Un domn, senator, s-a trezit să fie creativ pe spinarea celor care deja au tras lozul necâștigător al vieții: bolnavii de cancer.
Omul a inițiat un proiect de lege prin care vrea să introducă o coplată de până la 5% pentru tratamentul oncologic.
Probabil, în capul domniei sale, ideea sună responsabil fiscal.
În realitate, sună a condamnare cu executare.
Pentru că aici e marea problemă pe care acest domn – și cei ca el – fie nu o înțeleg, fie o ignoră cu bună știință:
Un bolnav de cancer nu e un bolnav de gripă.
O răceală trece cu ceai cald cu lămâie, niște picături de nas…
Dacă ai tensiune poate se rezolvă cu ceva regim, mănânci mai puțin sărat, treci de la vin la alte tării…
Gripa mai trece, cu ceai, cu paracetamol, cu noroc.
Cancerul nu trece „cumva”.
Cancerul are doar două opțiuni:
– ori îl tratezi cu cele mai bune medicamente disponibile,
– ori mori.
Nu există varianta a treia, cu „las’ că vedem”.
Iar medicamentele alea bune – cele care chiar contează – au un mic defect: sunt îngrozitor de scumpe.
Atât de scumpe, încât poate nici 0,1% din populația României nu și le-ar putea permite din buzunar propriu.
Chiar și 5% din tratament ar fi mult prea mult pentru majoritatea românilor.
Restul depind de sistemul public de sănătate.
Adică exact sistemul pe care acest proiect de lege îl transformă din plasă de siguranță în ghilotină contabilă.
Să introduci coplată la cancer nu e o măsură economică.
E o decizie care produce morți.
Direct, matematic, fără poezie.
Oamenii care nu vor avea banii aceia vor renunța, vor amâna, vor întrerupe tratamentul.
Și vor muri, exact cum a murit acel bătrân care și-a oprit căldura pentru că nu avea bani să o plătească.
Atât de simplu.
În aceste condiții, atât în cazul inițiatorului proiectului, cât și în cazul celor care ar putea să voteze acel proiect, există doar două variante raționale de acțiune:
Să fie adunați și internați la Casa de Nebuni.
Pentru că o persoană sănătoasă la cap nu poate considera acceptabil să pui taxă pe șansa la viață a unui bolnav de cancer.
Ideal ar fi să fie internați acolo și cei care i-au votat, dar din păcate pe ăstia nu-i putem prinde pentru că votul e secret.
sau,
Să fie anchetați și condamnați pentru acțiuni grave împotriva vieții și sănătății poporului român.
Pentru că, atunci când știi foarte bine ce consecințe are o lege și totuși o promovezi, nu mai vorbim de prostie.
Vorbim de responsabilitate penală.
Restul sunt povești.
Iar statul care începe să calculeze profitul pe baza șanselor de supraviețuire ale cetățenilor săi nu mai e stat, e o firmă de pompe funebre cu pretenții legislative.
*
Iată ce spuneam eu aici (https://infokam.eu/blog/2016/02/27/un-sistem-n-care-firmele-nu-mai-depun-nici-un-fel-de-declaratii/), în urmă cu vreo 10 ani:
” Georgescu şi-a cumpărat maşină şi vrem să vedem dacă a furat banii?
O altă interogare simplă şi vedem o fişă cu toate veniturile şi cheltuielile (peste o anumită valoare) domnului Georgescu. Sau sistemul va face automat acest lucru, în momentul în care apare o achiziţie cu o valoare semnificativă acesta va căuta o sursă legitimă, impozitată, a banilor, şi când aceasta nu este găsită va da alarma”.
Se pare că până la urmă cineva a citit ce scriam eu acolo.
Mai spuneam acolo despre câteva măsuri, unele s-au implementat în ultimii ani, acum a venit și rândul mașinilor, deocamdată numai cele de lux, dar să sperăm că în curând procedura se va generaliza.
E un început, poate că vor urma și restul, se va face poate asta peste un an-doi și pentru valori imobiliare sau, de ce nu, pentru orice achiziție mai mare de, să spunem, 1000 de euro.
*
Cele două idei vehiculate zilele acestea – una, aparținând unui membru al unei organizații religioase, care vede salvarea bugetului național prin amputarea dreptului la viață al bolnavilor de cancer, cealaltă, mult mai justificată, privind confiscarea bunurilor dobândite din bani nejustificați – la care se adaugă și un articol din presa de astăzi, mi-au sugerat o a treia idee.
