Astăzi nu ne ocupăm nici de problemele din sectorul „Porc”, nici de cele din sectorul „Lapte”. Lăsăm deoparte marile drame agro-industriale ale patriei și coborâm la adevărata problemă existențială a orașului: bolovanii amplasați pe post de bolarzi, acele pietre uriașe puse strategic pentru a împiedica autoturismele să penetreze spațiile verzi cu elanul cuceritor al unei armate motorizate.
Ca să fiu sincer, mie bolovanii ăia îmi plac.
Sigur, trebuie păstrată o anumită ordine estetică. Nu poți pune ditamai bolovanul în mijlocul Bulevardului Regele Ferdinand I, între liniile de tramvai, ca să oprești șoferii grăbiți. Acolo trebuie bolarzi eleganți, metalici, eventual din oțel inoxidabil bine lustruit, ca să dea bine în poze și în proiectele europene.
Dar la intrarea într-un parc, lângă o bucată de iarbă sau la marginea unui petic de pământ încă nesufocat de beton, bolovanii arată excelent.
Și au un avantaj extraordinar: se integrează în mediu.
În prima zi poate par puțin ciudați. O piatră mare, adusă cu camionul și abandonată între două alei.
Dar natura are răbdare și simț artistic.
După o săptămână culoarea începe să se schimbe. După o lună apare mușchiul. După două luni vezi lângă el niște fire de iarbă mai viguroase, o plantă încăpățânată, poate chiar o furnică ambițioasă care și-a deschis acolo un punct de lucru.
Iar dacă ridici bolovanul după șase luni, descoperi dedesubt un adevărat univers: insecte, viermi, umezeală, rădăcini, viață. Un ecosistem complet. Practic, bolovanul devine mai util pentru biodiversitate decât jumătate dintre proiectele „eco” prezentate cu powerpoint și catering.
Desigur, apariția acestor bolovani a stârnit și adversari.
În primul rând există categoria celor veniți din alte părți, oameni obosiți de natură.
Pentru ei natura înseamnă iarba care trebuie tăiată, frunzele care trebuie măturate, noroiul din curte sau de pe podeaua din pământ și pomul care face umbră exact unde voiau ei să parcheze.
Oamenii aceștia au venit la oraș ca să scape de toate astea.
Visul lor urbanistic este simplu: asfalt continuu de la intrarea în județ până la ușa blocului. Dacă se poate, și prin parc. Eventual cu sens unic printre leagăne, pentru fluidizare.
Dacă i-am lăsa pe ei să decidă, în două luni orașul ar deveni o imensă parcare cenușie, fără copaci, fără păsări și fără niciun fir de iarbă.
Ar exista doar mașini, marcaje rutiere și câte un rondou decorativ cu pietriș steril, ca să poată spune administrația că există și „zonă verde”.
Dar adevărul este că oamenii aceștia nu lasă urme reale în memoria orașului. Ei stau puțin și pleacă mai departe, unde salariul e mai mare și ciocolata mai dulce. Orașul ăsta, pentru ei, este doar o gară ceva mai mare.
În schimb, cei care aparțin cu adevărat memoriei acestui loc — cei care au văzut orașul și înainte de invazia automobilelor, și după — au început să se sature de piețe desenate cu rigla, pavate excesiv, transformate în tigăi minerale care vara radiază căldură ca un reactor experimental.
Oamenii aceștia au înțeles ceva simplu: fiecare parcare nouă generează alte mașini. Și fiecare mașină aduce zgomot, praf, nervi și poluare.
Orașul nu respiră mai bine pentru că ai mai turnat două sute de metri pătrați de asfalt.
Ei vor altceva.
Vor piețe cu copaci. Vor spații verzi adevărate, nu ghivece decorative. Vor locuri unde să se audă păsările, nu doar alarmele și claxoanele. Vor un oraș în care omul să poată merge fără să simtă că traversează permanent un service auto gigant.
Așa că acestor oameni le plac bolovanii.
Pentru că bolovanii nu sunt doar niște pietre.
Sunt o declarație simplă și încăpățânată că nu orice petic de pământ trebuie sacrificat în fața roții de automobil.
Sunt ultimii paznici ai ierbii. Un fel de partizani minerali ai naturii urbane.
