Cu Ucraina în NATO am impresia că se întâmplă ca și cu România în Schengen: “Suntem prieteni, facem business, dar atât, NATO se termină unde se termină și Schengen la fel”.
Între timp ucrainienilor li se iau banii pe arme nelivrate, care poate nu vor fi livrate niciodată, sau pe gunoaie. Exact ca și în cazul României.
Noi credem că ăia care ne vând arme sunt interesați de valori cum ar fi libertatea sau evoluția noastră materială și spirituală. Nimic mai greșit, afacerile sunt afaceri, dacă se găsește cineva care să cumpere arme sau orice altceva în schimbul unui bacșiș pe care îl primește, îi iei banii și fugi cu ei. Pentru că dacă nu-i iei tu îi va lua altul. Asta e lumea în care trăim.
Se pișă ăia pe libertatea noastră, exact cum s-au pișat și pe cea din Vietnam, din Irak, Libia, Afghanistan, țările din Caraibe sau America Latină sau altundeva. Chiar credeați că atunci când de exemplu, vin niște ajutoare pentru o biserică oarecare, ălora le pasă de libertatea religioasă? Nici pe departe, ăia le dau ajutoare credincioșilor pentru ca la viitoarele alegeri să-l voteze pe cel despre care le spune pastorul că trebuie votat. Pe omul lor care ulterior, odată ajuns într-o funcție de unde poate decide lucruri, va semna să mai cumpărăm niște arme de care nu avem nevoie, să facem o lucrare cu cine trebuie să o facem, să cheltuim bani pe tot felul de poiecte care nu se vor materializa niciodată…
Și dacă nu mai cumpărăm arme vom cumpăra reconstrucție, pentru că așa se fac afacerile, creezi o problemă după care o rezolvi. Faci o lege că la orice butică trebuie să legi casa de marcat la ANAF după care vinzi case de marcat noi, că alea vechi nu mai sunt bune. ANAF-ul nu face nimic cu datele alea, dar important este că s-au vândut milioane de case de marcat noi.
Distrugi o țară după care vii și o reconstruiești, câștigând din două părți.
Și dacă cineva are destulă răbdare să caute va constata că banca aia mică care îți ia casa dacă nu ai plătit creditul aparține unei bănci mai mari, firma de asigurări unde merg o parte din banii tăi de pensie aparține unei firme mai mari, la fel se întâmplă și cu firma unde ești obligat să te asiguri împotriva inundațiilor într-o zonă care nu a mai fost inundată de sute de ani. Iar firma aceea mai mare aparține de fapt unui fond de investiții și mai mare, care aparține și el altcuiva, ăia care vând vaccinuri anti covid aparțin tot ălora care vând și rachete. Și la un moment dat toate milioanele astea de fire se unesc într-un singur loc. Spun unii că locul ăla se numește “BlackRock”, o firmă despre care puteți citi mai jos că dorește să reconstruiască Ucraina după ce se vor fi vândut acolo toate armele și munițiile care sunt de vânzare.
Pare o teorie conspiraționistă dar să nu uităm că de-a lungul timpului s-a dovedit că de obicei teoriile conspiraționiste se dovedesc adevăruri,
Dacă sunteți curioși puteți afla mai multe amănunte despre acest subiect dacă dați click aici sau aici, dar găsiți informații de acest gen și în nenumărate alte locuri.
(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});
Un articol ne aduce aminte că există o boală numită Alzheimer.
După ce îl citim ajungem la impresia că nu e o boală foarte grea, ei, bătrâneii ăia mai uită și ei săracii, dar în rest totul e bine.
De fapt realitatea despre care nu vorbește nimeni este mult mai cruntă și mai urâtă.
În primul rând, poți să o diagnostichezi pe boala aia și de la 20 de ani. Dar nu există tratament pentru așa ceva.
În al doilea rând, când boala ajunge la un anumit stadiu bolnavul uită pur și simplu să trăiască. Sau trăiește într-o lume a lui, care este cu totul altceva decât ne imaginăm noi că este trai.
