Anton Kovacs September 23, 2021

 1973.

Întreprinderea care se ocupa pe atunci de transportul în comun, mult mai mare decât cea de acum, se numea ITCVTT – Întreprinderea de Transport și Construcții Vagoane Tramvai Timișoara. O întreprindere cu adevărat serioasă.

Atelierele Centrale și birourile conducerii erau pe Bv. Leontin Sălăjan, actualul bulevard Take Ionescu.

În față, la stradă erau birourile, care se pot vedea și acum.

poza1

Urma o curte, de obicei plină de tramvaie aflate acolo pentru reparații, după care urmau atelierele.
În una din hale se reparau boghiurile, în alta se făceau macaze (așa li se spunea pe atunci și erau automate, nu care se schimbă cu ranga ca acum), exista un mic atelier pentru SDV-uri, altul de bobinaj, vopsitorie, o strungărie cu vreo 40-50 de muncitori calificați dincolo de orice se găsește în intreprinderile actuale, tâmplărie, forjă, turnătorie…

Undeva în fundul curții era o rampă de gunoi cu 3 compartimente. Tablă și tot felul de deșeuri din metal în primul, urma altul cu șpan iar în cel de-al treilea compartiment se aruncau resturi de mâncare, hârtii, frunze, lavete de bumbac folosite…

Metalul și șpanul erau duse la o intreprindere care se ocupa de recuperarea deșeurilor de metal, exista numai una, undeva la marginea orașului, în Freidorf, iar odată la câteva luni conținutul din cel de-al treilea compartiment era încărcat într-un camion și deșeurile erau duse undeva, la o groapă de gunoi, la această operațiune participând și doi-trei ucenici care urmau să descarce gunoiul.

Odată am fost și eu unul din ucenicii “delegați” cu această importantă sarcină.

Gunoiul întreprinderii a fost descărcat în Kunz Telep, locul unde în prezent ne plângem că sunt abandonate o mulțime de gunoaie. Nu era o rampă oficială de colectare a gunoiului, aceasta era la Șag, dar o mulțime de întreprinderi își aruncau gunoaiele acolo. La fel cum le aruncau și pe câmpul dintre Blașcovici și Ronaț (noul cartier de vile de acolo este practic construit pe gunoaie peste care cândva la sfârșitul anilor ‘80 – începutul anilor ‘90 s-a așternut un strat subțire de pământ).

***

Așa începe.

La început în jurul clopotului în care se aruncă sticlele folosite este frumos și curat.

La un moment dat domnul Popescu se duce să-și arunce sticla de la geamul care i s-a spart. Că doar e sticlă, nu e nici deșeu menajer, nici hârtie sau plastic, așa că este normal să fie aruncată la recipientul pentru colectarea sticlei.

Putea să arunce geamul ăla la unul din containerele de gunoi care sunt în fața blocului, dar dânsul, pentru că este un cetățean cu o înaltă conștiință civică, a luat geamurile alea și le-a cărat la o distanță de câteva sute de metri până la containerul destinat sticlei. S-a conformat indicațiilor administrației care spune că fiecare gen de deșeu trebuie să fie aruncat la containerul destinat acestuia.

Din păcate ajuns acolo constată că în gaura aceea nu încap cioburile acelea mari rămase după spargerea ferestrei, pe de altă parte ar fi penibil să spargă toată fereastră aceea în bucățele mai mici care să încapă în gaura aceea rotundă. Așa că așează frumos bucățile de geam lângă containerul acela verde de formă tronconică.

poza2

Peste o zi domnul Georgescu , un alt cetățean cu o înaltă conștiință civică vine cu două plase pline cu sticle. Din păcate constată că sticlele acelea nu mai încap în container, acesta este plin.

Domnul Georgescu este un om în vârstă, pentru care ar fi un efort mult prea mare să care acasă cele două plase care sunt destul de grele. După care, în altă zi ar risca să le care din nou degeaba, poate poimâine containerul va fi din nou plin.

Așa că așează frumos sticlele acelea lângă container, alături de geamurile sparte ale domnului Popescu.

poza3

Domnul Ionescu știe că nu e frumos să arunci gunoaiele în alt loc decât în europubelele destinate acestora.

Dar acest domn este un bun vecin, știe că dacă ar arunca cele 4 plase cu gunoi la pubela blocului vecinii săi nu ar mai avea unde să arunce gunoiul timp de 3-4 zile.

Din fericire a văzut el ieri un loc unde lumea aruncă gunoaiele, dacă ăia au voie el de ce nu ar avea voie. Așa că ia pungile, le bagă în portbagajul mașinii și le duce lângă containerul verde unde se odihnesc deja de un timp, fără ca gunoierii să le dea vreo importanță, geamurile domnului Popescu, sticlele domnului Georgescu și probabil și alte gunoaie, ale unor alți cetățeni.

