Intotdeauna mi-a plăcut budismul, mai ales după ce am citit câteva cărți despre aceasță religie.
Probabil pentru că nu au un Dumnezeu, așa cum îl înțelegem noi, ci Dumnezeul lor seamănă mai curând cu cel al lui Baruch Spinoza, un Dumnezeu care se află în fiecare atom al universului.
Am și acum în casă căteva statuete a lui Budha, nu să mă rog la ele, pentru că Budha a spus chiar el că a fost un om care urma să moară ca orice om, așa că nu ai nici la cine să te rogi, dar sunt decorative.
La un moment dat, cândva în anii ’80, am văzut la TV Beograd un serial despre religiile lumii.
Când a venit vorba despre budiști au fost două episoade:
In primul, un lider de-al lor stătea pe un tron care avea pe el mai multe beculețe colorate decât mașina aia de la Coca Cola.
In cel de-al doilea episod era prezentată o statuie imensă, într-un templu, iar în fața statuii, la înălțimea ochilor, era un imens televizor.
„Pentru ca Budha să nu se plictisească”, a fost explicația ghidului, și acesta tot un călugăr budist.
Nu mi-au plăcut beculețele și aururile acelea, dar mi-au plăcut în continuare budiștii, pentru că le-am mai descoperit o calitate, simțul umorului.
La un moment dat am citit cartea „Sapte ani în Tibet”, o carte scrisă nu de către comuniștii chinezi ci de către un prieten al lui Dalai Lama, și liderii religioși budiști nu mi-au mai plăcut atât de mult. De fapt erau niște otrepe cu mentalități feudale.
Dar îmi place în continuare budismul, chiar dacă ceea ce se vede public este un budism cu beculețe.
Acum aflu că Dalai Lama a primit unul din premiile Grammy.
Când am citit titlul m-am speriat puțin, m-am gândit că s-a apucat omul de cântat, poate rapp, poate altceva.
Mă gândeam că și-o fi schimbat și numele, așa că am căutat repede pe YouTube numele de genul D-Lama și The Lama.
După ce am citit tot articolul și am mai căutat informații despre acest subiect m-am liniștit, este vorba despre un audio-book cu meditații.
Nu sunt rele nici meditațiile, dimpotrivă, dar chiar mi-ar fi plăcut o melodie cântată de „Big Dala”.
*
Când vorbim despre o sentință, ar fi bine să ne scoatem din cap imaginea romantică a judecătorului singuratic, care meditează la lege sub lumina unei veioze și apoi rostește adevărul absolut.
Nu.
O sentință nu este opera unui om, ci a unui întreg angrenaj pe care statul ni l-a prezentat, ani la rând, drept aproape infailibil.
Judecătorul acela nu a picat din cer, născut de o fecioară.
A fost selectat, verificat, numit, promovat.
Ni s-a spus că este mai bine pregătit decât restul muritorilor, că are o moralitate betonată și un simț al dreptății calibrat fin, ca un instrument de laborator.
În plus, nu judecă în pustiu — există controale, apeluri, recursuri, alți judecători care veghează ca sistemul să nu deraieze.
Cu alte cuvinte, dacă apare o greșeală, sistemul o repară.
Dacă apare o nedreptate, sistemul o îndreaptă.
Dacă apare un abuz… ei bine, teoretic, nici acela nu scapă.
Teoretic.
Pentru că, din când în când, realitatea vine și ne trage de mânecă exact când ne e lumea mai dragă și ne întreabă: „Sigur funcționează?”
Mesajul pe care Justiția română l-a transmis recent societății nu trebuie citit în cheie juridică — specialiștii pot explica ani întregi nuanțe, articole și circumstanțe.
Problema nu este ce înțeleg juriștii.
Problema este ce înțelege cetățeanul care plătește taxe și care încă mai are naivitatea să creadă că legea e aceeași pentru toți.
Iar cetățeanul nu traduce sentințele în limbaj tehnic.
El le traduce simplu, aproape brutal: „A pățit ceva sau nu?”
