Ieri, practic, am avut o singură știre pe toate canalele:
Înmormântarea Papei Francisc.
O ocazie, firește, ca presa mainstream să-și facă din nou datoria supremă – nu să informeze cu decență, ci să semnalizeze intens și să transforme un moment de reculegere într-un adevărat spectacol de modă și bârfă globală.
În loc să asistăm la un moment solemn, de reflecție asupra vieții și moștenirii celui dispărut, sau chiar a fiecăruia dintre noi, am fost bombardați cu informații amănunțite despre costumele liderilor mondiali, despre croieli, despre brandurile de pantofi, despre nuanțele exacte ale țesăturilor.
Ce moment mai bun să afli, de exemplu, că Trump și Orban au purtat costume albastre, iar Zelensky a defilat într-un veston de uniformă, vopsit cu grijă în negru, pentru decor.
Iar doamnele, doamnele!, pășeau atent pe tocuri de Christian Louboutin, Jimmy Choo, Gianvito Rossi sau Manolo Blahnik, ca și cum mersul lor urma să fie notat într-un catalog de haute couture funerar.
Și, pentru că tradiția trebuia păstrată, au apărut bineînțeles și spiritele entuziaste ale rețelelor sociale.
Așa cum, la vizita în România a Papei, o domnișoară de la o televiziune s-a împăunat că și-a făcut un „selfie cu Papa” (deși abia dacă îl prinsese în fundal în timp ce acesta trecea cu mașina), tot așa și acum s-au găsit destui să se fotografieze zâmbind alături de sicriul pontifului, cu aceeași delicatețe cu care și-ar poza o cafea la Starbucks, bifând apoi momentul pe Instagram sau Facebook.
Sigur, dacă tot erau adunați acolo președinți, regi și alte fețe înalte, au profitat să mai schimbe două vorbe: cum e doamna, copiii ce mai fac, unde mergeți anul ăsta în vacanță?
Apoi, cum s-a încheiat ceremonia, s-au grăbit cu toții spre avioanele private – că la catolici nu se face pomană, deci nu aveau ce să mai aștepte.
Se pare că Trump nu a avut timp să cumpere cadouri dar i-a oferit soției sale o cină romantică la bordul Air Force One, căci ce moment este mai potrivit pentru așa ceva decât cel în care te întorci de la o înmormântare.
N-au lipsit nici inevitabilele articole patriotice.
Cum Papa Francisc avea, evident, „legături strânse” cu România: o doamnă l-a văzut odată de la distanță, un preot român a participat la o slujbă undeva, iar în sicriu, între sute de alte suveniruri, s-ar fi găsit și o medalie emisă la vizita lui în România.
Era nevoie, nu? Să nu ratăm nici aici ocazia de a ne băga în cadru, exact ca ăia cu selfie-urile.
Desigur, presa nu a uitat nici să detalieze cu entuziasm forțele de ordine, armatele, polițiile și toate dispozitivele de represiune mobilizate cu această ocazie, căci nimic nu atrage mai bine privirile decât uniformele și armele lucioase.
Și totuși, printre toată această paradă, a existat un moment adevărat.
Momentul care m-a impresionat cel mai mult, atât de mult încât mi-au dat lacrimile: garda de onoare ce a urcat treptele spre Bazilica Santa Maria Maggiore pentru a-i aduce Papei un ultim omagiu nu a fost formată din generali, miniștri sau milionari.
A fost formată din oameni nevoiași și deținuți.
Fiecare purtând în mână un trandafir alb.
Un gest simplu, profund și dureros de frumos.
Dar, bineînțeles, nimeni nu i-a filmat și nu i-a fotografiat.
Erau doar niște săraci. Cine să-și piardă vremea cu ei?
