Recent am aflat că, în Zurich, dacă vorbești românește pe stradă, te pot înțelege majoritatea lucrătoarelor de pe marginea trotuarelor.
Ieri am descoperit că suntem fruntași la capitolul „lipsă de lectură” — un fapt care, paradoxal, ajută Uniunea Europeană, deoarece astfel mulți dintre acești oameni care nu citesc se îndreaptă spre alte țări, unde preiau joburi necalificate, oferindu-le localnicilor mai mult timp pentru citit.
Astăzi mai aflăm despre o nouă „performanță” românească: România are cea mai mare rată de mortalitate din cauza AVC-urilor.
Așadar, cine ar mai putea spune că nu suntem „campioni” în diverse domenii?
*
Vai de mine și de mine, cum să ne protejăm economic de Beijing?
Cred că răspunsul la această întrebare este de fapt surprinzător de simplu: trebuie să învățăm să producem la fel de competitiv ca și chinezii, fie că vorbim de mașini, electronice sau alte bunuri esențiale pe piața globală. Nu putem să ne plângem la nesfârșit de competitivitatea lor în timp ce ne sprijinim pe o industrie care, în multe sectoare, a rămas în urmă.
Problema este că, în prezent, multe dintre industriile noastre se confruntă cu lipsa resurselor necesare, fie că e vorba de materii prime, de tehnologie de ultimă generație sau de resurse umane specializate. Însă, în loc să acceptăm această stagnare, ar trebui să investim în modernizarea și diversificarea economiei.
Dacă dorim să reducem dependența de importuri și să fim competitivi pe piața internațională, nu avem altă soluție decât să creștem productivitatea, să inovăm și să ne ajustăm la noile realități ale pieței globale. Degeaba apelăm la soluții de scurtă durată sau taxe suplimentare ca să ne ferim de influența asiatică.
China a devenit o forță industrială uriașă nu doar pentru că are o populație numeroasă și o forță de muncă ieftină, ci și pentru că a investit masiv în infrastructură, tehnologie și educație.
În loc să ne temem de puterea lor economică, am putea să ne inspirăm din modelul lor, adaptându-l la propriile noastre condiții și valori economice.
*
Ministresa de externe germană, umilită la sosirea în China.
Ei bine, poate că o astfel de primire arată exact ceea ce a ajuns diplomația germană să merite, dacă ne gândim la relația destul de tensionată dintre Germania și China. Este o situație care se repetă de fiecare dată când o țară se poziționează constant critic față de o altă putere și, totuși, în momente cheie, ajunge să depindă de acea putere pentru resurse sau sprijin economic.
Nu este rezonabil să critici aspru o națiune, uneori chiar intrând pe terenul ofensei, și apoi să aștepți să fii primit cu onoruri, mai ales dacă motivul vizitei tale implică o formă de „cerșetorie diplomatică”. În cazul Chinei, situația devine cu atât mai delicată, având în vedere că politica lor externă acordă o atenție specială la respect și onoare națională. Când astfel de elemente sunt constant ignorate sau subestimate de oficiali străini, nu e de mirare că răspunsul poate fi lipsit de cordialitate.
Această situație nu este însă unică în relația Germaniei cu China, ci reflectă o problemă mai amplă. Țările occidentale, printre care și Germania, se află într-o poziție paradoxală: pe de o parte, critică deschis statele de care depind economic, dar, pe de altă parte, se întorc mereu la ele atunci când au nevoie de resurse sau stabilitate pe piețele globale. Acest tip de dublu standard în diplomație sfârșește inevitabil prin a duce la situații stânjenitoare și, din păcate, pare că am intrat într-o eră în care aceste „umilințe” devin din ce în ce mai frecvente.
*
Tuberculoza a redevenit astăzi cea mai mortală boală infecțioasă din lume, un rezultat îngrijorător al transformării medicinei dintr-un domeniu dedicat îngrijirii oamenilor într-un mecanism axat pe profit.
Îmi amintesc că, înainte de ’89, grija față de de controlul acestei boli era o prioritate clară. În grădinițe, copiii erau vaccinați împotriva TBC-ului fără prea multe discuții, pentru că sistemul de sănătate de atunci recunoștea realitatea dură: mulți părinți nu aveau cunoștințele necesare pentru a lua decizii informate despre sănătatea copiilor lor. În școli, doctorii făceau anual testele cu tuberculină și, unde era nevoie, aplicau vaccinul.
