Crin Antonescu a declarat recent că „Suntem în fața unui rău cunoscut și a unui rău necunoscut”.
La prima vedere, afirmația pare să aibă un aer de profunzime, însă, dacă o analizăm atent, observăm o fractură logică evidentă: cum putem califica ceva drept „rău” dacă ne este necunoscut?
Dacă nu îl cunoaștem, nu avem cum să-i măsurăm toxicitatea, nu-i putem evalua consecințele și nici nu putem ști, în esență, dacă este cu adevărat rău.
De fapt, ambele „rele” sunt cunoscute. Tot ce ni se livrează în campanie ca opțiuni diferite sunt doar marionete bine șlefuite pentru a spune ce trebuie, când trebuie.
Nu contează prea mult cine este candidatul, ci cine se află în spatele lui.
Adevărata putere nu stă în cel ce apare la pupitrul de dezbatere, ci în păpușarii invizibili din umbră, cei care trag sforile și orchestrează discursurile.
Dacă ne uităm la susținătorii lor – fie că vorbim de aplaudacii de pe Facebook sau de finanțatorii din umbră – vedem un tipar comun:
Nu există două extreme distincte, unal la stânga și alta la dreapta, ci, – undeva în extrema dreaptă – este doar un balaur cu două capete.
Un cap poartă căciulă de dac, iar celălalt ochelari de realitate virtuală.
Unul ne spune că economia se va dezvolta dacă construim stadioane și biserici, celălalt crede că informatizarea va rezolva toate problemele, condiția fiind să fie făcută de cine trebuie.
Unul din capete este al părinților care ne-au furat țara de sub picioare iar celălalt este reprezentat de copiii lor, care, deși cândva erau drăgălași, au devenit acum copii fidele ale celor ce i-au născut și crescut.
Cele două tabere sunt populate de indivizi la fel de ignoranți, prizonieri ai unor mituri false:
Pe de o parte, acei „patrioți” care flutură drapele fără să știe de ce, care se mândresc cu istoria, dar habar n-au de ea. Pentru ei, patriotismul este o formă de orbire colectivă, iar singura lor idee de progres este să dărâme tot ce nu pare „românesc”.
Pe de altă parte, „globaliștii” care vorbesc despre integrare europeană și progres economic, dar a căror soluție supremă pentru orice problemă este privatizarea statului. Înfășurați în slogane despre libertate și tehnologie, ei cred că orice vine din afară este superior, fără să analizeze consecințele pe termen lung.
Unii încă suspină după vremurile în care tractoarele se fabricau în România și cred că Ceaușescu era un fel de Moș Crăciun al industriei grele care mai și dădea locuințe gratuite.
Ceilalți sunt convinși că Uniunea Europeană ne-a dăruit televizoare color și smartphone-uri, ca și cum progresul tehnologic ar fi fost o favoare politică, nu rezultatul firesc al evoluției globale.
Ei nu realizează că bunăstarea materială este o consecință a progresului tehnic, nu un cadou de la Ursula von der Leyen sau vreun alt politician luminat.
În peisajul politic actual, extremismul a căpătat forme moderne:
De-o parte, avem naziștii primitivi, cei care se cred urmașii legionarilor și visează la un naționalism de grotă.
De cealaltă parte, apar „tehno-naziștii”, acei purtători de diplome care, nu demult, cereau concedierea celor ce nu se vaccinau și, probabil, data viitoare vor solicita internarea „disidenților ideologici” în centre de reeducare digitală.
Unii îl plâng pe Corneliu Zelenski, iar ceilalți pe Stepan Bandera.
În esență, ce avem în față sunt două fețe ale aceleași monede.
Două tabere ce par diferite, dar care, în realitate, servesc aceleași interese și aceiași păpușari.
Indiferent cine câștigă, cei din spatele lor – care, de altfel, nici măcar nu sunt împărțiți în tabere reale, ci doar mimează o competiție – își vor vedea mai departe de jocuri și privilegii.