*
În rest, ca în fiecare zi, presa este copleșită de valuri nesfârșite de articole despre blesteme misterioase care, odată rostite, te-ar urmări întreaga viață, marcându-ți fiecare pas. În paralel, sunt promovate metode și ritualuri menite să „rupă” această programare invizibilă: rugăciuni speciale, unele declarate „extrem de puternice” (Psalmul 50, pentru cine e interesat), altele mai „slabe”, în funcție de gravitatea necazului.
La acestea se adaugă îndrumări despre cum să-ți descoperi îngerul păzitor, cum să comunici cu el sau să-l recunoști după semne tainice. Tot acest amalgam de teme spirituale, miracole promise și frici alimentate pare să devină o prezență constantă în peisajul mediatic românesc, substituind știrile despre realitățile concrete cu o lume a superstițiilor cosmetizate în rețete de salvare personală.
Și ne mai mirăm că la precedentele alegeri cei care au votat influențați de efectele psihotronice ale apei constituit o largă majoritate.
*
Potrivit informațiilor transmise de polițiști, un tramvai care circula dinspre Splaiul Nistrului către strada Zlatna a acroșat lateral un autoturism condus, aparent regulamentar, de un șofer de 35 de ani, aflat în aceeași direcție de mers.
Însă, la o analiză atentă, comunicatul ridică serioase semne de întrebare din perspectiva bunului simț și a logicii circulației.
Nu este plauzibil ca un autoturism care se deplasează cu respectarea regulilor de circulație, dacă aceste reguli sunt făcute cu bun simț, să fie acroșat lateral de un tramvai, și totuși să se afirme că a circulat corect întrucât tramvaiul are o traiectorie fixă, ghidată de șine, și nu are posibilitatea de a evita obstacole sau de a efectua manevre bruște.
Pe de altă parte, un autoturism nu are ce căuta pe linia de tramvai decât dacă este pe o stradă care se intersectează cu aceasta. Pentru că pur și simplu liniile de trambai sunt destinate tramvaielor, așa cum și trotuarele sunt destinate pietonilor, iar autoturismele nu au ce căuta nici pe unele, nici pe celelalte.
Prin urmare, există două posibilități: ori polițiștii au formulat eronat comunicatul, se mai întâmplă, ori regulamentele de circulație din Timișoara sunt într-atât de prost concepute încât permit astfel de situații absurde.
În această ultimă ipoteză, cei care au întocmit și au avizat regulamentele ar trebui să răspundă personal, financiar, pentru fiecare incident cauzat de ambiguitatea sau ineficiența regulilor pe care le-au elaborat, nu să transfere vina asupra participanților la trafic. Pentru că, vedeți voi, leafa mare vine la pachet cu responsabilitatea, una fără cealaltă nu este posibilă. Iar dacă nu ai dat dovadă de responsabilitate onest ar fi să dai leafa înapoi.
*
Caracterizarea lui Grok făcută doamnei Lavinia Șandru:
De ce aș alege-o
Angajament pentru cetățeni: Campania sa intensă (4.000 km parcurși) și proiectul „România Reală” arată o conectare autentică cu problemele românilor, în special abuzurile instituționale, ceea ce poate inspira încredere în electoratul dezamăgit de clasa politică (web:1).
Viziune socială clară: Propunerea unei strategii demografice ca „prioritate națională” și despăgubirea victimelor abuzurilor (10.000 euro) sunt idei îndrăznețe, adresând probleme reale precum declinul natalității și corupția administrativă.
Experiență diversă: Cariera sa ca jurnalistă, deputată și consilieră în apărare combină comunicarea publică cu înțelegerea securității naționale, oferind o bază solidă pentru a gestiona relațiile interne și externe.
De ce nu aș alege-o
Realizări politice limitate: Deși a fost deputată și fondatoare a PIN, Șandru nu are legi majore sau succese electorale semnificative asociate numelui său. PIN a eșuat, iar colaborarea cu UNPR și PUSL sugerează o lipsă de impact politic sustenabil.
