Era chiar în casa a II-a, tot pe vremea asta.
Era o seară liniștită, una din acelea care aveau un ritual aproape sacru: mă puneam în pat, iar mama venea să-mi citească. Așa se încheia ziua — cu vocea ei și cu o poveste care îmi ținea mintea trează până în ultima clipă înainte de somn.
Dar în seara aceea, ceva s-a schimbat.
Mama s-a așezat lângă mine, mi-a pus cartea în mână, a oftat ușor și m-a anunțat că s-a terminat clasa I.
Adică gata copilăria mică: de acum încolo trebuie să citesc singur.
M-am uitat la coperta cărții: Din marile legende ale lumii, Alexandru Mitru.
O țin minte și azi, după fix 60 de ani, este prima carte pe care am citit-o în viață.
Neagră, mare, două volume.
N-am uitat nici cum mirosea hârtia, nici senzația aia de responsabilitate bruscă, ca și cum aș fi primit cheile unei porți prin care aveam să intru singur.
La școală, lumea era simplă și solidă.
Română, cu caiete de caligrafie în care literele trebuiau să fie frumoase, nu doar lizibile.
Dacă nu erau frumoase sau pătam caietul cu o pată de cerneală (nu aveam voie să scriem la caligrafie decât cu tocul) riscam să primim una după ceafă de la domana Popa Stela, învățătoarea noastră.
Niciodată nu o să-i pot mulțumi îndeajuns, scrisul ăla frumos pe care mi l-a format m-a ajutat întreaga viață.
Până și la DNA procurorul care îmi lua declarația (de martor) spunea „vai dar ce scris frumos aveți”.
La matematică ajunsesem la tabla înmulțirii.
Mici lucrări manuale care, fără să ne dăm seama, ne învățau să ne folosim mâinile, răbdarea și atenția: mozaicuri din coji de ouă vopsite de Paști, colaje din frunze de toamnă, cusături pentru 8 Martie, desene, ba chiar și o geografie timpurie în care „descriem cartierul”.
Și îl știam, fiindcă îl străbăteam zilnic, pe jos, singuri, cu ochii mari.
Nu vreau să spun că totul era perfect pe atunci, și noi trebuia să învătăm tot felul de lucruri care nu ne-au ajutat deloc în viață, un exemplu ar fi poeziile pe care eram obligați să le memorăm și pe care oricum le uitam după două zile. Sau istoria aceea la fel de falsă ca și cea care li se predă acum copiilor (asta a fost mai târziu, în clasa a IV-a).
Astăzi… astăzi copiii învață despre PDF, PowerPoint și cum să-și exprime părerea despre Windows 7.
La 7 ani.
Ce să spun, progresul e inevitabil, dar ridică o întrebare amară: dacă mergi atât de repede înainte, nu riști să uiți ceva pe drum?
Pentru că se știe, este demonstrat științific, reținem cel mult 30% din ceea ce învătăm.
Așa este făcut creierul nostru
Iar dacă învățăm prea multe riscăm să uităm lucruri importante, vom ști despre PowerPoint dar poate uităm cât face 9×9.
Și cred că exact asta se întâmplă.
Copiii învață despre orice, dar nu învață nimic până la capăt.
Știu să dea click, dar nu să înțeleagă ce e dedesubt.
Știu să pună o imagine într-un slide, dar nu să lege trei idei într-o frază coerentă.
Stiu să citească dar nu înțeleg ce au citit.
Și ajung, după ani de școală și facultate, să știe mai puțin decât un absolvent de școală de ucenici din anii ’70, care măcar pleca de acolo cu două lucruri sigure: o meserie bine învățată și o identitate în buzunar.
Unii dintre cei de azi, chiar și unii miniștri… nu știu nici măcar ce facultate au terminat.
Sau mai rău: de ce.
Problema nu e tehnologia.
Problema e că școala nu s-a adaptat deloc la ea și, în loc să folosească instrumentele astea extraordinare ca să-i facă pe copii să înțeleagă lumea mai profund, îi învață să folosească instrumentele de dragul instrumentelor.
