În urmă cu câțiva ani, când a început povestea cu reabilitarea malurilor canalului Bega, ocazie în care s-a vorbit mult și despre Turnul de Apă, îi promisesem mamei mele că atunci când totul va fi gata o să mergem acolo să bem o cafea. S-a bucurat, în sfârșit, după o viață trăită în Timișoara va putea să vadă de sus cartierul în care copilărise. Cred că și-a pregătit și niște hăinuțe pentru acel eveniment.
S-a terminat reabilitarea, turnul a rămas la fel.
A putrezit lemnul de la pontoanele și băncile alea, dar turnul a rămas la fel.
După câțiva ani a început iarăși reabilitarea.
I-am spus din nou mamei că mai trebuie să aștepte puțin, dar cafeaua aceea rămâne valabilă.
Acum aflu că povestea se amână din nou.
Nici nu pot să vă spun cât sunt de dezamăgit.
Mama nu va mai putea vedea Josefstadt de sus pentru că între timp a orbit. Se întâmplă și chestii din astea, tot așteptăm ca autoritățile să facă câte o chestie și… până la urmă s-au încasat o mulțime de bani pe proiecte și studii de fezabilitate, niște tineri arhitecți și patroni de firme beneficiare de tot felul de subvenții și-au făcut câte 15 concedii pe an în tot felul de locuri exotice, mai moare câte unul dintre noi și chestia aia tot nu s-a făcut.
Sper ca măcar eu să pot să urc acolo, să beau cafeaua aia și să fac câteva poze de sus, la fel cum sper să apuc vremurile în care să o iau pe Rebreanu, pe jos sau cu tramvaiul, să ajung la capătul marelui bulevard, să trec prin pasajul Solventul și de acolo să merg mai departe spre Piața 700.
Mă așteptam și ca până când domnul Fritz își termină mandatul vom avea ambele turnuri transformate, gara terminată și transformată radical, lângă ea, acolo unde a fost Depoul de locomotive să fie un Muzeu tehnic (asta ar fi trebuit să facă parte din Capitala Culturală), toate cele 12 WC-uri publice din oraș, alea antice, să fie și ele reabilitate și la acestea să se adauge și altele noi, de exemplu la mine în Pădurice să fie o toaletă publică asemănătoare cu cea din parcul Carmen Sylva.
Speram că la un moment dat voi putea merge la „Muzeul tramvaielor”, o instituție deschisă zilnic de la ora 8 la 21, și să le arăt prietenilor „uite, asta e freza pe care am lucrat, ăsta este șpanul pe care nu l-am mai curățat în ultima zi când am lucrat aici, în 30.05.1978, aici era atelierul unde se rebobinau motoarele electrice, aici se faceau macazele…”.
Mărunțișuri, dar care se văd.
Bani au fost dar nu cred că au fost cheltuiți cum trebuie, pe lucruri care rămân.
În schimb ne-am ales cu străzi murdărite cu vopsea, leagăne care trec prin garduri, statui din spumă de montaj și schele în Piața Operei.
Lucruri pentru care s-au cheltuit sume imense și din care nu rămâne nimic la anul, în afară de niște articole în ziar.
Cu mulți ani în urmă am lucrat pe șantierele patriei, este adevărat că nu afară, să mă bronzez, cum sugerează Dragoș Damian (am făcut și asta, dar ca hobby), ci într-un birou.
Cu această ocazie am văzut și birocrația inginerească de acolo.
Colegii mei ingineri aveau tot felul de grafice care erau afișate pe pereți, iar fiecare din ei avea un caiet cu coperte din vinilin în care își nota partea care îl interesa.
Ceva de genul ăsta:
30.07 – Săpătură inel apă Complex Sericicol
400 m, h mediu 1.5 m, pantă 2%.
Termen finalizare 15.08
15.08 – 20.08 Montare Teavă PVC
01.09 – Programat probe presiune inel apă.
Și fix în 01.09, la ora 7 dimineață, venea echipa aia care pompa apă acolo și verifica dacă conducta aia nu scapă pe undeva.
Iar la sfârșitul lunii trebuiau să fie gata situațiile pațiale de lucrări și se deconta ceea ce s-a făcut. Erau niște fete care făceau chestiile astea cu mâna și în final o dactilografă le scria la mașină, că pe atunci nu erau calculatoare.
Și exista și cineva care verifica dacă ceea ce scrie în orarul ăla se și respectă, era o doamnă care era „diriginte de șamtier”, adică un specialist în construcții plătit de beneficiar. Totul se făcea în prezența ei, mergea femeia aia să măsoare dacă șanțul ăla are adâncimea de 1.3 metri într-un capăt și mai încolo să aibă mai mult, în așa fel încât să fie sigură că apa aia va curge în jos și va curge destul de repede și nu va fi obligată să curgă în sus, cum am observat că s-a mai întâmplat după revoluție. Verifica să fie respectate termenele, avea o copie după procesul ăla verbal în care scria ce presiune s-a băgat în conducta aia și care au fost concluziile, lua probe de beton pe care le ducea nu știu unde să fie supuse la tot felul de probe, lua câte o copie după pontaje, să vadă dacă într-adevăr au existat ăia 15 muncitori care au săpat manual nu știu câți metri cubi, știa tot.