Și, trebuie spus, au și o sinceritate pe care multe proiecte moderne au pierdut-o. Bolovanul nu pretinde că este „smart”, nu are LED-uri, nu are senzori și nici aplicație de telefon. Stă acolo, tăcut, greu și imposibil de convins.
Exact cum ar trebui să fie uneori și orașul în fața mașinilor.
*
Să discutăm puțin și despre problemele din sectorul „Lapte”, pentru că și aici situația este aproape filozofică. Nu vorbim doar despre vaci și găleți, ci despre felul în care o societate înțelege agricultura: ca pe o relație cu natura sau ca pe un concurs de scos maximum cu minimum de cheltuială.
În urmă cu mulți ani citisem în ziarul local — care pe atunci se numea încă „Drapelul Roșu” – despre o vacă eroină de la CAP Șag.
Animalul reușise performanța extraordinară de a produce, în medie, trei litri de lapte pe zi.
Eu, crescut aproape toată viața la bloc, am citit știrea fără să clipesc.
Trei litri? Foarte bine. Cât să dea? Zece? Douăzeci?
Nu aveam termen de comparație. Pentru mine vaca era ceva între un animal mitologic și o fotografie din manualul de zoologie.
Îmi era și frică de vaci, să nu mă înțepe cu coarnele alea.
Dar peste o săptămână am pomenit povestea unui prieten care crescuse pe la țară. Omul a început să râdă atât de tare încât aproape am crezut că se îneacă.
— Probabil că la Șag hrănesc vaca aia cu sârmă ghimpată. Dacă i-ar da iarbă adevărată ar face mult mai mult lapte.
Atunci am înțeles că ceva nu era în regulă în epopeea vacii eroine.
Ani mai târziu am ajuns să lucrez ceva pentru o mică fabrică de lapte dintr-o comună de lângă Timișoara.
Oamenii produceau iaurt, brânză, smântână, lucruri din acestea simple și serioase.
Și mi-au povestit și partea mai puțin poetică a sectorului „Lapte”.
În România nu prea există o adevărată cultură a crescătorului de vaci pentru lapte.
În multe cazuri, vaca este tratată ca un fel de strung biologic: trebuie să producă mult, să consume puțin și să nu aibă pretenții.
Dacă se poate, să funcționeze și pe avarie.
În țările unde agricultura asta chiar se face profesionist, fermierii cultivă terenuri speciale pentru animale. Tot felul de ierburi atent alese, plante nutritive, combinații care dau gust bun laptelui și mențin animalul sănătos. Uneori poți să și fumezi iarba aia.
Vacile pasc aproape aristocratic. Au meniul mai atent studiat decât mesele din multe spitale românești.
Pentru că acolo omul a înțeles ceva esențial: o vacă fericită produce lapte bun.
La noi însă, în multe locuri, vaca mănâncă ce apucă.
Primăvara ceva verde, vara ceva uscat, buruieni, câte o creangă, eventual și niște plastic dacă bate vântul de la groapa de gunoi.
Agricultura noastră tradițională are uneori aceeași filozofie ca supraviețuirea urbană: „lasă că merge și așa”.
Iar rezultatul se vede imediat în calitatea laptelui.
Cei de la fabrica aceea îmi povesteau că atunci când măsurau procentul de grăsime și compoziția, laptele adus de mulți producători era atât de slab încât aproape că devenea apă cu intenții lactate.
Și atunci începea circul românesc.
Ori refuzau laptele, iar a doua zila la televizor apărea câte o știre emoționantă despre bieții țărani obligați să-și arunce laptele în șanț, eventual filmați dramatic lângă bidon.
Ori îl cumpărau și încercau să-l „repare”.
Adică aduceau lapte praf din Ungaria ca să-l amestece cu laptele românesc și să ajungă la parametrii necesari pentru producție.
Până la urmă au ajuns la concluzia că dacă tot cumperi lapte praf din Ungaria ca să faci laptele românesc utilizabil, nu e mai simplu să cumperi direct lapte din Ungaria și să scrii pe etichetă „Produs tradițional românesc” și să-i pui și un tricolor pe cutie?
*
La sectorul „Porc” nu mă pricep, în Circumvalațiunii și în Calea Girocului nu cresc porci.
