Există o vorbă veche: omul care are un singur ceas știe exact cât este ora.
Omul care are două nu mai este sigur niciodată.
În lumea modernă ar trebui adăugat un amendament: omul care citește un singur ziar este manipulat simplu, omul care citește cincizeci nu mai știe dacă a început al Treilea Război Mondial sau doar a căzut un porumbel de pe antenă.
Imediat după Revoluție, presa românească explodase ca o conductă de apă uitată în ger.
Apăreau ziare peste noapte: independente, semi-independente, foarte independente și complet dependente, dar toate clamând adevărul absolut.
Țin minte că în unele zile cumpăram și 40 de ziare, până când nevastă-mea mi-a spus că m-am tâmpit pentru că citesc ziare în loc de cărți.
Era un fel de sport extrem intelectual. Te întorceai acasă cu brațele rupte de greutatea adevărului tipărit pe hârtie de proastă calitate.
Și era frumos, trebuie recunoscut.
Fiecare ziar avea propriul adevăr, propriul patriotism și propriii trădători ai țării.
Dacă citeai trei publicații despre același eveniment, aveai impresia că s-au petrecut trei evenimente diferite, în trei universuri paralele.
Astăzi nu mai cumpărăm ziare. Le găsim gratis pe internet, ceea ce a redus drastic consumul de hârtie și a crescut spectaculos consumul de prostie industrială.
Acum putem afla, în timp real, că Putin moare de cancer terminal pentru a șaptea oară în ultimii doi ani, că Trump poartă negocieri secrete cu Xi Jinping într-un tunel subteran din Mongolia Interioară – bineînțeles că aflăm și amănuntele acestor discuții secrete – și amănunte despre ceea ce se întâmplă în alcoov între liderii lumii și amantele lor, este binecunoscut faptul că oamenii ăia și-o pun de fată cu presa și camerele de luat vederi.
Avantajul internetului este viteza. Dezavantajul este că minciuna circulă cu fibră optică.
Un exemplu perfect îl avem chiar astăzi, cu drona aceea doborâtă eroic de un aviator român în Estonia.
Unele ziare spun că era ucraineană. Altele că era rusească. Altele spun că era ucraineană dar deviată de ruși. Probabil că mâine vom afla că era, de fapt, o dronă meteorologică belgiană rătăcită din cauza schimbărilor climatice și a politicilor progresiste de la Bruxelles, la fel cum, în urmă cu câțiva ani, după ce ne-au isterizat cu baloanele chinezești, americanii au recunoscut că era niște baloane scăpate de la o petrecere de la o fermă.
Dacă ne uităm la poze, constatăm că poza prezentată de o publicație românească ca o imagine luată la fața locului în Estonia este prezentată de alții ca fiind o imagine din Letonia. Ca o paranteză, în Letonia se întâmplă ceva despre care nu ni se spune, că nu-și dau guvernele demisia pentru că a căzut o dronă undeva.
Fiecare publicație își construiește adevărul propriu, ca pe un apartament din rigips: rapid, ieftin și cu pereți suficient de subțiri încât să se audă propaganda vecinului.
Desigur, presa independentă este absolut necesară. Fără ea am trăi doar cu adevărul oficial, ceea ce ar fi periculos. Problema este că astăzi nu mai avem doar adevăr oficial și presă liberă. Avem milioane de mici fabrici de adevăruri personalizate. Un fel de fast-food informațional: ieftin, rapid și foarte toxic dacă este consumat zilnic.
*
Câteodată când citești o știre nici nu mai știi dacă să te enervezi sau să râzi.
Așa este și știrea despre bolarzii care nu pot fi montați la București pentru că sunt blocați în Strâmtoarea Ormuz.
Pe mine știrea asta nu m-a făcut numai să râd, ci și să mă îngrijorez cu privire la viitorul acestei țări.
Pentru că nimic nu este mai simplu decât să fabrici un bolard.
Strungarul Popescu ia o țeavă de 2 țoli, lungă de un metru, o bagă în strung ca să-i netezească capetele, îi pune un dop de aluminiu în capăt, eventual o vopsește și gata bolardul, „stâlpișorul”, cum îi spun conducătorii de stat și de partid, probabil ca să sune mai european și mai smart-city.
Dar noi am ajuns să așteptăm vaporul din Orient ca să putem înfige niște țevi în asfalt.
Țara în care pe blocuri existau milioane de antene de televizor nu poate produce un cilindru metalic pe care îl făcea orice atelier mecanic în urmă cu 40 de ani.
Și aici nu mai este vorba despre bolarzi.
Este vorba despre o țară care, încet-încet, a uitat să mai facă lucruri. Orice lucru trebuie importat, licitat, consultat, subcontractat și plimbat prin cinci ministere și trei firme de partid până ajunge să coste de 20 de ori mai mult decât valorează.
Mâine-poimâine o să aflăm că nu se poate repara o bancă într-un parc fiindcă șuruburile sunt blocate în Singapore, iar vopseaua a rămas într-un container prin Canalul Suez.
Iar noi vom sta și vom privi neputincioși la niște gropi împrejmuite cu bandă roșie și albă, importată tot din China, așteptând să se termine războaiele pe planetă, pentru o bucată de țeavă.
*
Problema, nu numai în Timișoara, ci în toată România, nu este că o persoană oarecare și-a cumpărat un palat.
Problema este că nimeni nu îl întreabă de unde a avut bani pentru palatul ăla.