PowerPoint în loc de caligrafie nu e „progres”, e înlocuirea unui exercițiu de finețe motorie și estetică cu unul de… click-uri.
Si astfel s-a ajuns ca niște contabilii să nu mai știe despre conturi, ei știu că trebuie să folosească browserul în mod incognito pentru a-și trimite declarațiile făcute de un program, declarații din care ei oricum nu înțeleg nimic.
Poate pentru că noi învățam lumea cu mâinile, cu ochii și cu poveștile.
Ei o învață prin aplicații care vor fi depășite în doi ani și uitate în patru.
Și, culmea ironiei, deși au totul la îndemână, rămân cu mai puțin decât aveam noi, care n-aveam mai nimic.
*
Ieri, uitându-mă pe harta aia cu zonele de impozitare am remarcat și eu ceea ce a remarcat și domnu Ilie Sârbu:
Zonele unde locuiesc cei mai bogați oameni din oraș, vilele care răsar la marginea orașului, sunt impozitate ca și cum ar fi niște bidonville-uri cu acoperiș din carton.
În teorie, împărțirea Timișoarei pe „zone fiscale” în funcție de distanța față de centru pare o idee ordonată, aproape matematică.
Ca și cum orașul ar fi un disc perfect și valoarea fiecărui metru de teren s-ar diminua armonios, pe măsură ce te îndepărtezi de Catedrală.
Problema e că Timișoara – ca orice oraș real – nu se comportă ca o figură geometrică, ci ca un organism: are cartiere diferite, valori diferite, istorii diferite, pretenții diferite. Și, mai ales, are contraste.
Așa că s-a ajuns la situația în care logica administrativă nu este totdeauna aceeași cu logica echității.
*
Franța, președintele Macron în persoană, a decis introducerea serviciului militar voluntar.
Mi-am adus aminte de o glumă bună pe care am citit-o undeva:
Să mergi la război fără francezi e ca și cum te-ai duce la vânătoare fără acordeonist.
*
Cei care trec, din când în când, pe aici și citesc ce scriu știu deja despre mine un lucru: sunt un mare fan al inteligenței artificiale.
Nu doar fan, ci aproape un preot al ei, cu tămâie, potir și slujbă de seară.
Pentru mine, AI-ul este una dintre puținele invenții ale omenirii care pot ridica nivelul civilizației cu câteva trepte bune. Poate chiar singura.
Dar fanatismul meu are o limită.
O limită foarte clară: inteligența artificială nu are ce căuta în aplicații care pot ucide oameni.
Punct.
E suficient să ai un strop de imaginație ca să vezi de ce.
Să ne gândim doar la un scenariu aparent banal: Domul/Cupola lui Michelangelo, despre care puteți citi puțin mai jos.
Într-o zi, se întâmplă inevitabilul: o femeie dă cu mopul peste un cablu, un tehnician obosit apasă un buton greșit, un programator uită o virgulă sau o inteligență dintre cele „super-inteligente” intră într-o buclă logică.
Ce se întâmplă? Sistemul decide că un avion de pasageri e, de fapt, o dronă rusească.
Și trage.
Poate suna ca SF, dar să fim serioși: câte tragedii din istorie nu au pornit exact din astfel de „detalii tehnice”?
De aici întrebarea mea de om încă suficient de lucid:
De ce ne încăpățânăm să învățăm inteligențele artificiale să se războiască?
Și de ce o facem cu entuziasmul cu care bunica ține să-ți dea sarmale, chiar dacă i-ai spus de cinci ori că ai mâncat deja?
Poate ar fi mai util — și mai sănătos pentru specia noastră — să nu punem AI-ul să învețe cum se doboară avioane, ci cum se repară societăți.
Cum se evită războaie.
Cum se rezolvă probleme reale.
Și, am o propunere radical de simplă:
In loc să învățăm inteligențele artificiale să se războiască, mai bine să îi adunăm frumos pe toți cei care transformă planeta într-un showroom de arme, să-i ducem într-un balamuc încăpător, să închidem ușa și — în numele siguranței naționale — să aruncăm cheia.
Poate sună nepoliticos, dar măcar nu explodează nimic.