Pentru o mai bună înțelegere, ar fi suficient să ne amintim de trecutul recent: cei care ne cântau imnuri în intersecții și aplicau măsuri lăudate de una dintre tabere sunt exact cei care au creat și finanțat candidatul celeilalte.
Poate că singura soluție ar fi ca, dacă tot a făcut-o odată, Curtea Constituțională să anuleze din nou turul întâi și să repete procesul până „iese bine”. Ne-am obișnuit deja cu asta.
Lăsând gluma la o parte, rămâne întrebarea: Ce s-ar mai putea face?
Nu știu.
Noi, cei de la mijloc, oamenii normali care nu vor nici steaguri tricolore pe fiecare casă și nici măști pe fiecare față, nu prea mai putem face nimic.
Tot ce ne rămâne este să sperăm că nu va fi chiar atât de rău.
Poate, în timp, am putea încerca să echilibrăm balanța, să punem ceva și în stânga. Dar până atunci, aceleași marionete, aceeași monedă, aceiași păpușari.
*
Un exemplu grăitor despre cum lucrurile cu adevărat semnificative trec adesea neobservate sau sunt înțelese greșit poate fi găsit în discuția legată de trecerile de pietoni prevăzute cu piste pentru biciclete sau trotinete. Se insistă pe ideea că prezența acestor piste ar schimba regulile de circulație sau ar diminua responsabilitatea șoferului, când, în realitate, esențialul este altul.
Indiferent dacă în acel spațiu este o trotinetă, o bicicletă sau doar un pieton, obligația fundamentală a șoferului la apropierea de o trecere de pietoni rămâne neschimbată: să reducă viteza până la punctul în care poate evita orice risc de accident. Este o regulă de bază care nu ar trebui să depindă de cine traversează strada sau de cum este marcată trecerea. Acolo, în locul unei trotinete, poate fi un copil care fuge după minge, un bătrân care își târăște pașii sau un părinte cu un cărucior.
Accidentul de pe bulevardul Mareșal Constantin Prezan a scos în evidență exact această realitate dureroasă: concentrarea pe detalii secundare, cum ar fi marcajele, ne face să uităm esențialul — că orice trecere de pietoni reprezintă un loc de potențială vulnerabilitate. Iar șoferul, prin definiție, trebuie să fie cel care asigură siguranța tuturor celor care traversează, indiferent de context.
Obligația de a încetini la apropierea de o zebră nu este negociabilă, nu depinde de cine traversează și nu scuză lipsa de atenție. Este, până la urmă, un principiu de siguranță pe care ar trebui să-l înțelegem cu toții, înainte să dezbatem detalii secundare.
***
Germania se întoarce la combustibilii fosili, după blackout-ul din Spania: „Ne-am concentrat mult prea mult pe protecția mediului”
Germania, țara UE care a instalat cele mai multe parcuri fotovoltaice, are nevoie de combustibilii fosili pentru echilibrarea sistemului energetic. Ministrul german al Economiei, Katharina Reiche, a lansat un apel pentru construirea de noi centrale…
Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) și-a anunțat dizolvarea și decizia de a pune capăt luptei armate de 40 de ani cu statul turc
„Al 12-lea Congres al PKK a decis să dizolve structura organizațională a PKK și să pună capăt metodei de luptă armată”, a anunțat gruparea armată kurdă într-un comunicat de presă, potrivit Reuters și AFP.
„Copii legați de mâini și împușcați”.
Militari din trupele speciale SAS și SBS au comis o serie de crime de război și atrocități împotriva copiilor și civililor neînarmați, în timpul misiunilor desfășurate în anii 2000 în războaiele din Irak și Afganistan, au dezvăluit, în premieră pentru BBC, veterani din cadrul armatei britanice. Respectivii veterani au declarat, sub protecția anonimatului, că au fost martori la scene în care militarii SAS au executat persoane care dormeau și ostatici legați de mâini, inclusiv copii.