Dar acea doamnă era acolo de dimineață, de la prima oră, până seara. Practic nu se făcea nimic fără ca ea să vadă ce și cum se face.
Acum am înțeles că un diriginte din ăsta de șantier profesionist are zeci de lucrări, practic nu are timp nici să-și facă birocrația ca lumea, darămite să mai și vadă ce și cum se lucrează.
Poate că ăia, comuniștii, nu făceau chiar rău cum făceau.
Dacă, de exemplu, la turnul ăla ar fi fost și un diriginte de șantier care să verifice dacă executantul se încadrează în termene, nu s-ar fi ajuns la situația de acum.
Că, hai să fim serioși, alea sunt lucrări simple, cosmetice, acolo nu se face un Shanghai Tower, se face puțină curățenie, se scot fiarele alea vechi de acolo, se face o scară și se pun niște rigipsuri și niște luminițe.
Ia să mergeți la Iulius Mall, să vedeți acolo că în timpul în care ăstia nu au reușit să curețe pânzele de păianjen în turnul nostru, ăia au făcut un întreg oraș, a crescut și un parc acolo.
Să citiți neapărat setul acela de trei articole, cu luatul copilului de mână, cel cu managementul și cel cu TVA-ul telefonului, sunt tare interesante și amuzante.
Am pățit și eu din astea.
La un moment dat vine să se angajeze la noi o fată, era plină de ea și spunea că ăia unde lucrase înainte îi dădeau numai 17 milioane și că ea nu se scoală pe banii ăia.
Am întrebat-o ce știe să facă. Păi, a terminat „inginerie economică”.
Și eu și asociata mea ne-am uitat lung, nu auzisem nici unul de așa ceva.
Așa că am întrebat-o ce dracu e aia inginerie economică. Nu a știut ce să răspundă. Pur și simplu fata aia terminase o facultate și nu știa ce a învățăt acolo.
I-am mai pus niște întrebări, nu din aia cu TVA-ul că la așa ceva știu să răspundă numai cei cu masterat, întrebări simple pentru necalificații profesiei contabile, de ce este necesar să se facă o notă de recepție, chestii din astea.
Nu a știut să răspundă nici la astea.
Practic în căcatul ăla de facultate pe care-l terminase fata aia nu a învățăt nimic, dar primise o diplomă care o făcea să creadă că merită o leafă mai mare de 17 milioane.
Am pățit una și cu TVA-ul.
Îl însoțesc pe unul de la Garda Financiară să-și cumpere un calculator. Mergem la o firmă, eu le spun ălora ce vreau și în final ajungem la întocmirea facturii.
În timp ce fata aia scria ăsta, comisarul, scoate un calculator și calculează și el TVA-ul.
Și îi iese altfel decât scrisese fata aia pe factură.
Începe boul ăla să țipe la ea, își scoate legimimația, o face escroacă, aia începe să plângă, un întreg circ.
Și totul s-a întâmplat pentru că boul ăla nu știa să calculeze un TVA.
Ca să nu pățiți și voi la fel, hai să vă învăț cum se face:
Dacă TVA-ul este de 20%, ca în exemplul din articol, se face 100X20/120. Ne iese 16.6666666 , rotunjim la două zecimale, că nu avem unitate monetară mai mică decât banul, și obținem 16.67. Dacă e ca acum, cu TVA 19%, se face 100X19/119. Cred că v-ați prins.
Cresc salariile și pensiile.
Sub nici un motiv să nu vă bucurați.
Dacă cresc salariile, cresc și contribuțiile la stat. Dacă cresc controbuțiile la stat, este posibil ca unii anajatori să nu le mai suporte și asta înseamnăcă unii dintre voi vor trebui să-și schimbe locul de muncă, sau, dacă sunt mai în vârstă, să rămână fără un loc de muncă.
Și bineînțeles, vor crește și prețurile, că ăla care face pâinea trebuie să-și acopere de undeva cheltuiala suplimentară cu salariile și contribuțiile aferente.
În final, dacă ați avea nervi să faceți niște socoți simple, ați constata că după ce v-au crescut salariile și pensiile o veți duce puțin mai rău decât înainte.
***
Olaf Scholz a promis să stimuleze creşterea economică prin eliminarea „mucegaiului birocraţiei”, în timp ce cancelarul german se află sub o presiune intensă pentru a aborda problemele economice care alimentează sprijinul pentru extrema dreaptă.