De altfel, după amplasarea acelui container verde din plastic, aruncatul gunoaielor în acel loc a devenit o tradiție, tot cartierul știe că acolo poți arunca gunoiul care nu încape în europubele.

poza4


Ce am vrut să spun în întâmplările de mai sus este că gunoaiele nu se aruncă pe stradă, aiurea. Nimeni nu e nebun să-și arunce gunoiul în Parcul Central sau în Păduricea din Calea Girocului. Sau în mijlocul străzii.

Întotdeauna gunoaiele sunt aruncate în locurile în care acest lucru a devenit “tradițional”, în Kunz Telep, unde probabil se aruncă gunoaie de 100 de ani, în zona străzii Cerna, în spatele IAEM unde peste grămezile de gunoaie s-a format o pădure delurită, foarte potrivită pentru a fi transformată în parc, pe strada Ceferiștilor, unde e un teren concesionat de CFR, dar neîngrijit de nimeni în ultimii 30 de ani.

În poza de mai jos puteți vedea că și în urmă cu 7-8 ani acolo se aruncau tot felul de deșeuri.

Mai sunt și alte multe locuri unde sunt abandonate gunoaie, în general pe străzi sau terenuri aflate la marginea orașului și unde se aruncă gunoi de multe zeci de ani.

Le putem încadra pe toate în ceea ce se numește “Zone cu ferestre sparte”, locuri în care mizeria naște și mai multă mizerie iar dezinteresul autorităților naște dezinteresul cetățenilor fată de autoritate.

poza10

Mai nou un factor de “coagulare” a rampelor clandestine de gunoi sunt, așa cum am arătat, locurile în care sunt amplasate acele containere pentru colectarea sticlelor. Acel loc este punctul cel mai sensibil, rana pe unde pătrunde boala. Și în fiecare zi, dacă nu se iau măsuri de asanare al locului respectiv, infecția se mărește.

 

***

Inaugurarea minunatului bulevard urma să aibă loc peste două zile.

Copacii fuseseră udați la rădăcină, iarba era aproape verde, caldarâmul măturat,  cetățenii cartierului îmbrăcaseră chiloti și ciorapi curați, mașinilor care urmau să treacă pe acolo li se schimbase uleiul și cauciucurile.

M-am dus vă văd și eu cum arată acea stradă.

Și am văzut ceea ce se vede în poza de jos, o mulțime de coșuri de gunoi amplasate te miri pe unde, pe trotuare, în parcare, pe pistele de biciclete…

poza5

poza6

poza7

De altfel, așa cum știm cu toții, toate cartierele de blocuri, dar nu numai, sunt infestate cu aceste europubele.

În anii 60-70 în apropierea fiecărui bloc exista o mică platformă din beton, înconjurată de un zid din cărămidă aparentă în care erau amplasate tomberoanele pentru gunoi.
Cine e curios mai poate găsi în cartierele de blocuri urme ale acestora.

Rafinamentul mergea până acolo încât la cele două intrări zidul se “suprapunea” astfel încât recipientele pentru gunoi nu puteau fi văzute decât atunci când intrai în interiorul acelui spațiu.

Este adevărat, pe atunci și WC-urile publice erau ascunse sub pământ, nu ca acum când în parcuri, pe malul canalului Bega sau în piețe sunt exhibate acele cuști împuțite din material plastic.

Exista pe atunci un fel de decență, lucrurile urâte cum ar fi gunoaiele sau toaletele publice trebuie cumva ascunse, pentru că, sunt o necesitate dar sunt urâte.

 

poza8

 

***

Să nu credeți că Timișoara este un oraș murdar, nici pe departe.

Timișoara este aproximativ tot atât de curată ca majoritatea orașelor curate ale lumii.

Dar, există niște probleme, care și ele pot fi regăsite în majoritatea orașelor lumii. Una din acestea este că uneori se întâmplă ca cetățenii, la fel ca în toată lumea, să abandoneze gunoaie pe spațiul public. Specificul la noi este că acestea nu sunt ridicate, sau nu sunt ridicate în timp util.

Și parcă europubelele acelea fie sunt prea multe, fie nu sunt amplasate unde trebuie, când le răstoarnă vântul se umple tot cartierul de gunoaie, ceva nu e bine.

Așa că, nu vreau să critic pe cineva, nu vreau să-mi fac campanie electorală, oricum nu voi candida niciodată la vreo funcție, nu vreau nici să dau lecții cuiva, pur și simplu am căutat să aflu cum e la alții și poate să caut o modalitate de rezolvare a acestor probleme.

Ce am aflat și cum m-am gândit că s-ar putea face veți afla în episoadele următoare.

Va urma

 

Citește și:  Reabilitările domnului Robu

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*