul că acei 50 de lei nu sunt un câștig net, ci o sumă destinată acoperirii unei multitudini de cheltuieli esențiale pentru funcționarea unui magazin.
Această diferență de preț acoperă chiria spațiului comercial, salariile angajaților, costurile cu energia electrică, întreținerea echipamentelor, achiziția de consumabile necesare funcționării zilnice (hârtie igienică, produse de curățenie, consumabile pentru casă de marcat etc.), taxele și impozitele locale, contribuțiile la bugetul de stat și alte costuri birocratice impuse de legislație.
De asemenea, un comerciant este obligat să suporte cheltuieli pentru servicii precum contabilitatea – pentru că și dacă vinzi o sticlă de cola de 3 lei pe zi este necesară implicarea unui expert contabil –, protecția muncii, securitatea la incendiu, consultanță juridică, audit financiar, este necesar și auditul periodic al unui expert care să constate dacă magazinul dispune de măsurile de pază care se impun, este necesară asistența unui IT-ist și multe altele.
Toate aceste servicii externe, impuse de lege, au fost create de stat pentru a genera false locuri de muncă ce nu servesc la altceva decât la crearea unei clase parazite care trăiește, de fapt, din spolierea consumatorului final.
Aceste costuri nu sunt opționale, ceea ce face ca adaosul comercial să nu fie o simplă marjă de profit, ci un mecanism vital pentru supraviețuirea afacerii.
Așadar, afișarea adaosului comercial la raft creează falsa impresie că acest procentaj reflectă câștigul comerciantului, ceea ce este complet eronat. Consumatorul obișnuit, care nu este familiarizat cu structura costurilor dintr-un business, poate ajunge să creadă că adaosul comercial este echivalent cu profitul net al magazinului, ceea ce nu este deloc adevărat.
În realitate, după ce toate cheltuielile sunt acoperite, profitul rămâne adesea la un nivel mult mai redus decât pare la prima vedere.
Pe lângă această dezinformare implicită, impunerea afișării adaosului comercial poate avea și alte efecte negative.
De exemplu, poate crea presiuni asupra comercianților de a menține adaosuri reduse artificial, ceea ce în timp poate duce la scăderea calității serviciilor oferite sau chiar la închiderea unor afaceri care nu mai pot susține costurile de operare.
În loc să protejeze consumatorul, o astfel de măsură poate duce la dispariția micilor comercianți și la consolidarea poziției marilor lanțuri de retail, care își pot permite să funcționeze cu adaosuri mai mici datorită volumului mare de vânzări.
Afișarea adaosului comercial la raft nu aduce niciun beneficiu real, ba dimpotrivă, poate crea confuzie, neîncredere și dezechilibre economice.
Dacă scopul este protejarea consumatorului, soluțiile trebuie să se îndrepte spre eliminarea cheltuielilor parazite care nu fac altceva decât să ducă la scumpirea produselor de la raft. La nivel mai înalt asta ar însemna „simplificarea statului”.
Iar în final, dacă aceasță măsură va fi implementată, cei interesați vor găsi și un foarte simplu remediu, iar dacă nu îl găsesc singuri pot să preia ideea de la mine: pur și simplu își pot înființa o firmă sau două prin care vor plimba mărfurile, astfel încât adaosul comercial să fie împărțit între aceste entități cu același proprietar, fără a suporta costuri suplimentare semnificative. Iar în final adaosul afișat la raft va fi doar o fracțiune din adaosul total.
Această practică, deja întâlnită în trecut, nu va face decât să demonstreze imbecilitatea și inutilitatea unor astfel de reglementări.
*
Trebuie să recunosc că nu am fost niciodată un admirator al liberalilor.
Nu știu exact de ce – poate datorită cărților pe care le-am citit de-a lungul timpului, poate din cauza unor experiențe personale sau, pur și simplu, pentru că anumite idei și principii ale lor nu rezonează cu viziunea mea despre lume.
În același timp, nu pot spune nici că sunt un fan al domnului Cosmin Tabără.
Nu m-a convins prin tot ceea ce a făcut sau a declarat, dar, cum se spune, una-i una și alta-i alta.
Faptul că nu împărtășesc toate viziunile sale nu înseamnă că trebuie să-i neg meritele acolo unde acestea există.
Iar adevărul este că, de-a lungul timpului, a venit și cu idei bune, unele chiar demne de luat în considerare.
