La începutul anilor ’30, Volînia era un amestec de popoare. Polonezi, ucraineni, evrei, cehi. Satele erau răsfirate printre coline, iar oamenii se întâlneau la târguri, se căsătoreau uneori între ei, se certau alteori pentru pământ. Nimic neobișnuit pentru o regiune de frontieră.
Dar în spatele vieții de zi cu zi mocnea ceva: resentimentul. Polonezii controlau administrația, școlile, armata.
Mulți ucraineni se simțeau tratați ca niște cetățeni de mâna a doua.
Pe măsură ce Europa se prăbușea în haosul anilor ’30, în mintea unora a prins rădăcină ideea că singura cale de eliberare era un stat ucrainean pur, fără polonezi, fără evrei, fără „străini”.
In 1941, odată cu intrarea germanilor în aceste teritorii, organizațiile naționaliste ucrainene, OUN și aripa ei militară, UPA, au văzut șansa istorică.
Pentru ei, războiul mondial nu era doar un conflict între imperii, ci ocazia de a curăța teritoriul și de a pune bazele unui stat ucrainean pur. „Curăța” – cuvântul era luat literal: polonezii trebuiau să dispară.
Atacurile au început cu sate izolate.
În februarie 1943, satul Paroșle a fost ras de pe fața pământului.
Familii întregi ucise cu topoare și furci, casele arse. Apoi, la 11 iulie, în ceea ce istoria numește „Duminica sângeroasă”, zeci de sate poloneze au fost atacate simultan, chiar în timpul slujbelor religioase.
Scenele erau apocaliptice: biserici încercuite, oameni secerați în timp ce se rugau, sate întregi dispărând într-o singură zi.
Nici femeile, nici copiii, nici bătrânii nu erau cruțați. Cifrele – reci și seci – vorbesc despre 50.000 până la 100.000 de morți. Dar fiecare număr ascunde o poveste de familie ruptă.
Sub comunism, subiectul a devenit tabu. Nici în Polonia, nici în URSS nu se vorbea despre el. Doar după 1989, odată cu prăbușirea blocului estic, au început să apară cărți, documente, mărturii.
Adevărata ironie este că, după atâtea decenii, fantomele trecutului nu s-au stins. În vestul Ucrainei, liderii naționaliști responsabili de aceste masacre – Stepan Bandera, Roman Șuhevici – sunt ridicați la rang de eroi. Străzi le poartă numele, monumente sunt înălțate în memoria lor.
În 2015, statul ucrainean i-a recunoscut oficial drept „luptători pentru independență”, cu statut de veterani.
Pentru Polonia, acest gest e ca și cum cineva ar ridica statui pentru călăii Volîniei. Varșovia vorbește despre „genocid”, Kievul despre „conflict reciproc”. Diplomația încearcă să îmblânzească termenii, dar resentimentele rămân.
*
Ieri, o știre discretă anunța că Administrația SUA „analizează” preluarea unor companii de tehnologie înaltă.
Astăzi, aceeași Administrație „analizează” preluarea unor participații la producătorii de armament.
Sigur, nimic nou sub soare. Mai la vest de noi, prin vecinii unde statul încă mai are curajul să existe, am văzut cum au fost re-naționalizate companii cheie care fuseseră privatizate pe un dolar bucata în anii ’90, sau cum au fost înființate unele noi, în domenii strategice.
Rezultatul? O economie care respiră, un stat care, vrând-nevrând, are un cuvânt de spus și niște cețățeni poate puțin mai fericiți.
Și ne întrebăm: mâine ce urmează?
Noi credeam că „liberalismul economic” e sfânt.
Că piața liberă e vaca sacră.
Că statul trebuie să stea deoparte, să lase capitalul să se joace singur în nisipar, să mai facă și gropi în care cad proștii.
Dar ce să vezi? Când vine criza, când vine pandemia, când vine războiul, vaca sacră e băgată urgent în grajdul statului și hrănită cu subvenții, injecții de capital și protecție militară.
Experimentul „două sisteme” – capitalism dezlănțuit versus capitalism cu stat în spate – a fost testat deja.