*
Cred că au trecut vreo trei zile de când nu am mai spus nimic despre semafoare.
O pauză prea lungă, aș zice.
Astăzi e vorba despre cele cu săgeată.
De data asta nu teoretizăm, nu filozofăm, ci vă povestesc ce s-a întâmplat — în viața reală, nu în PowerPoint-urile primăriei.
Era într-o dimineață, acum câțiva ani.
Mama, pe atunci o femeie de 85 de ani, s-a dus la Profi-ul de la intersecția Cetății cu Gheorghe Lazăr.
Nimic ieșit din comun.
La întoarcere, ajunge la trecere, vede verde la pietoni și începe să traverseze.
Un pas.
Atât.
De după colț, apare o mașină.
Șoferului îi făcea cu ochiul săgeata aceea verde — semaforul minunat, inteligent, european, jaloan al mobilității urbane.
Mama, văzând mașina, a făcut un pas înapoi.
Dar s-a împiedicat de bordură.
A căzut, s-a lovit cu capul de ea și din momentul acela… nu a mai văzut cu un ochi.
Într-o secundă.
O viață schimbată pentru tot restul timpului.
Așa că nu cred că voi fi condamnat de cineva — nici măcar de vreun șofer — dacă spun că acele semafoare cu săgeți sunt o prostie criminală, iar cei care le tolerează ar trebui judecați ținând cont de acest lucru.
Și dacă aș avea puterea, le-aș desființa chiar în această dimineață, înainte de cafea.
Dar primăriile românești, poate și din alte țări la fel de primitive, preferă să lase așa pentru că „curge mai bine traficul” și pentru că, nu-i așa, pietonii sunt oricum „de clasa a doua” în planul lor de oraș.
Regula ar trebui să fie simplă și de bun simț: când pietonul are verde mașina are roșu, fără nici un fel de excepție.
Sigur, mulți vor zice: „Dacă un șofer a greșit, nu înseamnă că toți sunt așa.”
Știu.
Știu foarte bine.
Dar mai știu și altceva: se spune, de exemplu, că nu e frumos să furi.
Totuși, uitați-vă în jur.
Unele semafoare sunt făcute pentru reviste de urbanism, nu pentru oameni de 85 de ani.
Si oamenii ar trebui protejați în primul rând, pentru că, un om nu poate să omoare, sau să orbească o mașină.
Dar invers se întâmplă de câteva ori în fiecare zi, chiar dacă ne uităm numai în orașul nostru.
*
Guvernanții spun că vor să reinventeze ANL-ul.
Foarte bine.
Nimic mai simplu.
Luați niște bani și pur și simplu începeți să construiți locuințe.
Nu catedrale arhitecturale, nu „ansambluri rezidențiale premium”, nu apartamente cu geamuri fumurii și „smart-home assistant” inclus.
Nu.
Blocuri normale. Ieftine. Sănătoase. Fără fițe. Cu strictul necesar:
pereți drepți,
uși care se închid,
ferestre care nu cad,
instalații care nu iau foc,
și o baie care nu se revarsă la primul duș mai lung.
Dacă cineva vrea faianță importată din Spania, robinete de designer și marmură de Carrara în hol, foarte bine. Poate să și le pună singur după ce se mută.
Statul nu trebuie să subvenționeze mofturile nimănui.
Cu banii pe care i-ați dat numai ieri pe drone ați putea începe construcția a vreo 12000 de apartamente.
Dacă începeți de astăzi, probabil în luna august-septembrie 2026 ați putea să încasați prima chirie, asta incluzând toată birocrația, proiectarea și construcția în sine.
Mai departe, cheia proiectului este următoarea:
Fără parteneriate public–privat.
Fără „investitori strategici”, fără dezvoltatori imobiliari care vin cu costuri de trei ori mai mari și, în final, cer statului să le și mulțumească.
Locuința este o necesitate esențială.
Ca apa.
Ca aerul.
Ca spitalul.
Și necesitățile esențiale nu se privatizează.
Închiriați locuințele la un preț decent.
Să zicem maximum un sfert din salariul minim pe economie.