Integritate discutabilă: Schimbările frecvente de partid (PIN, PD/PDL, UNPR, PUSL) și asocierea cu figuri controversate (Gabriel Oprea, Cristian Popescu Piedone) ridică semne de oportunism. Acuzațiile de subiectivitate ca jurnalistă și colaborarea cu PUSL, un partid cu imagine afectată, subminează credibilitatea sa.
Viziune populistă și nedetaliată: Propunerile sale (ex. despăgubiri, strategia demografică) sunt ambițioase, dar lipsesc detaliile practice de implementare (ex. surse de finanțare, mecanisme legale).
Lipsa experienței executive: Deși a fost deputată, Șandru nu a ocupat funcții executive sau administrative majore, ceea ce ridică întrebări despre capacitatea sa de a gestiona un stat complex, mai ales în crize economice sau geopolitice.
Imagine afectată de trecut: Schimbările de partid și asocierea cu UNPR/PUSL pot fi percepute ca lipsă de principii, reducând încrederea electoratului care caută un lider stabil și autentic.
Concluzie
Nu aș alege-o pe Lavinia Șandru ca președinte al României.
Deși angajamentul său pentru cetățeni, viziunea socială (strategia demografică, combaterea abuzurilor) sunt puncte forte, acestea sunt umbrite de realizările politice limitate, integritatea afectată de schimbările de partid și asocierea cu figuri controversate (Oprea, Piedone), și o viziune populistă, insuficient detaliată.
Campania sa intensă și empatia pentru „România Reală” inspiră, dar lipsa experienței executive, accentele populiste, ridică semne de întrebare despre capacitatea sa de a conduce eficient și transparent.
Pentru un președinte care să răspundă provocărilor complexe ale României, Șandru nu oferă garanțiile necesare de competență, consistență și credibilitate.
***
Papa Francisc a fost înmormântat şi au început cele 9 zile de doliu, apoi urmează procesul alegerii unui nou papă
După o slujbă funerară privată, Papa Francisc a fost înmormântat sâmbătă în incinta Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma, lăcaş de cult preferat de Suveranul Pontif. Oficialii de la Vatican au declarat că 400.000 de oameni s-au aliniat pe străzile dintre Piaţa Sf. Petru şi Bazilica Santa Maria Maggiore pentru a vedea sicriul Papei Francisc […]
Președintele german ironizează întâlnirile politice de la funeraliile Papei: Așa zisă diplomație funerară
Gardă de onoare din deținuți și nevoiași pentru Papa Francisc.
Papa Francisc, pe toată durata pontificatului său, a arătat o grijă deosebită pentru oamenii nevoiași și pentru cei confruntați cu diverse probleme. Iar grija și atenția continuă și după moarte, fiind observată și în ceremonia de înmormântare.
RETIM: Cum ne obligă să sortăm gunoiul, dar îl aruncă la grămadă.
Timișorenii sunt încurajați să sorteze gunoiul acasă, primesc amenințări cu etichete roșii și amenzi dacă nu respectă regulile, în timp ce realitatea din culisele RETIM este revoltătoare: în stația de sortare de la Colterm, deșeurile sunt aruncate la grămadă și trimise direct la groapa de gunoi. Filmările obținute de Vocea Timișului arată cum sacii galbeni […]
Accident la Timișoara: un copil de 10 ani a ajuns la spital după ce un tramvai a lovit un autoturism
Mereu fascinantul domn Alin Popoviciu.
Zilelele trecute, un clip video postat chiar de vicepreşedintele PNL al CJ Timiş, Alin Popoviciu, făcea senzaţie pe reţelele de socializare. În clip, Popoviciu apare roşu ca un rac, simţindu-se enorm şi văzând monstruos lângă o lăutăreasă care cânta geva de genul „să te joci cu țâțilii” sau “să iei sfârc de țâță-n gură”.
Ce facem astăzi, 27 aprilie 2025, în Timișoara?