După terminarea școlii, statul se asigura că tinerii erau monitorizați prin microradiografii regulate.
Când schimbai locul de muncă, te înscriai la o nouă școală sau te căsătoreai, un control de „micro” și analizele de sânge erau obligatorii, un pas firesc pentru sănătatea comunității. Acum însă, când ați făcut ultima oară o microradiografie?
În plus, cei deja afectați de boală erau tratați adecvat, cu cocktailuri de antibiotice, nu cu suplimente alimentare, și cu o îngrijire completă: bolnavii erau trimiși la sanatorii sau preventorii, unde primeau nutriție corespunzătoare și se bucurau de aerul curat de munte. Aveam o mulțime de sanatorii de acest gen în țară, pe cel de la Marila îl puteți vedea, așa cum a fost odată, în poza de mai sus.
Iar durata tratamentului nu era o simplă formalitate — unii pacienți petreceau chiar și câțiva ani acolo, pentru o recuperare completă și durabilă.
*
„Codul Fiscal a fost schimbat de 78 de ori în 2024.”
Această statistică ilustrează clar problema fundamentală a Codului Fiscal: este extrem de prost conceput.
Iar instabilitatea sa creează nesiguranță economică și birocratică.
O legislație fiscală bine întocmită ar trebui să fie simplă, clară și predictibilă, eliminând interpretările multiple și încercările de adaptare continuă.
Ideal, Codul Fiscal ar putea arăta astfel:
Definiția profitului: Profitul este diferența dintre venituri și cheltuielile necesare obținerii acestora.
Definiția venitului: Venitul reprezintă toate sumele și valorile intrate în patrimoniul contribuabilului, fie persoană fizică, fie juridică, într-o anumită perioadă.
Apoi, pentru o impozitare clară și justă:
Impozit pe profit: Toate entitățile, inclusiv persoanele fizice, cu un profit mai mare de [sumă prestabilită] vor plăti un impozit de X%.
Impozit pe venituri: Toate entitățile, inclusiv persoanele fizice, care au un profit sub [limită stabilită] vor plăti un impozit pe veniturile obținute din orice sursă, de Y%.
În plus, TVA-ul ar fi setat la un nivel unic și stabil, Z%, care să permită previzionarea clară a taxelor pe termen lung și să atragă investitorii.
Un astfel de Cod Fiscal ar putea fi scris, cu ușurință, pe o singură coală A4, rămânând loc și pentru semnătura și ștampila Ministrului de Finanțe.
Nu ar mai trebui decât sa stabilim cât este X, Y, Z și nivelul de la care entitățile trec de la impozit pe venit la cel pe profit și putem să trimitem textul la imprimantă.
Si, ce mai important, un astfel de cod fiscal ar elimina situațiile în care nepotul unui prim-ministru face afaceri care aduc venituri de zeci de milioane de euro, dar plătește impozit pentru un proft de numai 30 de euro.
***
Cel mai tânăr echipaj al misiunii Shenzhou-19 a ajuns la bordul staţiei spaţiale chineze | VIDEO
Tuberculoza a redevenit cea mai mortală boală infecțioasă din lume
Audi se pregătește să închidă în februarie fabrica de mașini electrice din Bruxelles
Profitul Volkswagen s-a prăbușit cu 64% pe fondul scăderii vânzărilor din China
Europa scoate armele în fața invaziei de mașini din China. Cum ne protejăm economic de Beijing?
Ministrul de externe german, umilit la sosirea in China
Guvernul Ungariei dublează deducerea fiscală acordată familiilor şi elimină impozite
Opinie. Dragoș Damian, Terapia Cluj: „Tatuați-vă pe mână «Voi reindustrializa România!»”
Puțini oameni de afaceri în sală la cele două dezbateri de pe Antena 3 cu candidații la președinție. Fie nu au fost invitații de către candidați, fie nu au apărut în filmări, fie nu au venit pentru că nu mai cred în promisiuni. Sau poate pur și simplu nu au curaj să-și arate simpatia față de unul sau altul dintre candidați. Sau poate că își arata simpatia în alt fel….