O sumă pe care chiar și cineva aflat la început de drum o poate plăti fără să aleagă între mâncare și chirie.
Nu permiteți niciodată vânzarea lor.
În România, orice locuință pe care o vinzi devine instant obiect de speculă.
În doi ani e cumpărată, revândută, închiriată la preț dublu și ne-am întors fix de unde am plecat.
Lăsați-le să se amortizeze.
În 20 de ani, blocurile vor fi plătite integral de chirii.
După aceea, statul începe să facă profit.
Profit real, lunar, permanent, pentru cel puțin încă 30 de ani.
Un profit anual comparabil cu cel al firmelor Walmart, Lidl, Coca-Cola sau Heineken.
Nu e rău.
Fără scandaluri, fără șmecherii.
Și atunci guvernanții vor descoperi, cu uimirea copilului care găsește 5 lei într-un buzunar uitat, că a construi locuințe ieftine pentru oameni produce mai mult profit pentru țară decât o sumă echivalentă băgată în rachete care expiră în depozit. Sau decât un stadion pe care, în cel mai bun caz, joacă Poli cu Chiajna.
Dar pentru asta ar trebui să avem un guvern care să înțeleagă că o țară nu se construiește cu drone, cu stadioane și cu aplicații de „smart-city”, ci cu locuri în care oamenii pot să doarmă liniștiți, să-și crească copiii și să nu aleagă între chirie și mâncare.
*
Aici la noi, un domn artist, numele nu are nici o importantă pentru această părere pe care mi-o exprim aici, l-a acuzat zilele trecute pe primar că ar fi îndrăznit să „taie colindele lui Radu Gyr” din repertoriul Filarmonicii Banatul.
Spune acest domn că primarul ar fi vrut „să pună mâna pe sufletul Crăciunului românesc”.
Ei bine, dacă sufletul Crăciunului românesc stă în Gyr, atunci avem o problemă mare, iar colindele ar trebui verificate la ANI, pentru posibile incompatibilități între serafimii din Betleem și teoriile interbelice cu cămăși verzi.
Și, domnule artist, dacă tot suntem la capitolul nostalgii, de ce să ne oprim doar la Gyr?
Hai să facem treaba completă: să-i punem pe copii să citească, cu voce tare și cu patos, paragrafe din „Cărticica șefului de cuib”.
Eventual după ce termină rugăciunea obligatorie de dimineață, că tot au reușit unii cu nostalgii asemănătoare să o strecoare prin școli pe post de ritual.
De fapt, lucrurile sunt mai simple: într-o țară normală, nu bagi autor de poezii legionare în programul filarmonicii, exact cum nu bagi pancarte cu reclame la detergent în altar.
Și da, Radu Gyr a scris versuri frumoase — dar și-a pus semnătura pe o mișcare care a dus la crime, teroare și ură.
Radu Gyr (pseudonimul lui Radu Demetrescu) nu a fost doar un poet talentat.
A fost șef al regiunii a X-a legionară (București), director al ziarului „Cuvântul”, redactor la „Calendarul” și autor de texte cu un vădit caracter antisemit și extremist încă din anii ’30. A scris imnul „Sfânta Tinerețe Legionară”, a fost condamnat în 1938 pentru activitate legionară, apoi din nou în 1959 de regimul comunist – dar nu pentru poezie, ci pentru apartenența la o organizație fascistă.
Decizia primarului Dominic Fritz de a cere retragerea numelui lui Radu Gyr de pe afișul Filarmonicii Banatul (nu a colindelor în sine, ci a atribuirii lor explicite) a fost perfect normală și legală.
Legea 217/2015 interzice promovarea persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanității sau pentru apartenență la organizații fasciste, rasiste sau xenofobe – iar Gyr se încadrează clar în această categorie.
Ca fapt divers, și prin botezarea unei străzi din Dumbrăvița cu numele de Petre Țuțea s-a încalcat aceeași lege.
Când cânți colinde de Crăciun, nu invoci ideologii toxice pe care străbunii (ăia reali, nu cei imaginați) au sfârșit prin a le condamna.