80% din bolnavii care au Alzheimer într-un stadiu avansat sunt bolnavi și de demență. Ceilalți mor înainte de a ajunge la acest nivel.
Hai să vă descriu o zi din viață unui astfel de bolnav și a cuiva care are grijă de el:
După o noapte în care te-ai trezit de câteva ori cu mustrări de conștiință pentru că nu ești destul de puternic să stai în permanență alături de bolnavul acela, mergi și îi deschizi ușa de la camera unde doarme.
În momentul în care apeși pe clanță nu știi dacă acolo vei găsi un om care e cât de cât coerent, un cadavru sau altceva. Și asta se întâmplă zi de zi, în fiecare dimineață.
Intri.
– De ce ți-ai dat jos pampersul?
– Nu mi l-am dat eu jos, au venit niște oameni și mi-au furat toți pamperșii.
– Mă păcălești, uite aici, pampersul este pe jos și uite și pachetul de pamperși pe masă.
– Da, după aia s-au dus oamenii ăia și mi-au cumpărat alți pamperși.
Sau intrii în cameră și bolnavul nu e în pat. Nu e nici pe jos, nu e niciunde. Nu avea unde să plece dar totuși nu e acolo.
Cauți și în sfârșit îl găsești în dulap, stă ghemuit acolo, pe podeaua dulapului,
Ușurat că tatăl sau mama ta nu s-a dematerializat întrebi:
– Ce faci dragă în dulap?
– Taci și adu-mi o cafea și o țigară. El săracul crede că stă incomod pentru că așa e scaunul de la bar.
Sau:
– Vreau să merg la WC.
– Hai repede.
– Prea târziu, m-am căcat pe mine, dă-mi să mănânc mai departe.
Sunt zile în care bolnavul tău e aproape coerent, sau chiat amuzant. De exemplu când se ceartă cu Cătălin Striblea de la ProFM: „Mai termină odată cu prostiile astea că m-ai înnebunit cu Ucraina aia”.
Dar sunt zile în care nu te recunoaște, crede că ești sora lui moartă de zeci de ani, sau unul din părinții săi, sau vecinul cel rău care îi bagă niște gândaci în casă, sau un copilaș, sau îți spune “țițica, vrei să-ți dau și ție?”, crezănd că ești o pisică.
Sunt zile în care pur și simplu nu își găsește gura, ia lingura de supă și o duce la ochi, sau la ureche, sau pur și simplu o varsă pe covor.
Și atunci trebuie să-l hrănești tu pe omul ăla, să-i dai mâncarea în gură ca la un bebeluș.
Dar sunt și zile în care nu vrea să mănânce și trebuie să faci ceva ca totuși să-l hrănești.
Ceea ce v-am descris mai sus este partea hazlie.
Dar imaginați-vă cum arată patul și camera și pereții și covorul atunci când omul ăla bolnav și-a dat jos pampersul și a atins tot ce a putut atinge sau s-a tăvălit prin toată casa. Sau când se șterge la fund dar a uitat să-și ia hârtie.
Și mai este o problemă, de un bolnav poți să te îngrijești dacă ai timpul necesar pentru asta. Dacă ești încă activ trebuie să ai o ocupație care presupune muncă de la domiciliu sau un program foarte flexibil.
Renunți la tot ce înseamnă viața ta, întâlnirile periodice cu prietenii, contacte sociale, hobby-uri și orice altceva și stai 12-16 ore pe zi cu un bătrân care de multe ori nici nu știe cine ești, căruia îi schimbi pamperșii, pe care îl speli și cureți după el.
Nimic în viață nu v-a pregătit să o spălați pe mama voastră la yoni, sau să spălați rahatul de pe lingamul tatălui dumneavoastră. Chiar și asta este deja o traumă.
(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});
Dar dacă ești, de exemplu, vânzătoare la Profi, sau strungar într-o uzină, problema devine mult mai complicată. Pentru căălora nu le pasă că tu ai o mamă sau un tată bolnav de Alzheimer.