Dar, cred că dacă banii din subvențiile pentru cumpărarea purceilor, la care se adaugă subvențiile pentru creșterea porcilor și despăgubuirile pentru uciderea porcilor bolnavi de pestă porcină ar fi fost direcționate către industria de prducere a cărnii clonate, la ora asta România ar fi fost lider mondial în domeniu și nici nu ar mai fi trebuit să facem altceva.
*
Cineva se întreabă unde au dispărut paznicii democrației românești.
Răspunsul este simplu: au îmbătrânit, s-au ocupat mai mult de făcut bani și, încet-încet, democrația a devenit pentru ei un lux intelectual, nu o necesitate.
Așa se întâmplă cu majoritatea oamenilor. Cât timp ești jos, vezi nedreptatea foarte clar.
După ce treci de cealaltă parte a baricadei, începi să vezi mai ales riscurile schimbării.
Iar între timp apar alții, mai tineri, care strigă exact aceleași lucruri pe care le strigau și ei acum treizeci de ani, spre iritarea celor care între timp au ajuns proprietari, directori sau comentatori respectabili la televizor.
***
Trump se propune premier al Israelului și îl invocă pe Iisus ca agent electoral: „Aș putea candida”
În timpul unei deplasări oficiale, președintele SUA, Donald Trump, a făcut afirmații controversate privind o posibilă candidatură în Israel și a invocat figura lui Iisus în discuții despre procesul electoral.
Italia califică „inacceptabil” modul cum tratează Israel activiștii arestați, din flotila pentru Gaza
Guvernul italian a declarat miercuri că tratamentul aplicat de Israel activiștilor dintr-o flotilă care încerca să ducă ajutoare umanitare în Gaza este inacceptabil și că îl va convoca pe ambasadorul israelian pentru a cere explicații.
Cine este liderul european care ar putea negocia cu Vladimir Putin? Numele care provoacă deja controverse
Liderii europeni analizează posibilitatea de a desemna o personalitate politică de rang înalt care să reprezinte Uniunea Europeană în eventuale discuții cu președintele rus Vladimir Putin. Conform publicației Financial Times, printre numele luate în calcul se numără Mario Draghi, fost premier al Italiei și fost președinte al Băncii Centrale Europene, dar și Angela Merkel, fostul cancelar al Germaniei.
Noul lider al Ungariei vorbește despre includerea României în Grupul de la Vișegrad.
Peter Magyar, care a preluat oficial funcția de premier al Ungariei în 9 mai, a declarat că este pregătit pentru o eventuală extindere a Grupului de la Vișegrad (V4), din care în prezent mai fac parte Polonia, Slovacia și Cehia. Blocul conceput să promoveze interesele Europei Centrale în UE și-a pierdut din puterea diplomatică în …
IA va schimba munca.
Toate studiile arată că IA redefineşte modul în care muncim, dar cu toate acestea România pare că ignoră această mega-tendinţă globală. Astfel, Eurostat arată că la nivelul anului 2025 numai 5% din populaţia cu vârstă cuprinsă între 16-74 de ani integra IA generativă la job.
România rămâne ţara cu cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană
România a înregistrat din nou cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei din Uniunea Europeană, potrivit datelor publicate de Eurostat. În aprilie, inflaţia anuală la nivelul UE a urcat la 3,2%, faţă de 2,8% în luna martie. În acelaşi timp, România a raportat o creştere anuală a preţurilor de 9,5%, cel mai mare nivel din […]
Proiectul care anula legile care interzic organizațiile fasciste și cultul criminalilor de război a fost respins de Senat
Senatul a respins în ședința de miercuri, 20 mai, proiectul care propune anularea legilor care interzic organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra omenirii. Din 98 de senatori prezenți, 20 dintre ei s-au abținut de la vot, iar 15 au votat în favoarea inițiativei legislative.
Reactoarele nucleare din Doicești, afacere păguboasă pentru România.
Misterul marii tăceri.