Nissan anunță că va renunța la încă 11.
Nissan a anunțat că va mai renunța la încă 11.000 de angajați pe plan mondial, ca parte a unui plan sever de restructurare care să ducă și la scăderea cheltuielilor. Între 2017 și 2024, vânzările…
Fermierii polonezi au intrat din nou în grevă: Protestatari au blocat una din principalele puncte de frontieră cu Ucraina
Germania evită să trimită rachete Taurus Ucrainei.
Noul ministru german de Externe, Johann Wadephul, evită să promită rachetele Taurus Ucrainei, dar avertizează Moscova că Occidentul este pregătit de presiuni și sancțiuni, după refuzul Rusiei de a accepta un armistițiu.
Crin Antonescu i-a analizat pe Nicușor Dan și pe George Simion: „Suntem în faţa unui rău cunoscut și a unuia necunoscut”
Crin Antonescu a afirmat duminică, 11 mai, că România se află într-o situaţie „foarte proastă” în privinţa finalei pentru Preşedinţia României.
Opinie. Dragoș Damian, Terapia Cluj: „Suntem în prag de război civil. Opriți-vă. Liniștiți-vă. Există viață și după 18 mai!”
Românii se luptă cu Românii. Din cauza alegerilor pentru Președinție de pe 18 mai parcă suntem aproape de război civil. Ne înjuram, insultăm și amenințăm unii pe alții de dimineața până seara.
România nu mai e scindată între postcomuniști – anticomuniști.
Democrația românească trece printr-un punct de cotitură: scindarea României între postcomuniști și anticomuniști a fost înlocuită cu o nouă falie: cea dintre comunitarieni și cosmopoliți, susține politologul Marius Ghincea
Trimise să muncească la biserică pentru vaccinări la ”chiuvetă„
Două angajate la o clinică privată din Capitală au primit pedepse cu suspendare și au fost obligate să presteze muncă neremunerată la biserică pentru efectuarea de vaccinări ‘la chiuvetă’ în timpul pandemiei de COVID.
Laura Andreea Gheorghe și Maria Lazăr au fost condamnate de Tribunalul București la 2 ani și 3 luni închisoare, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare, ambele cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și fals informatic în formă continuată.
OFICIAL Noua procedură de acces în Reges Online, care a înlocuit vechiul Revisal.
Ordinul privind procedura de acces în noul Registru general de evidență a salariaților – Reges Online, care vizează angajatorii și salariații, a fost publicat în Monitorul Oficial.
Zona Sinaia, transformată într-un spațiu modern și verde: proiectul de regenerare urbană are autorizație de construire
Proiectul de regenerare urbană a Pieței Mocioni (Sinaia/Küttl) – proiect care include și piața Maria și zece străzi adiacente – are autorizație de construire. Urmează depunerea proiectului de peste 70 de milioane de lei pentru o finanțare europeană.
Viceprimarul Ruben Lațcău: Pregătim conceptul pentru transformarea sinagogii din Fabric
Jean Uliczay, un domn al pașilor și al manierelor
Reprezentanții Muzeului Național al Banatului îi ispitesc din nou pe iubitorii de istorie cu povestea lui Jean Uliczay (1914 – 1996), marele maestru de dans al Timișoarei.
Un spital din Timișoara care a costat 12 milioane de euro nu poate fi folosit pentru că nu mai sunt bani pentru aparatura medicală
Un spital nou pentru copii din Timişoara, construit cu 12 milioane de euro după 11 ani de lucrări, este finalizat, dar încă nefuncţional, din lipsă de fonduri pentru dotările medicale, potrivit ObservatorNews. Deşi clădirea este pregătită pentru recepţia oficială, autorităţile caută în continuare bani pentru aparatură. Trei secţii urmează totuşi să se mute curând în noul sediu.
Trotinetist lovit pe trecerea de pietoni