Mult mai simplă, mult mai puțin violentă și, paradoxal, mult mai eficientă.
Ce-ar fi dacă am impozita averile și proprietățile bisericilor?
Ale tuturor bisericilor.
Ale oricărei organizații religioase.
Nu credința. Nu ritualul. Nu libertatea de a crede sau de a nu crede.
Ci averile.
Clădirile. Terenurile. Pădurile. Hotelurile. Spațiile comerciale.
Tot ceea ce, într-un stat modern, intră firesc sub incidența fiscalității.
Un calcul minimal – fără excese, fără răzbunări simbolice – arată că un impozit modest, de doar 1% din valoarea proprietăților cultelor, fără a lua în calcul veniturile generate de aceste active (iar ele există: bisericile au păduri, clădiri închiriate, hoteluri, fabrici, terenuri agricole), subvențiile statului pentru culte sau donațiile, ar putea aduce la bugetul statului între 280 și 360 de milioane de euro anual.
Bani reali. Fără a condamna pe nimeni la moarte.
Fără a umbla în buzunarele celor care trăiesc din salarii.
Fără a inventa noi taxe „temporare” care devin permanente.
În acest context, devine de-a dreptul grotesc contrastul moral:
– bolnavul de cancer este „prea scump” pentru stat,
– profesorul și medicul trebuie să „strângă cureaua”,
– dar proprietățile religioase, evaluate la miliarde de euro, rămân sacrosancte fiscal.
Statul laic se oprește respectuos la poarta bisericii, își scoate șapca și își lasă rațiunea afară.
Impozitarea averilor bisericilor nu este un atac la credință.
Este un test de onestitate.
Credința nu se măsoară în hectare de pădure și nici în metri pătrați ultracentrali.
Dacă Dumnezeu există, nu are nevoie de scutiri fiscale.
Iar dacă nu există, cu atât mai puțin.
Într-o societate care discută senin despre cine „merită” să trăiască și cine nu, ideea de a cere contribuție de la cei mai mari proprietari netaxați ai țării pare nu doar rezonabilă, ci urgentă.
Poate că, înainte să numărăm bolnavii, ar fi mai sănătos să numărăm clădirile.
*
Revenind la noi acasă, nu știu exact ce să spun despre parcarea aceea din spatele magazinului Bega.
Părerile sunt împărțite, și, cum era de așteptat, clasicul tipar românesc iese la iveală: unii, mai ales posesorii de mașini, spun că ar fi utilă.
Alții, probabil cei care se gândesc la cum va arăta orașul peste zece ani, spun că nu prea e potrivită.
Eu încerc să nu gândesc „de azi pe mâine”, cum facem noi românii în general, când vine vorba de orașe și politici publice.
Eu mă uit mult mai departe.
Mă gândesc la următoarea sută de ani, poate chiar la următorii cinci sute.
Pentru că orașele nu se modelează după durata unui mandat electoral, după voința unui primar sau după dispoziția vremelnică a unei comisii formate din alogeni care oricum vor pleca în altă parte când traiul nu va mai fi atât de dulce aici la noi.
Ele trebuie să fie gândite pentru oameni care încă nici nu s-au născut, pentru generațiile care vor veni, și pentru felul în care ne vom deplasa, ne vom distra sau vom trăi în spațiul urban peste decenii.
Privind trendul actual – și aici e clar pentru oricine, doar uitându-se la ce s-a întâmplat deja în interiorul inelului 1 – o mare parte din centrul orașului a fost deja pietonalizată.
Dacă ne uităm la poza de jos, se vede exact discrepanța: în locul unde se dorește această parcare, există o porțiune cu alt statut.
Este clar că, peste un anumit timp – poate doi-trei ani, poate zece – acea porțiune va deveni la fel ca restul zonei: pietonală, spațiu verde sau zonă de promenadă.
Atunci, întrebarea este simplă: de ce am mai face acolo o parcare?
Ca să stricam un viitor clar?
Ca să dăm cu piciorul logicii urbane și să ne bucurăm doar pentru că „acum e comod”?
Mai mult, dacă trendul va continua – și nu văd de ce n-ar continua – ar fi mult mai înțelept să ne gândim la parcări mari, bine gândite, dar puțin mai departe de centru. Undeva pe perimetrul delimitat de Canalul Bega în sud și est și rambleul căii ferate în vest și nord. Acolo putem face lucrurile temeinic, fără să stricăm ce a început să se construiască: un centru aerisit, prietenos, gândit pentru oameni și nu pentru mașini.