Și nici măcar nu ar trebui să-l întrebe cineva la o cafea, sau la procuratură, cu reflectorul băgat în ochi: „Auzi, vecine, da’ de unde ai avut atâția bani?”.
Pentru că, teoretic cel puțin, Statul Românesc are deja toate informațiile necesare.
În serverele ANAF există salarii, dividende, tranzacții, firme, TVA-uri, declarații, moșteniri, terenuri, mașini și probabil și numărul de covrigi cumpărați de la Luca, din colțul străzii.
Băncile raportează Statului orice tranzacție cât de cât semnificativă.
Statul știe imediat dacă ai uitat să plătești 37 de lei impozit la o amendă sau dacă ai completat greșit o declarație. În cinci minute îți trimite notificare, somație și pluton de execuție fiscală.
Lucrurile ar trebui să fie simple.
Dacă omul a avut venituri legale, ele există înregistrate undeva.
Dacă nu există, atunci întrebarea nu este „oare de unde are bani?”, ci „de ce nu funcționează instituțiile care ar trebui să știe deja?”.
Pentru că nu este nevoie să filmezi sacoșe cu bani și nici să aduci martori misterioși cu voce modificată la televizor.
Dovezile există deja în calculatoarele statului.
***
Se îngroașă gluma: Letonia, implicată în atacul asupra Moscovei? Rusia amenință direct NATO
Biroul de presă al Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse informează azi că, potrivit informațiilor primite de SVR, Ucraina pregătește atacuri împotriva Rusiei de pe teritoriul Letoniei. ”Regimul lui V. Zelenski urmărește cu orice preț…
Un avion NATO românesc a doborât o dronă ucraineană în Estonia.
Alianța Nord-Atlantică a confirmat că avionul F-16 care a doborât marți o dronă ucraineană intrată în spațiul aerian al Estoniei era din România. Kievul și-a cerut scuze pentru incidentul produs pe fondul intensificării atacurilor cu drone ucrainene asupra infrastructurii din regiunea rusă Leningrad
BREAKING NEWS! În sfârșit, românii au doborât o dronă
În Estonia, stimați consumatori, că doar nu la noi. Aici, dronele zboară lin și se cuibăresc în pace oriunde vor ele. Deasupra spațiului nostru aerian, facem „drone watching” cu ele, le conducem cu radarele și cu privirea, le escortăm. Pare că le și ocrotim, ca pe frumoasele înaripate ale Deltei Dunării.
Mai devreme, ministrul Apărării, Radu Miruță, a intrat prin telefon la TVR Info și a raportat un succes militar care va fi trecut în cartea de aur a Armatei Române. Căpitanul-comandor Pavelescu, aflat într-o misiune internațională în țările baltice, a doborât, cu avionul lui F16, o dronă care intrase în Estonia. Mai mult, el a împlinit o promisiune pe care i-o făcuse ministrului în urmă cu ceva timp. Cităm din Miruță, care a citat din comandorul Pavelescu: „Domnu’ ministru, o dată, dac-o mai prind, o s-o dau jos.”
Nu mai contează doar să cumperi o casă.
Aristotel și banii care nu mai știu ce sunt
Puțină lume își amintește că disputa despre bani nu începe în bănci, ci în filosofie. Iar dacă ar fi să alegem un punct de plecare solid, acesta nu este la Diogene din Sinope, ci la Aristotel.
Șefii CSM, ai Parchetului General și ai instanței supreme au decis în secret ca magistrații să primească în continuare diurnă de 2% pe zi, deși legea interzice asta
O întâlnire între președintele CSM, Liviu Odagiu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, și procurorul general al României, Cristina Chiriac, a avut loc în data de 12 mai 2026, scrie G4Media. Deși întâlnirea nu este menționată pe site-ul de internet al niciuneia dintre instituțiile participante, scopul ei este redat de un document adoptat la finalul întrevederii.
Patrick André de Hillerin: S-aprindem lumina în cămara cu ONG-uri
România este o țară plină de cămări în care se șobolănește. Se șobolănește cu pasiune, cu dedicație, cu mai multă sau mai puțină pricepere, mai cu rost sau fără rost, dar se șobolănește. Și, în niciun caz nu se șobolănește gratis, moca, pro bono.
Șobolănesc băieții deștepți din energie? Șobolănesc. Șobolănesc băieții deștepți din IT? Șobolănesc hoții ruși, cot la cot cu consultanții de la Kensington, șobolănesc angajații statului, mână în mână cu sponsorii lor din mediul privat. Șobolănesc procurorii, pe felie cu infractorii. Practic, cine nu șobolănește nu există.
Stâlpișorii care trebuie să protejeze linia 5 de tramvai din București sunt blocați în Strâmtoarea Ormuz
Transportul public pe linia 5 din București rămâne în impas din cauza întârzierii livrării stâlpișorilor din China, blocați în Strâmtoarea Ormuz din cauza tensiunilor SUA-Iran.
Palatul Marshall din Timișoara a fost cumpărat de Nelson Mihai, fiul celebrului Ionelaş Cârpaci.
Încă o bijuterie arhitecturală a Timişoarei a ajuns la clanurile de romi. Palatul Marshall a fost cumpărat de Nelson Mihai, fiul celebrului Ionelaş Cârpaci, publică debanat.ro. Primarul Dominic Fritz a avut ocazia să-l cumpere.
Primăria Timişoara investeşte 12,4 mil.
Ce facem astăzi, 20 mai 2026, în Timișoara?