Un îngrijtor pentru câteva ore/zi costă poate mai mult decât salariul tău.
Și mai mult costă un loc într-un azil
Iar să găsești pe cineva care să aibă grijă de un bătrân nebun care se mai și cacă pe el este aproape imposibil.
Specialiștii spun că de fapt pericolul cel mai mare nu este pentru bolnav, acela oricum nu mai știe pe ce lume trăiește, ci pentru cel care îl îngrijește. Acesta ar trebui să fie asistat psihologic în permanență pe toată perioada în care face acest lucru.
Și ceea ce este sigur este că nimeni nu nu vă va ajuta. Medicul de familie nu are cu ce să te ajute și probabil că nici nu-i pasă, dacă chemi salvarea îi pui pe oamenii ăia pe drumuri degeaba, oricum nu au ce să-i facă.
Există niște programe prin care cineva poate să fie plătit cu un salariu pentru că îngrijește pe cineva, dar birocrația este destul de complexă, bolnavul ar trebui transportat în fața unei comisii de expertiză, dar el săracul e netransportabil.
S-ar putea găsi soluții, de exemplu să se înființeze un număr de genul 112 unde să ceri ajutor în astfel de situații și în cel mai scurt timp la domiciliul bolnavului să se prezinte o echipă formată dintr-un medic generalist, un psihiatru, un psiholog, care să te ajute în măsura în care acest lucru este posibil. Poate și un preot competent ar fi de ajutor, ăștia sunt și ei un fel de psihologi. Sau o măicută prregătită în acest sens care să vorbească ce știe ea că trebuie vorbit, câteva ore pe zi, cu bolnavul ăla.
Să te ajute cu birocrația, să-l ia în evidență pe bolnav și odată la două săptămâni să vină un medic să-i ia tensiunea sau ce mai e necesar, cineva să te învețe ce să faci, chestii din astea care nu ar costa o avere. Nu cere nimeni să-ți cumpere prefectul sau primarul un pachet de pamperși, ajutorul ar fi mai mult moral.
S-ar putea organiza așa ceva și la nivel local, nu cred că este o lege care să-l împiedice pe prefect sau pe primar să facă așa ceva.
Sau s-ar putea face așa ceva la nivelul statului, acolo sunt și mai mulți bani. De fapt asta ar trebui să fie obligația statului, părerea mea este că ONG-urile sunt eficiente ca mijloc de presiune, dar adevărata rezolvare trebuie să vină de la stat, cel care are resursele necesare.
Din păcate deocamdată însă nu se face aproape nimic, probabil e mai important să discutăm despre steaguri sau să facem legi pentru cormorani.
Și partea rea este că fiecare dintre noi putem ajunge la un moment dat să fim fie îngrijitori, fie bolnavi.
***
Liderii NATO se vor întâlni, la mijlocul lunii iulie, la summitul de la Vilnius. Mai multe surse au arătat în ultima perioadă că întâlnirea ar putea fi un prilej pentru invitarea Ucrainei să adere la NATO.
Ucraina a plătit contractorilor sute de milioane de dolari pentru arme care nu au fost livrate, iar unele dintre armele mult mediatizate donate de aliații săi au fost atât de decrepite încât au fost considerate potrivite doar pentru a fi canibalizate pentru piese de schimb.
Un submarin care duce turiști să vadă epava Titanicului a dispărut în Oceanul Atlantic
Un submarin folosit în expediții și care uneori duce turiștii să vadă epava Titanicului a dispărut în Oceanul Atlantic, declanșând o misiune de căutare și salvare, a spus Paza de Coastă din Boston, relatează BBC.
Amenințările de după război în Noua Ordine Mondială
Haideți să fim optimiști și să luăm în considerare un preconizat tratat de pace în Ucraina înainte de a fi prea târziu. Fiecare dintre părțile implicate va rămâne, cel mai probabil, cu un oarecare câștig menit să contrabalanseze imensele pierderi materiale și umane.