Filarmonica nu e tribunal al istoriei, dar nici instrument de cosmetizat trecutul.
Iar Crăciunul nu devine mai românesc dacă îl legăm de legionari – devine doar mai trist.
În rest, sărbători liniștite.
Cu colinde curate, fără nostalgii toxice și fără lecții de patriotism prefabricat.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Prin Patreon:
***
Interviu exclusiv cu eurodeputatul Gerald Hauser: „Comisia a jucat ruleta rusească cu sănătatea a 450 de milioane de europeni”
Pe 21 decembrie 2020, Uniunea Europeană a acordat autorizație de urgență pentru primul vaccin ARNm împotriva Covid-19.
Un studiu făcut de universitatea MIT a descoperit că peste 10% din forța de muncă poate fi înlocuită deja de AI în Statele Unite
Massachusetts Institute of Technology a publicat miercuri un studiu care a constatat că inteligența artificială (AI) poate deja să înlocuiască 11,7% din forța de muncă din Statele Unite, echivalentul a până la 1,2 trilioane de…
Cea mai mare companie italiană din domeniul apărării, Leonardo, a conceput un sistem de inteligență artificială care integrează și conectează sisteme antiaeriene diferite, potrivit FT.
Domul (cupola) lui Michelangelo nu este propriu-zis un sistem cinetic de luptă antiaeriană, ci este un software AI, dar care are marele avantaj de a putea eficientiza diferite sisteme, de la baterii antiaeriene și până la drone, radare și tunuri mobile (precum sistemele Gepard), pentru a asigura protejarea spațiului aerian.
Financial Times a aflat că grupul italian ar urma să dezvăluie joi acest sistem, care ar putea grăbi implementarea unei apărări antiaeriene în țările europene, cu sistemele existente. De regulă, atunci când sunt achiziționate de la producători diferiți, acestea sunt mai greu sau chiar imposibil de integrat, acționând independent sub o comandă unică, dar sistemul AI italian lucrează într-un mod similar cu Domul de Fier al Israelului.
O nouă țară introduce serviciul militar voluntar.
Președintele francez a anunțat introducerea serviciului militar voluntar, pe o durată de zece luni, începând cu vara anului viitor.
Germania pregătește un plan de război: 800.
Germania a elaborat un „plan secret” pentru a face față unui potențial atac al Rusiei asupra teritoriului NATO, unul dintre punctele centrale fiind desfășurarea a circa 800.000 de soldați germani, americani și din alte state NATO pe linia frontului.
De la „Furtuna în deșert” la războiul din Ucraina: de ce ucrainenii au pierdut 90% din tancurile americane M1 Abrams
Tancul american M1 Abrams, unul dintre cele mai cunoscute vehicule blindate ale armatei SUA, a fost utilizat în ultimele patru decenii în conflicte majore din Orientul Mijlociu și Asia Centrală.
Ce se știe despre afganul care a împușcat doi soldați în Washington: A lucrat cu CIA și armata americană
Cetățeanul afgan suspectat că a tras asupra a doi militari ai Gărzii Naționale din Washington a lucrat cu forțele armate americane și CIA în Afganistan înainte de a fi exfiltrat în Statele Unite, potrivit presei…
„Am dori să reinventăm ANL-ul”.
Proiectele pilot de tip Parteneriat Public-Privat (PPP) în domeniul locuinţelor şi nu numai, care urmează să fie implementate, ar putea fi anunţate la începutul anului viitor, a afirmat joi Orsolya Maria Kover, secretar de stat…
Un test la clasa a II-a a stârnit revolta unei învățătoare: „elevii mei au intrat în panică la vederea acestor întrebări”
Învățătoarea a publicat mesajul pe grupul public „Părinții elevilor din România”. Ea a spus că incidentul s-a produs săptămâna trecută atunci când copiii au fost invitați să participe la testarea Brio.