România traversează poate cel mai periculos cumul de tensiuni economice, sociale și politice din ultimele decenii. Deficitul bugetar scapă de sub control, reformele sunt blocate, guvernarea prăbușită pare suspendată între negocieri nesfîrșite și improvizație, inflația continuă…
Judecătoarea Adriana Stoicescu: Ce consumă domnul la micul dejun
Obosită moartă fiind și incapabilă să mă redresez după ședința de luni (de, vârsta….) aseară am renunțat la film sau citit și hai la radio. Cunoscut fiind masochismul meu, am dat de emisiunea dl. Gabriel Basarabescu și, desigur, am asultat cu urechile lipite de tranzistor… Ce am reținut, cu creierașul meu […]
Ministrul interimar al agriculturii, Tánczos Barna: „Sectorul porc și sectorul lapte” se confruntă cu o situație dificilă pe piață
Două dintre cele mai afectate sectoare, cel al creșterii porcilor și cel al laptelui, urmează să beneficieze de sprijin financiar în baza cadrului european temporar. Ministerul Agriculturii estimează un necesar de peste 350 de milioane de lei, iar acordarea ajutoarelor depinde de identificarea fondurilor și de adoptarea unor acte normative.
Tánczos Barna le recomandă consilierilor onorifici de la Guvern să renunţe la consultanţă.
Vicepremierul Tánczos Barna recomandă tuturor celor care lucrează la Guvern sau au o legătură formală declarată, asumată, cu Executivul să nu mai lucreze în „consultanţă”, pentru că pot pune într-o lumină foarte proastă persoana care i-a chemat.
Mai mult de un milliard de euro săptămânal!
Eu nu sunt politician. Textul meu nu are nimic politic în el. Asta, desigur, dacă acceptăm că un economist poate critica argumentat politicile iresponsabile promovate de guverne succesive ale României. Pentru că asta s-a întâmplat: după aderarea la Uniunea Europeană, politicienii noștri au găsit cu cale să satisfacă în tot mai mare măsură creșterea consumului intern prin îndatorarea țării. Lucrurile au luat-o relativ încet la vale. În anul 2006 toată datoria publică a României era de numai 12,4% din PIB. 10 ani mai târziu, în 2016, ea ajunsese la 37,7% din PIB, pentru ca în acest an să depășească 60% din PIB.
Cum arată un tun de peste 2.
Un caz de înșelăciune de amploare, desfășurat în timpul crizei pandemice din 2020, a fost scos la iveală de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Un afacerist român stabilit în Elveția și complicea sa din Oradea sunt acuzați că au indus în eroare un investitor bihorean, provocându-i un prejudiciu de peste 2,1 milioane de euro și 1,8 milioane de lei, conform eBihoreanul.
Capcana eleganței.
Ne urcăm în trenuri de mare viteză care sosesc la secundă, bem cafeaua în cafenele sigure și respirăm aerul unui continent care pare să fi rezolvat, în sfârșit, ecuația civilizației. La suprafață, Europa nu arată ca un continent în criză. Aeroporturile funcționează fără fisură, iar instituțiile produc reguli cu o precizie aproape clinică. Și totuși,…
O țară întreagă a purtat teniși și bascheți de Drăgășani
Înainte de 1989, aproape fiecare copil din România avea în casă o pereche de teniși sau bascheți fabricați la Drăgășani.
Simpli, rezistenți și ușor de recunoscut după talpa groasă de cauciuc și pânza albastră, acești pantofi sport au devenit unul dintre simbolurile copilăriei din perioada comunistă.
Pentru multe familii reprezentau încălțămintea „bună la toate” – pentru școală, joacă, sport sau ieșirile de zi cu zi.
Noua clinică ORL, o lecție despre blocajele din sistem.
La o zi după prezentarea noii Clinici ORL din Timișoara, viceprimarul Ruben Lațcău spune că proiectul a fost „o lecție” despre blocajele din sistem. Acesta reclamă întârzieri, instituții politizate și probleme cu familia Cârpaci, care ar fi blocat accesul pe șantier.
Dominic Fritz, amendat cu 100.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F05%2F702670241_1509785663850245_2155332839465613046_n.jpg)
Dominic Fritz a fost amendat de Garda de Mediu Timiș cu o sumă de 100.000 de lei pentru bolovanii „plantați” pe spațiile verzi din Timișoara. Primăria Timișoara, prin Societatea Drumuri Municipale, a achiziționat aceste elemente de amenajare pentru a împiedica parcarea autoturismelor pe spațiul verde. Valoarea amenzii este aceeași cu cea a investiției în bolovani.