Și rezultatele, oricât ar strâmba din nas apologeții pieței libere, sunt mai mult decât mulțumitoare pentru varianta a doua.
Cine n-a priceput încă, fie e orb, fie e consultant plătit pe bani grei să ne explice la televizor că „statul e cel mai prost administrator”.
*
Când m-am angajat pentru prima oară, prin 1976, lumea era altfel.
Nu perfectă, nu liberă, dar stabilă.
Știam, încă din prima zi, că-mi pot planifica viața până la pensie fără mari surprize.
În fiecare an primeam câteva zeci de lei în plus la salariu – o treaptă de încadrare, o mică bucurie.
La doi ani mai dădeam un examen și urcam o categorie. Încă niște bănuți. Nu mult, dar suficient cât să simt că merg înainte.
În prima zi de muncă, părinții m-au dus de mână și m-au împins la ghișeul pentru rate la un apartament pe care urma să-l plătesc în 30 de ani.
Mobilă, televizor, frigider, mașină de spălat – toate în rate, toate pe lista de „obligații”.
La 21 de ani, după armată, urma să mă mut în casă nouă.
La 40, dacă eram cuminte și nu supăram prea tare partidul, poate îmi luam și o mașină.
Tot pe credit, bineînțeles.
Și știam că, dacă nu făceam prostii, ieșeam la pensie din același loc de muncă.
Nu exista obsesia asta cu „flexibilitatea”, „mobilitatea”, „schimbarea carierei”.
Viața era o linie dreaptă, nu un rollercoaster.
Iar la final, după schimbul I dintr-o zi oarecare, colegii probabil mi-ar fi cântat un „La mulți ani!”, conducerea intreprinderii mi-ar fi dat un ceas de mână iar colegii mi-ar fi dăruit în glumă un baston.
După Revoluție, lumea asta a dispărut.
Iar acum, după 35 de ani, începem să înțelegem: schimbarea nu s-a oprit, schimbarea abia începe. Revoluția adevărată nu a fost cea din ’89, aceea a fost doar preludiul. Cea adevărată e acum.
Astăzi, chiar dacă ai un loc de muncă „sigur” și bine plătit, nu există nicio garanție că îl mai ai și mâine. Astăzi, chiar dacă ți-ai luat casă și mașină cu credite pe 30 de ani, riști să rămâi peste noapte fără casă, fără mașină și, bonus, fără venitul necesar să-ți plătești chiria la o garsonieră într-un cartier-dormitor. Viitorul e minunat, dar minunăția lui presupune victime colaterale.
Și dacă nu v-ați prins încă, chiar a început o revoluție.
Una economică, tehnologică, socială.
Și în orice revoluție sunt învingători și învinși.
De aceea, ca să nu faceți parte din categoria celor din urmă, poate ar fi bine să vă schimbați obiceiurile: să puneți bani deoparte, să tăiați din vacanțele exotice, să vă amintiți că tramvaiul încă mai circulă și că un telefon vechi de doi ani încă știe să dea apeluri și să trimită mesaje.
Învățăți, și educați-vă și copiii în această idee, că unele din lucrurile care se strică pot fi reparate, nu trebuie neapărat aruncate.
Iar acest lucru este valabil și pentru instituții și țări, lăsați deoparte risipa și dacă tot cheltuiți ceva cheltuiți pentru lucruri care aduc plus-valoare, nu pentru arme, turnicheți la prețul unui apartament sau subvenționarea unor false locuri de muncă.
Luxul și risipa de ieri au devenit capcana de azi. Și, dacă nu suntem atenți, mâine ar putea să devină dovada că am făcut parte din generația de victime ale revoluției despre care nimeni nu ne-a avertizat la timp.
***
Administrația americană analizează preluarea unor participații la producători de armament, precum Lockheed Martin, anunță secretarul Comerțului.