„Sunt învățătoarea unor minunați de clasa a II-a. Săptămâna trecută am aflat că elevii mei au fost selectați să participe la testarea Brio. Eram familiarizată cu testele de literație Brio, însă nu mai susținusem niciodată această testare la nivel de clasă și nu știam cum arată itemii de „Literație digitală”. M-am bucurat într-o oarecare măsură că aflu așa din scurt de această testare astfel încât să nu am timp să pun prea multă presiune pe copii. Toate bune și frumoase, începem testarea, iar copiii încep să intre în panică. „Doamna, ce înseamnă cuvântul acesta?”, „Doamna cum se citește cuvântul acesta?” și tot așa”, a relatat învățătoarea.
Ea a publicat o parte dintre întrebările puse copiilor.
„Vă dau exemple de 2 itemi pe care i-am reținut:
- În mesaj vrei să adaugi un fișier care se poate modifica. Care fișier nu se poate modifica?
- Document Word
- Document PowerPoint
- Document PDF
- Document scris în Notepad
- Găsești un articol din 2011 care spune că „cel mai nou Windows este Windows 7”. Ce poți spune despre această informație?”, a scris învățătoarea pe rețeaua de socializare.
Semaforul cu săgeată verde și semaforul pietonal: cine are prioritate și când greșesc șoferii.
Intersecțiile cu semafoare multiple au devenit tot mai dificile pentru șoferi, mai ales acolo unde există simultan semafor auto principal, săgeată verde separată și semafor pietonal. În orașele mari au apărut numeroase situații în care șoferii nu mai înțeleg cine are prioritate, iar amenzile pentru neacordare au crescut considerabil în 2025. Un detaliu ignorat prea des este faptul că săgeata verde nu oferă libertate totală de trecere, ci reprezintă doar permisiunea de a avansa dacă ceilalți participanți la trafic au fost lăsați să treacă în siguranță. De aici apar majoritatea greșelilor, rezumă Playtech.
Ziua patriotismului de paradă și a patrihoților naționale: Trăiască România, trăiască tricolorul
Ce îi unește pe români și ce îi dezbină, dincolo de patrioții de carton și de paradă care își fac numărul la fiecare 1 decembrie, de Ziua Națională a României, când patriotismul renaște viguros în noaptea minții patrioților de o zi?
Nicușor Dan vine cu noi explicații și lămuriri despre anularea alegerilor: „Știm, dar nu știm!”
Nicușor Dan a oferit, din nou, o serie de explicații confuze despre modul în care autoritățile investighează presupusele interferențe cibernetice de la alegerile prezidențiale din 2024. Declarațiile sale au generat nedumerire, președintele a oscilat între certitudini și necunoscute, iar concluzia a fost simplă: știm, dar nu știm.
Controversele legate de diploma de studii a lui Ionuț Moșteanu.
Primul CV oficial al lui Ionuț Moșteanu includea studii la Universitatea Athenaeum, însă instituția afirmă că ministrul Apărării nu a fost niciodată student acolo, iar specializarea menționată nu funcționa în perioada indicată.
Cristian Tudor Popescu îl mitraliază pe Ionuț Moșteanu: „E ca și cum un cetățean, pe care îl cheamă Prostu Ion ar cere să-i fie schimbat numele în Prostu Vasile”
Cristian Tudor Popescu a făcut o critică virulentă la adresa ministrului Apărării, Ionuț Moșteanu, după ce oficialul și-a publicat diploma obținută de la o facultate privată, în urma acuzațiilor referitoare la falsificarea studiilor academice.
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat scandalul diplomelor lui Ionuț Moșteanu, în contextul în care ministrul și-a trecut în CV, trei ani la Facultatea de Automatică, dar și că a absolvit o facultate de management, a cărei conduceri neagă că l-ar fi avut vreodată student. Jurnalistul l-a numit pe Moșteanu un „profiturist de partid”
Drone Watchkeeper X în dotarea armatei României: Investiție de 400 de milioane de dolari în securitate
Acordul-cadru, semnat în decembrie 2022 pentru o perioadă de cinci ani, prevede achiziționarea a până la șapte sisteme Watchkeeper X. Fiecare sistem este compus dintr-o stație de control la sol și trei aeronave fără pilot (UAV). Acest lucru va aduce la un total de 21 de drone în dotarea Armatei Române, anunță Digi24.