Războiul se va termina, iar principala problemă va fi legată de libertățile noastre fundamentale. Cine ni le va apăra? Există organizații globale, țări sau personalități de marcă în care putem avea încredere? Există dorința de a proteja aceste libertăți? Sau dimpotrivă, de a le suprima?
Departamentul de Stat al SUA: Traficanții de persoane au complici în instituțiile statului
România rămâne o sursă primară pentru traficul de persoane în Europa, potrivit unui raport al Departamentului de Stat al SUA, care atrage atenția că autoritățile sunt complice cu traficanții de persoane.
După ce un transportor blindat Piranha 3C al armatei române s-a scufundat în Dunăre în timpul exercițiilor Sabre Guardian, la începutul lunii iunie, revine în actualitate o problemă vitală, respectiv operaționalizarea unui program care să
Găsirea personalului specializat, fie că este vorba de sudori, lăcătuşi, strungari, dulgheri, reprezintă principala provocare cu care se confruntă companiile din industrie.
“Productivismul” sau despre cum revine elefantul în Guvern
O întreagă pleiadă de analiști, unii mai păreriști decât alții, s-au întrecut să critice sau să laude “patriotismul economic” din Programul de guvernare al guvernului Ciolacu. Obișnuiții ecranelor, știind că mulțimea telespectatorilor n-are pregătire economică, au făcut bravadă intelectuală!
Ce înseamnă “patriotismul economic,” termen apărut demult în spațiul public românesc, doar ca expunere de intenții, fără pretenții de punere în operă, cum ar spune marxistul angajat? O muscă țețe pe trompa elefantului, reapărut în clădirea guvernului.
Guvernul Năstase a încercat programul “Made in Romania” și a eșuat sub presiunea produselor occidentale și a rigorilor pieței comune europene.
Ion Cristoiu: În România, ca în Iliada lui Homer
Cristian Tudor Popescu a povestit dialogul pe care l-a avut cu un român stabilit în America, având ca subiect persoana fostului președinte al SUA, Donald Trump.
Lege promulgată: Pe drapel nu pot fi adăugate alte inscripţii şi simboluri
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, luni, legea care prevede că pe drapelul României nu pot fi adăugate alte inscripţii şi simboluri în afara celor aprobate prin lege sau prin regulamentele militare.
Guvernul condus de Marcel Ciolacu și-a propus, prin programul de guvernare, scăderea inflației la 8% până la finalul anului și o creștere economică de 3%.
Manifestarea bolii Alzheimer si importanta diagnosticarii precoce a acestei afectiuni
Alzheimer este o afectiune progresiva si degenerativa care afecteaza celulele neuronale, fiind una dintre cele mai des intalnite afectiuni de acest tip la nivel mondial. Statisticile in cazul acestei boli sunt ingrijoratoare. Conform cifrelor care analizeaza aceasta afectiune, la fiecare 3 minute un pacient este diagnosticat cu aceasta afectiune la nivel global.
Războiul trandafirilor: Fritz vs. Robu. Care e adevărul despre Parcul Rozelor? VEZI VIDEO ȘI FOTO
O postare aparent nevinovată a actualului primar al Timișoarei a stârnit o reacție vehementă a fostului primar sau, în sfârșit, a paginii sale dedicate de pe aceeași rețea de socializare. Despre ce este vorba?
„Între două reprize de ploaie, o plimbare în Parcul Rozelor. Mulți din cei 280 de trandafiri plantați primăvara asta au înflorit deja. Echipele Horticultura Timișoara au completat și gardul viu din parc cu 3.000 de fire (…)”, a notat Dominic Fritz.
Ce facem astăzi, 20 iunie 2023, în Timișoara?
Marți, 20 iunie, începe Timișoara Refugee Art Festival, cu jocuri de cunoaștere, instalații și ateliere de artă. La Filarmonica Banatul și în Parcul Rozelor concertează Steve Hackett & Djabe.