Informația a fost confirmată în cadrul unui interviu acordat CNBC, de către secretarul Comerţului, Howard Lutnick. “Există o discuție uriașă privind apărarea. Dar care este aspectul economic al acestui lucru? Voi lăsa această întrebare în seama secretarului Apărării și adjunctului său”. Lutnick a adăugat că Lockheed Martin, care își obține cea mai mare parte a veniturilor din contracte federale, este “practic o ramură a guvernului SUA”.
Polonia va bloca aderarea Ucrainei la UE până când Kievul va recunoaște masacrul de la Volînia
Polonia va bloca aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană până când circumstanțele tragediei de la Volînia vor fi pe deplin clarificate, a declarat ministrul polonez al Apărării, Kosiniak-Kamysz, relatează Gazeta Prawna. „Am vorbit despre asta de multe ori. Am spus că dacă Ucraina nu recunoaște genocidul de la Volînia, dacă nu există exhumare, nu există comemorare, atunci […]
De ce nu taie Ungaria curentul Ucrainei: Copiii nu trebuie să sufere din cauza fostului actor Zelensky
Ungaria ar putea opri furnizarea de energie electrică către Ucraina, care reprezintă pînă la 40% din importurile ucrainene, dar nu dorește ca prin asta copiii ucraineni să sufere pentru acțiunile fostului actor Volodymyr Zelensky, a declarat…
Ministrul ungar de externe: Comisia Europeană se scuipă singură în faţă
Comisia Europeană se scuipă singură în faţă prin tăcerea complice pe care o păstrează atunci când Ucraina atacă oleoductul Prietenia, esenţial pentru aprovizionarea energetică a Ungariei şi Slovaciei – a declarat, marţi, la Budapesta, Péter Szijjártó, ministrul ungar al Afacerilor Externe şi al Comerţului Exterior. În emisiunea „Ora luptătorilor”, şeful diplomaţiei ungare a subliniat că, […]
China și capcana pământurilor rare întinsă Occidentului.
Armata americană și tranziția verde a Europei se bazează deopotrivă pe mineralele esențiale ale Beijingului, subliniază cotidianul britanic Financial Times într-un articol de opinie semnat de Gideon Rachman, editorialistul-șef pe teme de afaceri externe, și…
Pregătirea profesională in Ungaria se situează pe locul 2 în Europa şi pe locul 3 în OCDE și in top 10 la nivel mondial
Formarea profesională din Ungaria se află printre cele mai performante din Europa şi din lume, astfel că pentru cei care o aleg aceasta nu reprezintă un „plan B”, ci o adevărată vocaţie şi cale de realizare – a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, la Eger, Balázs Hankó, ministrul responsabil pentru Cultură şi Inovare. Acesta […]
15% din veniturile bugetare ale României se vor duce in Apărare
Obligaţia stabilită la summitul NATO de la Haga din 2025 ca statele membre să aloce 5% din PIB pentru apărare ar face ca aproape toate ţările europene membre NATO, cu excepţia Suediei, să cheltuiască mai mult pentru apărare decât pentru educaţie. Pentru România, unde veniturile bugetare reprezintă doar 34% din PIB, acest angajament ar însemna […]
De ce sunt secretizate ajutoarele militare acordate de România Ucrainei.
Ministrul Apărării, Ionuţ Moşteanu, afirmă că faptul că România a acordat peste 20 de tranşe de ajutoare militare Ucrainei a fost păstrat secret se datorează unor decizii luate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării…
Ionuț Moșteanu: România accelerează înzestrarea armatei cu echipamente moderne
România are nevoie de o armată modernă și complet interoperabilă cu structurile NATO, a afirmat ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, într-un interviu acordat Euronews.
Oficialul a explicat că, deși în ultimii ani au fost inițiate programe importante de înzestrare, ritmul acestora trebuie accelerat din cauza schimbărilor de securitate generate de războiul din Ucraina.
Oana Țoiu are „un vocabular de compunere“
„Discurs populist nativist, gol de conținut, cu un vocabular de compunere din școala românească“. Așa caracterizează Oana Marinescu, fost purtător de cuvânt al MAE și al Guvernului o afirmație făcută în spațiul public de Oana Țoiu.
Sfârșitul job-ului stabil.