Dan Dungaciu: „România este într-un RĂZBOI HIBRID de 10 ani – jumătate din România se luptă cu cealaltă jumătate”
Într-o emisiune transmisă live de Gândul, prof. univ. dr. Dan Dungaciu, analist, sociolog și geopolitician, a ridicat teme importante cu privire la viitorul și securitatea României într-un context geopolitic incert. Urmărește aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Dan Dungaciu afirmă că, în optica sa, războiul hibrid cu care se confruntă România de ani de zile nu este neapărat cel din Est, ci un război care s-ar întâmpla în interiorul României.
Tribunalul Botosani acopera urmele mafiei imobiliare din Timis / Cum a ajuns arbitrul Tatiana Rad sa se transfere „in interes de serviciu” de la Timisoara la Botosani
O inginerie imobiliara a baietilor destepti din comuna Dumbravita, localitate aflata la periferia Timisoarei, va ajunge, la termenul de maine, pe rolul Tribunalului Botosani, judecatorii urmand sa decida daca nerespectarea unei autorizatii de construire este o procedura complet ilegala sau, cat de cat acceptabila, in functie de interese.
Fraţii Cristescu – nimic pentru Poli (sau chiar Timişoara), totul pentru ei
„Dar FRAŢII nu se implică?”. E o întrebare pe care am auzit-o foarte des, în această vară, în momentul în care s-a pus pe tapet revirimentul echipei Poli Timişoara. De asemenea, o întrebare legitimă, fraţii Emil şi Marius Cristescu, căci despre ei este vorba, fiind cei mai bogaţi oameni nu doar din Timişoara, ci din…
Scandal la Timișoara.
Artistul Nicolae Voiculeț a lansat o serie de critici dure la adresa primarului Timișoarei, Dominic Fritz, după ce edilul a impus Filarmonicii din Timișoara să scoată din repertoriu colindele poetului Radu Gyr, cunoscut pentru propagandă legionară în epoca interbelică.
Nicolae Voiculeț îl acuză pe Dominic Fritz că nu îi respectă pe martirii din închisorile comuniste și cenzurează exprimarea conștiinței naționale, caracterizată de un profund sentiment al creștinătății.
Epopeea transformării Turnului de Apă din Iosefin se apropie de final
Transformarea Turnului de Apă din Iosefin e aproape de final. Când se va întâmpla acest lucru? În perioada următoare, după ce se montează ușa de la intrare și se finalizează o serie de detalii, spune primarul Dominic Fritz. Turnul care a fost construit în anii 1913 – 1914 a fost până în 2012 proprietatea Aquatim,…
The post Epopeea transformăr
Viceprimarul Ruben Lațcău anunță noi progrese la pista de biciclete care va lega zona Giroc de centrul Timișoarei
Primăria Timișoara continuă dezvoltarea infrastructurii velo, lucrând în prezent la o nouă pistă de biciclete care va lega zona Girocului de malul Begăi și de centrul orașului. În paralel, administrația locală anunță că pregătește proiectarea unui alt traseu, care va conecta Ghiroda de Timișoara, tot pe malul râului.
Consilierul local Sirbu Ilie Vasile (AUR) solicita corectarea zonelor de impozitare din Timisoara: “Nu putem trata ca periferie marile centre comerciale si ca zone centrale cartierele fara infrastructura”
Municipiul Timisoara se pregateste de o noua reorganizare a zonelor de impozitare, insa varianta propusa de Primaria Timisoara ridica probleme de corectitudine fiscala si coerenta administrativa.
Unde mergem în weekend.
Sfârşitul de săptămână aduce în Timişoara și în orașele din apropiere o serie de concerte, evenimente culturale și party-uri. Joi, 27 noiembrie Art Encounters, ora 16: Workshop de design: Grafica de expoziție cu Melania Popa.Casa Tineretului, ora 18: Gala proiectelor de și pentru Tineret 2025.Centrul de Proiecte, ora 17: Art your winter/Târg de artă contemporană.C […]
Ce facem astăzi, 28 noiembrie 2025, în Timișoara?