Un exemplu care mi-a rămas în minte este propunerea pe care a făcut-o acum câțiva ani cu privire la reciclarea molozului rezultat din construcțiile și demolările din oraș.
Ideea era simplă și, în același timp, practică: în loc să fie aruncat la întâmplare sau transportat la distanțe mari, acest moloz putea fi depozitat la marginea orașului, acoperit cu un strat de pământ și transformat într-o colină artificială.
Timișoara, un oraș fără relief spectaculos, ar fi putut astfel câștiga un element de peisaj inedit, dacă nu un munte, măcar o ridicătură de teren care să ofere un punct de belvedere sau un spațiu verde suplimentar.
Acum, când rambleul excavat de la Stadionul 1 Mai ar putea fi valorificat exact în acest fel, propunerea lui Cosmin Tabără devine și mai relevantă. Dacă ar exista voință administrativă și viziune urbanistică, un astfel de proiect ar putea aduce un plus de estetică și funcționalitate orașului.
În ceea ce privește Parcul Rozelor, trebuie să recunosc că și aici are dreptate.
Oricât de frumos ar fi fost în momentul conceperii sale, realitatea este că, în prezent, nu arată deloc bine.
Poate că în trecut se încadra perfect în gusturile epocii, însă timpul a trecut, iar ceea ce odinioară părea elegant și bine proporționat astăzi pare lipsit de viață, rigid și demodat.
În forma sa actuală, îmi amintește prea mult de grădinile ordonate și monotone din fața caselor din cartierul copilăriei mele – frumoase în felul lor, dar lipsite de acel element de noutate care să le facă cu adevărat memorabile.
Personal, mi-ar plăcea să văd un Parc al Rozelor mai dinamic, mai „tridimensional”, un spațiu care să aibă mai multă diversitate în structura sa, să ofere surprize vizuale și zone de relaxare integrate mai armonios în peisaj.
Poate ceva asemnător cu ce se vede în poza de sus, nu neapărat o copie a acestei poze, dar ceva cu niște variații de nivel, alei care să șerpuiască, colțuri ascunse cu bănci sau mici instalații artistice – ceva care să spargă monotonia și să-l aducă în secolul XXI.
***
Die Welt: Summitul de la Paris pentru Ucraina a demonstrat că europenii nu vor să facă mare lucru pentru Kiev
SUA insistă și vor recuperarea „zecilor de miliarde” acordate Ucrainei.
Administraţia Trump a propus un acord nou, mai extins, privind mineralele din Ucraina, potrivit unui număr de trei persoane care sunt la curent cu negocierile şi unui proiect de propunere obţinut de Reuters.
Volodimir Zelenski a spus că Ucraina nu va recunoaște ca împrumuturi ajutoarele militare anterioare din partea SUA.
Președintele Volodimir Zelenski a declarat vineri că Ucraina nu va recunoaște ajutoarele militare anterioare ale SUA drept împrumuturi care trebuie rambursate, în condițiile în care a confirmat că administrația Kievului a primit un nou proiect de acord privind resursele minerale din partea SUA. Vorbind la o conferință de presă în Ucraina, dl Zelenski […]
Cutremur în Myanmar.
Bill Gates: Inteligenţa artificială va înlocui medicii şi profesorii în mai puţin de 10 ani
Într-un interviu recent acordat comediantului Jimmy Fallon la emisiunea „The Tonight Show” de la NBC, Gates a descris un viitor în care oamenii nu vor mai fi necesari „pentru majoritatea lucrurilor”, deoarece tehnologia AI va îndeplini cu uşurinţă sarcini care în prezent necesită abilităţi umane specializate.
„Astăzi, expertiza în domenii precum medicina şi educaţia rămâne rară”, a spus Gates, adăugând că aceste domenii depind de „un medic excelent” sau „un profesor excelent”. Însă în următorul deceniu, „sfaturi medicale excelente şi meditaţii excelente” vor deveni gratuite şi la îndemâna tuturor, a afirmat miliardarul, conform New York Post.