Pentru omul obișnuit, închisoarea cu suspendare sună cam ca o dietă pe care o începi de luni.
Există, dar nu doare.
Este pedeapsă, dar fără partea aceea neplăcută numită consecință.
Iar dacă ai furat, justiția consideră că este drept să fugi cu prada, mai ales dacă ai furat destul pentru a împărți și cu alții, pentru că altfel nu se justifică o astfel de sentință.
De aici începe fisura. Nu în coduri, ci în încredere.
Pentru că Justiția nu trăiește din paragrafe, ci din credibilitate.
Iar credibilitatea nu se obține prin motivări de sute de pagini, ci printr-un sentiment public simplu: că există o măsură egală.
Când însă oamenii văd dosare grele care se termină ușor, averi spectaculoase care rămân spectaculoase și cariere politice care supraviețuiesc oricărei furtuni judiciare, concluzia apare aproape reflex.
Nu, mesajul nu este „furați, fraților, cât puteți”.
Asta este doar forma nervoasă, de birt, a unei frustrări colective.
Mesajul real este mult mai periculos: dacă ești suficient de sus, legea devine elastică.
Iar din clipa aceea, contractul nevăzut dintre stat și cetățean începe să se destrame.
Pentru că respectul față de lege nu se poate baza doar pe frică.
Frica e o soluție de scurtă durată — funcționează până când oamenii încetează să se mai teamă.
Un stat sănătos nu este cel în care cetățenii spun „să nu mă prindă”, ci cel în care spun „nu e corect”.
Dar pentru asta, Justiția nu trebuie doar să fie dreaptă — trebuie să pară de neclintit.
Aproape severă. Uneori chiar incomodă.
Altfel, riscăm să devenim, de fapt am devenit deja, o societate de oameni corecți doar din lipsă de oportunități, nu din convingere.
Iar acolo unde moralitatea depinde de ocazie, nu mai vorbim despre ordine socială.
Vorbim despre un joc în care fiecare așteaptă să-i vină rândul.
*
Ce vă spuneam ieri despre boșorgul ăla pozat în chiloți?
Iată că s-a dovedit că nu pentru poza aia a primit zeci de mii de dolari, i-a primit după ce a trădat pentru că a fost șantajat cu poza aceea.
***
Durov după ce a publicat un document cu Zuckerberg: Proprietarul WhatsApp râde în secret de 4 miliarde de „idioți”
Mark Zuckerberg, șeful și fondatorul Meta, care deține WhatsApp, îi ironizează pe utilizatorii serviciului de mesagerie pentru că au încredere în spusele sale despre securitatea aplicației. Acest text a fost scris de fondatorul Telegram, Pavel Durov, în X. El a publicat o captură de ecran a unei conversații cu Zuckerberg din 2004. În aceasta, dezvoltatorul […]
Peter Mandelson făcut Lord de Tony Blair a pasat informații privilegiate pedofilului Epstein
Câtă ipocrizie! Fața hâdă a democrației la cel mai înalt nivel în Marea Britanie. Partenerii noștri strategici ascund secrete murdare: de la bani pentru iubit/soț (10,000£ au plecat de la Epstein către soț – Reinaldo Avila da Silva) – Peter Mandelson este homosexual, până la trădare la cel mai înalt nivel. The Telegraph a scris că Lord Mandelson a divulgat documente confidențiale de la Downing Street către Jeffrey Epstein pe când era secretar pentru afaceri. Mandelson fusese readus într-o funcție cheie de guvernul britanic și demis în 2025.
Mandelson i-a trimis lui Epstein, în 2009, un briefing economic destinat lui Gordon Brown, prim-ministrul de la acea vreme, adăugând mesajul: „Notă interesantă care a ajuns la PM.”
O glumă făcută pe scena premiilor Grammy l-a scos din sărite pe Donald Trump care a anunțat că îl va da în judecată pe autor: „Acest prezentator sărac, patetic, fără talent și drogat”
„Iată, piesa anului! Felicitări, Billie Eilish. Uau. Este un premiu Grammy pe care îl dorește fiecare artist, aproape la fel de mult cum Trump dorește Groenlanda”, a spus Noah în timpul transmisiunii televizate.