Dar aici e problema noastră, a românilor: de cele mai multe ori privim doar prezentul, ne bucurăm de soluțiile „de moment”, și ignorăm faptul că orașele sunt vii, că se schimbă, și că ele cer gândire pe termen lung. Și tocmai din asta rezultă paradoxul: facem lucruri utile pentru ziua de azi, care peste câțiva ani devin inutile sau chiar nocive.
Poate că e un pic frustrant să gândești la 500 de ani, când alții încă nu pot să-și imagineze ce fac mâine.
Dar dacă vrem ca orașul să aibă sens, frumusețe și funcționalitate reală, trebuie să ne forțăm puțin mintea, să ieșim din confortul prezentului și să privim la viitor.
***
Donald Trump susține că Putin e gata de pace, dar „Zelenski spune nu”
Președintele american Donald Trump dă vina pe Ucraina pentru eșecul negocierilor de pace. Afirmația sa contrazice total poziția Europei, care susține că Rusia este cea care refuză să oprească războiul. Vladimir Putin este gata să…
Politico: Probleme mari cu dosarul lui Maduro
Parchetul federal al SUA va întâmpina dificultăți în a dovedi vinovăția președintelui venezuelean Nicolas Maduro și a soției sale, Celia Flores, a relatat Politico. Acesta a declarat că va dura ani de zile până când un juriu va începe să ia în considerare implicarea liderului venezuelean în crimele care i se impută. Instanța va trebui […]
Trump nu crede in fiul șahului Iranului
Preşedintele SUA, Donald Trump, a declarat miercuri că liderul opoziţiei iraniene, Reza Pahlavi, „pare foarte simpatic”, dar şi-a exprimat incertitudinea cu privire la capacitatea acestuia de a obţine sprijinul populaţiei iraniene pentru a prelua în cele din urmă puterea. „Pare foarte simpatic, dar nu ştiu cum s-ar descurca în propria ţară”, a spus Trump. „Şi încă […]
Concedieri în IT sub „foarfeca” AI: Firma israeliană de jocuri Playtika, prezentă și în România, dă afară 15% din personal, la nivel mondial, la început de 2026
Producătorul israelian de jocuri video Playtika, prezent și în România, a anunțat, în ianuarie 2026, un nou val de concedieri, care va afecta 15% din personalul său, la nivel internațional, invocând, printre altele, și trecerea…
Bolnavii de cancer, buni de plată până la 5% din costul tratamentului.
„Nu aș avea de unde să plătesc această sumă”, a transmis o persoană oncologică, într-o opinie asupra proiectului de lege, pe platforma Senatului.
Noi obligații RO e-Factura: ANAF modifică procedura de înregistrare
A fost stabilită obligația de a solicita înscrierea în Registrul RO e-Factura obligatoriu, înainte de a începe desfășurarea activităților economice, și în sarcina furnizorilor/prestatorilor care se identifică fiscal prin cod numeric personal și care au obligația să respecte prevederile art.5, art.91, art.10 alin.(1) și art.101 alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021. De asemenea, a fost stabilit și termenul de înscriere în acest registru, respectiv un termen de 3 zile lucrătoare de la data solicitării.
Patrick André de Hillerin îl ia la ţintă din nou pe Radu Miruţă: „Cine poate opri aceste porniri criminale ale guvernului?”
Radu Miruţă a intrat din sub tirul jurnalistului Patrick André de Hillerin. Acesta din urmă comentează nişte afirmaţii ale ministrului, referitoare la reducerea chestuielilor în spitale şi clasificarea acestora în funcţie de rang.
Jurnalistul postează un interviu televizat cu Radu Miruţă în care şeful Apărării vorbeşte despre discuţiile din guvern în care s-a ridicat problema unor reduceri de cheltuieli.
„Dacă urmăriți materialul video din această postare, care este un fragment din emisiunea Cătălinei Porumbel de luni, 12 ianuarie, Radu Miruță povestește ce s-a discutat în guvern, în cadrul unei întâlniri dintre premier și vicepremieri. Sau unii vicepremieri, nu e chiar clar.
Ce spune Radu Miruță aici este că au luat ei decizia ca spitalele din țară să fie ierarhizate în funcție „de rang”. Să fie unele mai importante și altele mai puțin importante, iar plata medicilor să se facă în funcție de rangul spitalului unde prestează.
Asta, dacă-mi permiteți, ar fi o crimă”, scrie jurnalistul, pe facebook.