Creșterea corpurilor umane fără creier: o soluție revoluționară pentru deficitul de organe
Kelemen, despre relaţia cu administraţia Trump: În primul rând trebuie să ştii ce vrei să faci
„La nivel de tehnicieni relaţiile merg, există discuţii cu partenerii noştri. La nivel politic e mai dificil. (…) Dacă s-a stricat ceva în anii trecuţi -şi s-a stricat mult, asta eu am spus -când nu a fost o comunicare în perioada fostului preşedinte cu Partidul Republican şi mai ales după 20 noiembrie cu echipa lui Trump. Astăzi suntem în campanie cu problemele noastre legate de anularea alegerilor. Deci să nu aşteptaţi minuni. Minunile nu se întâmplă, trebuie să fii consevent cu argumente, cu a susţine valorile în care crezi şi a apărat dreptatea ta şi după aceea lucrurile se vor rezolva”, spune Kelemen Hunor.
Kelemen Hunor: Eu nu am o problemă cu domnul Hurezeanu, eu am o problemă cu instituția Ministerului de Externe
Președintele UDMR Kelemen Hunor a explicat vineri, întrebat cum evaluează activitatea ministrului Emil Hurezeanu, că nu are o problemă cu aceasta, ci cu instituția Ministerului de Externe.
Afișarea adaosului comercial în magazine va duce de fapt la creșterea prețurilor, spun patronatele
Patronatele produse că proiectul de ordine inițială de ANPC care obligă comercian să afișeze adaosul comercial pentru fiecare contravine legislației în vigoare și va duce la distoriunea mediului concurențial, iar prețurile, în loc să…
Cseke Attila anunță eliminarea mai multor taxe pentru proprietarii de imobile: „Statul este pentru cetăţean, nu cetăţeanul pentru stat”
Ministerul Dezvoltării anunţă, vineri, că, din 7 aprilie, sunt eliminate taxele plătite de proprietari pentru extrasele de carte funciară, prevederile fiind cuprinse într-un ordin al ministrului Cseke Attila care a fost transmis către Monitorul Oficial.
Dominic Fritz: Primăria Timișoara a câștigat la Înalta Curte proces pentru o bază de acord
„Victorie definitivă la Înalta Curte! Primăria Timișoara a câștigat procesul definitiv pentru baza de acord Heaven. În 2021 am cerut instanța să recunoască că baza este folosită fără niciun drept, plus să primească și bani de chirie din 2019 încoace. ia sfărșit: din 2019 a funcționat acolo bine-mersi un club pe un teren al orașului de peste 12.000 mp, fără drept, fără autorizații de construcții, de funcționare sau ISU trebuie să nu plătească aproape 200.000 Euro și să nu am cerut să vă convingeți de 4 mai multe sa respins cererea de a se recunoaște dreptul lor de proprietate pentru construcții de pe terenul nostru”, susține Dominic Fritz într-o postare pe Facebook.
Pe Aleea Sănătății se vor planta 75 de noi copaci/FOTO
Primăria Timișoara a demarat plantarea în zona Spitalului Județean, pe strada Aleea Sănătății a 75 de tei și frasini. Plantările au început vineri, ca parte a strategiei municipalității de a crea un oraș mai verde. Plantările de pe strada Aleea Sănătății, o zonă circulată și lipsită de copaci mari, a început în toamna anului trecut,…
Cosmin Tabără: ”Un singur om a reușit la Grădinile lui Zoe! De ce nu putem și noi la Parcul Rozelor?” – video
Ce se întâmplă cu copacii de pe Stadionul „Dan Păltinișanu”.
Demolarea stadionului „Dan Păltinișanu” din Timișoara ridică semne de întrebare în privința spațiului verde care îl înconjoară. Un timișorean care locuiește în apropiere a sesizat redacția Tion în legătură cu arborii din zonă, despre care afirmă că sunt doborâți de utilajele constructorului, fără a fi luată în calcul relocarea lor.
În acest weekend se deschide din nou frontiera română-sârbească pentru bicicliști, pe malul Begăi
Bicicliștii temerari pot traversa și în această an frontiera româno-sârbească pe cea mai lungă pistă de biciclete din România, având la dispoziție peste 70 km de coronament de dig pe Canalul Bega. Pista leagă Timișoara de Zrenjanin, oferind o oportunitate unică pentru iubitorii de ciclism de a explora această zonă spectaculoasă.
Ce facem astăzi, 29 martie 2025, în Timișoara?
Sâmbătă, 29 martie, continuă Salonul de carte Bookfest la CRAFT și se organizează un maraton teatral la Casa Studenților. Mai puteți vizita Târgul de Paști din centru.