„Ceea ce are sens, deoarece, de când Epstein a murit, el are nevoie de o nouă insulă pe care să se distreze cu Bill Clinton.
Draghi: UE trebuie să devină stat federal
„Europa riscă să devină subordonată, divizată și deindustrializată”, dacă nu se transformă într-o „federație autentică”, a declarat fostul premier italian și fost președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, într-un discurs susținut azi la Universitatea KU…
China îl critică pe Dalai Lama pentru premiul Grammy: „Ne opunem ferm ca partea relevantă să utilizeze premiul ca instrument de manipulare politică”
Beijingul a criticat, luni, primul premiu Grammy câștigat de Dalai Lama pentru audiobook-ul „Meditații: Reflecții ale Sanctității Sale Dalai Lama”, disponibil pe platformele de streaming muzical.
Guvernul chinez, condus de Partidul Comunist Chinez, nu-l recunoaște pe Dalai Lama ca fiind lider spiritual.
„Este bine cunoscut faptul că al 14-lea Dalai Lama nu este doar o figură religioasă, ci un exilat politic implicat în activități separatiste anti-China sub masca religiei”, a precizat Lin Jian, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei, citat de Associated Press.
De 100 de zile pe drum: Marșul călugărilor budiști se apropie de final
Început pe 26 octombrie 2025, la Fort Worth, în Texas, marșul se desfășoară pe un traseu de aproximativ 3.700 de kilometri, având drept destinație Washington, D.C.
Luni, călugării au ajuns la Richmond, în Virginia, împlinind 100 de zile consecutive de mers, după ce au traversat, pas cu pas, opt state din sudul și estul Statelor Unite: Texas, Louisiana, Mississippi, Alabama, Georgia, Carolina de Sud, Carolina de Nord și Virginia.
Ei au parcurs zilnic peste 35 de kilometri, în tăcere sau rugăciune, cu opriri pentru masă, întâlniri cu oamenii care îi așteptau și înnoptare în comunitățile pe care le traversau.
Organizatorii au descris marșul drept un demers non-politic, conceput ca un pelerinaj spiritual dedicat păcii, compasiunii și reflecției, oferit ca răspuns spiritual la conflictele armate din lume, între care este menționat constant și războiul din Ucraina.
O țară vecină cu România anunță că următoarea sa paradă militară va include mii de roboți înarmați – cu ajutor din China
Liderul Serbiei a spus că țara sa va lua exemplu de la Beijing, unde a văzut roboți care asigură controlul la frontieră, roboți cu roți sau fără roți, „care pot face orice îți trece prin…
Verdict definitiv al instanței supreme: Fostul primar al Sectorului 1, Daniel Tudorache, rămâne cu bijuteriile de 2 milioane de euro despre care DNA acuza că nu pot fi justificate
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a respins luni definitiv contestația prin care Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) a încercat să răstoarne sentința în „Dosarul diamantelor” prin care, fostul primar al…
CTP, opinie dură: „Copiii ajung să se drogheze cu telefonul și cu stupefiante, ajung să omoare, din pricina relației cu părinții” / El vorbește despre o „singură soluție de încercat”
Gazetarul Cristian Tudor Popescu critică dur pozițiile diferite ale unor demnitari din guvern privind accesul minorilor la rețelele de socializare și susține că „părinții nu sunt soluția, ci parte din problemă”. Reacția vine în contextul…
RAPORTUL EXIMBANK: PRINCIPALII BENEFICIARI
Trei mari companii, unele aflate deja în insolvență, au fost finanțate masiv prin Eximbank, cu garanții guvernamentale. Expunerea băncii doar în cazul celor trei companii (Unifarm, Blue Air și GSP) cumulează miliarde de lei.
De mai bine de un an si jumătate, miniștrii finanțelor evită să semneze raportul despre activitatea EximBank realizat de propriul Corp de Control.
Ce facem astăzi, 3 februarie 2026, în Timișoara?