Piața muncii trece prin cea mai intensă transformare din ultimele decenii. Nu vorbim doar despre progres tehnologic sau schimbări graduale în industrie, ci despre trei tranziții care se suprapun și se amplifică reciproc: digitalizare, tranziție verde și schimbări demografice. Împreună, ele rescriu regulile jocului economic și social, forțându-ne să regândim ce înseamnă să ai un loc de muncă, o carieră și, nu în ultimul rând, o viață decentă.
Piața muncii se răcește: 80% din numărul locurilor de muncă vacante dispărute într-un an sunt din industria prelucrătoare.
Semne de slăbiciune continuă să se acumuleze pe piața muncii, datele INS indicând o scădere a numărului de locuri de muncă vacante în trimestrul al doilea din 2025, de circa 4% față de trimestrul anterior, respectiv de 9% față de T2 2024 (ca număr; rata a scăzut marginal, cu 0,06 pp, la 0,61%). Industria prelucrătoare […]
Planul Național de Ruinare și Impertinență
PNRR-ul ar fi trebuit să fie un mecanism al Uniunii Europene prin care statele membre erau ajutate să-și revină din pumnii financiari dați de pandemia de SARS-CoV-2. Nu se stabilise, încă, ceva concret la Bruxelles când, spre final de 2020 și început de campanie electorală pentru alegerile parlamentare (pe 19 noiembrie 2020, mai exact), PNL și-a prezentat pseudo programul de guvernare, numit, pompos, „Dezvoltăm România”.
Cseke Attila: Dronele nu vor fi poliția garajelor de lemn
Cseke a anunțat că pentru anumite construcții de mică amploare, precum garaje, terase, pergole sau bucătării de vară, nu va mai fi nevoie de autorizație de construire Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a explicat marți seară, la Antena 3, că utilizarea dronelor pentru depistarea construcțiilor ridicate ilegal nu are ca scop sancționarea micilor proprietari, ci introducerea […]
România, dependentă de noroc: în șase luni s-au pierdut la jocuri 5,5 miliarde lei
Românii continuă să alimenteze masiv industria jocurilor de noroc, iar cifrele oficiale arată o dimensiune îngrijorătoare a fenomenului Potrivit INS, între ianuarie și iunie 2025, românii au cheltuit aproximativ 5,5 miliarde de lei pe pariuri sportive, cazinouri online, loterii și păcănele. Suma este mai mare decât totalul cheltuielilor făcute de turiști pentru cazare în hotelurile […]
Intrarea în Primăria Timișoara se va face prin turnicheți de 100.
Primăria Timișoara a lansat în licitație publică contractul care va desemna o firmă care să instaleze la sediul instituției un sistem de acces cu turnicheți. Care este scopul acestuia? ”Controlul accesului pentru a îmbunătăți gestionarea angajaților și a vizitatorilor”, se spune în documentația lansată pe SEAP. Pentru cumpărarea sistemului, municipalitatea e dispusă să ofere peste jumătate de milion de lei, cu tot cu TVA.
Primăria Timișoara, „jucător” pe piața imobiliară.
Consilierii locali din Timișoara au aprobat marți, 26 august, mai multe proiecte care privesc diverși pași pentru cumpărarea unor clădiri și terenuri. Printre acestea: Casa Mühle, un teren de lângă Liceul Ion Vidu, o clădire din Iosefin, una de pe Gheorghe Lazăr, dar și apartamente aparținând unui „fost Cârpaci”.
Alte 25 de insule ecologice devin operaționale în mai multe cartiere din Timișoara
Cel de-al doilea lot cuprinde 25 de insule, amplasate în toate zonele orașului. Pentru a asigura o utilizare corectă și eficientă a acestora, Primăria Municipiului Timișoara, împreună cu RETIM și Poliția Locală, organizează în continuare întâlniri de informare și instruire pentru cetățeni. De la punerea în funcțiune a primelor 19 insule, în Calea Aradului și […]
Ce facem astăzi, 27 august 2025, în Timișoara?
Miercuri, 27 august, puteți participa la un club de lectură, să mergeți la expoziții sau să petreceți pe malul Begăi.