ÎCCJ pune presiune pe CCR: trimite judecătorilor o „expertiză independentă” cu o zi înainte de decizia pe pensiile speciale
„Înalta Curte demonstrează că legea contestată anulează pensia de serviciu, garanție constituțională a independenței justiției; nesocotește drepturile magistraților obținute din plățile făcute în sistemul public de pensii și contravine jurisprudenței obligatorii a Curții Constituționale”.
Plan de salvare a deficitului: guvernul Bolojan să mărească impozitul și pe cășile Domnului!
E de mirare că BOR n-a ieșit în stradă alături de întreg clerul său să protesteze vehement: cum îndrăznește Bolojan să mărească impozitul pe casă și să ignore complet Biserica, adică sfînta casă a Domnului? E o nedreptate strigătoare la cer și e de prost-gust să trezești pe Cel de Sus cu asemenea hărmălaie. Cineva va fi trăsnit, fără doar și poate, pentru că numai un păcătos ar încerca să separe BOR de buzunarul public din care guvernul se servește cu impozite.
„Nu spune zicala tradițională De la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult? În halul în care ne aflăm, soluția cea mai bună este să lăsăm deficitul bugetar în plata Domnului”, explică expertul financiar Stelian Spolian. “În plus, altă ieșire nu văd în afară de o minune dumnezeiască”
ANAF a pus ochii pe 66 de mașini de lux pentru că proprietarii au plătit prea puține taxe.
Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) din cadrul ANAF a demarat, în cadrul unui proiect pilot, o serie de controale care îi vizează pe proprietarii de mașini de lux care au plătit prea puține taxe către stat. Până acum, 66 de proprietarii de mașini de lux nu au putut să justifice discrepanțele mari între veniturile declarate la stat și valoarea autovehiculelor.
Conform comunicatului transmis de ANAF, în aceste situații a fost indentificat un risc fiscal ridicat și există suspiciuni că mașinile de lux au fost cumpărate din venituri nedeclarate. Controalele DGAF au scos la iveală 66 de cazuri în care inspectorii Antifraudă au constat că autoturismele de lux au fost cumpărate cu sume nedeclarate care au încălcat prevederile legale privind fiscalizarea veniturilor și disciplina financiară.
Glasul burților de fier
De la generația celor născuți în prima jumătate a anilor ’80 în jos, românii au tînjit după produse din Occident. Am poftit la alimente frumos ambalate, cu gust civilizat, am visat la marile brand-uri de dulciuri, am bălit la sucurile celebre din poze, la băuturile lor alcoolice. După ’90, ele au venit, dar eram atît de săraci încît doar le-am degustat cîțiva ani. Odată cu creșterea nivelului de trai, am început să ni le permitem cu adevărat. După care ne-am năpustit asupra lor cu o nehaleală animalică.
Primăria Timișoara vrea finanțări europene de 180 de milioane de lei pentru Magistrala Verde și inelul 2, cu Podul ISHO
Primăria Timișoara a depus două cereri de finanțare europeană pe Programul Regional Vest 2021–2027, pentru proiecte majore de mobilitate: completarea Inelului 2, cu Podul ISHO, și Magistrala Verde de pe Calea Șagului. Primăria solicită finanțări de 180 de milioane de lei, valoarea totală a investițiilor fiind de aproape 300 de milioane de lei.
Parcarea din spatele magazinului Bega, tot înțepenită în hârtii, la 2 ani de când Primăria Timișoara a cumpărat documentația.
TIMIȘOARA. Șoferii mai au de așteptat după promisă parcare de la Bega. CITEȘTE ȘI: Cheson ca la Solventul plănuit la pasajul de la Urseni care ar trece pe sub Centura Sud Timișoara. Va avea 4 benzi de circulație În aprilie 2024, Primăria Timișoara anunța câștigătorul licitației pentru documentație și proiectare, de 128.000 de euro, pentru […]
Schimbă foaia sau schimbă conducerea.
Viceprimarul Ruben Lațcău transmite un avertisment dur către Societatea Drumuri Municipale: dacă nu își schimbă rapid ritmul și calitatea lucrărilor, conducerea ar putea fi înlocuită. Nemulțumit de rezultatele din 2025 și de licitațiile eșuate, Lațcău spune că „vremea scuzelor a trecut”.
Ce facem astăzi, 16 ianuarie 2026, în Timișoara?
Vineri, 16 ianuarie, puteți merge la un tur ghidat, la un spectacol de stand-up comedy, la teatru, la film sau să vizitați expoziții.