Nu mai este nimeni amator de muncă fizică, dacă ajungeți în fabrici, pe șantiere și în ferme veți vedea oameni peste 50-55 de ani, decrețeii, lângă care se adună încet-încet asiaticii, care vin (deocamdată) pentru muncă fizică, dar sfârșesc curieri.
„- Zici că ai terminat Management? Ce știi, mai exact?” „- Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager”. Patru joburi de bun simț
În anii 90, absolvenții de ASE căutau slujbe la puținele firme care existau atunci. Un coleg a obținut un interviu la o firmă de construcții. Directorul general era un tip care construise în Asia, Africa de Nord și Rusia, un practician, în adevăratul sens al cuvântului.
Amicul a intrat la el în birou și s-a prezentat:
– Absolvent de ASE, secția Management.
Omul s-a uitat lung la el și l-a întrebat:
– Management? Ce, mai exact?
– Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager.
Omul, surprins, l-a rugat să se ridice și să facă schimb de locuri. Adică, amicul să stea pe scaunul directorului și invers. După care l-a întrebat:
– Ia zi, șefule, ce facem azi?
Amicul a rămas stupefiat, a bălmăjit câteva cuvinte, și-a cerut scuze și a dat să plece. Directorul l-a oprit și i-a spus cum ar fi trebuit să se prezinte: „Sunt X, am terminat ASE și am venit să învăț.”
Dacă un telefon costă la raft 100 de lei, cât e TVA-ul? Ce răspuns am primit de la 9 din 10 candidați pentru un job managerial
Dacă un telefon costă 100 de lei pe raft, cât din preț reprezintă valoarea TVA? (nu, răspunsul nu este 20 de lei, reluați dacă ați răspuns așa). Am început să pun astfel de întrebări în interviurile pentru posturi manageriale pe care le țin. Constat cu stupoare o recurență tristă. Nouă din zece candidați nu au putut răspunde corect și unii dintre ei, mai abitir, s-au blocat emoțional, neputând avansa nici măcar o tentativă de răspuns. Oameni în toată firea se fâstâcesc, roșesc, lăcrimează într-un rictus citric. „Mă dau bătut! Nu știu, mă depășește. Nu știam că am venit la un examen de matematică, credeam că vin la un interviu.”
Cât de eficienți sunt bugetarii din ANAF: avem un număr dublu de angajați față de nemți
România are aproape de trei ori mai mulți angajați care lucrează în colectarea de taxe decât Germania, o economie de 19 ori mai mare decât cea a țării noastre. Angajații din finanțe, care protestează în momentul de față pentru salarii mai mari, ajung…
Când oameni ai legii se comportă ca oameni ai fărădelegii
„Oamenii legii” – așa s-a numit un serial de televiziune, difuzat anul trecut, care prezenta cazuri pe care cadre ale Poliției Române le-a investigat cu mare atenție și cu o redutabilă competență. Serial pe care regret că nu l-am urmărit la vremea respectivă. În schimb, urmăresc și urmărim un alt serial în derulare pe care l-aș numi fără teamă că am greșit: „Când oameni ai legii se comportă ca oameni ai fărădelegii”.
„Nu există bani publici, există doar banii plătitorilor de taxe și impozite”
Nu, sectorul privat nu se află la mâna politicienilor
„Moartea domnului Lăzărescu”, la Satu Mare
Un bărbat a murit după ce a încercat în zadar să se interneze într-un spital după ce a suferit un accident. Totul s-a întâmplat după ce a căzut în timp ce se plimba cu scuterul, relatează Realitatea PLUS. Potrivit martorilor care au sunat la 112, acesta s-a dezechilibrat în mers iar scuterul i-a căzut […]
Cu cât cresc salariile şi pensiile românilor
De luna viitoare, salariul minim brut va fi majorat cu 300 de lei, din ianuarie ar putea creşte pensiile, iar calculele Antena 3 CNN arată câţi bani vor ajunge la români şi câţi la stat.
Creșterea cheluielilor cu utilitățile (electricitate, apă, gaze) reprezintă principala cauză a problemelor financiare cu care se confruntă românii în ultimii doi ani, arată un sondaj CURS, realizat la comanda Centrului de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB). Pentru a face față, cei mai mulți au tăiat cheltuielile cu alimentele, utilitățile și vacanțele, au pus bani deoparte și și-au luat un job în plus.
Șiretlic la lumina becului lui Thomas Edison
„Perfectă”, așa a caracterizat presa invenția lui Edison. Cu o „lumină clară, rece și frumoasă”.
Gara de Nord Timișoara va folosi, în cea mai mare parte, energie verde, după ce pe clădiri au fost instalate 116 panouri fotovoltaice monocristaline, cu o putere de 500 de watti. Prin intermediul acestora se va asigura o parte din necesarul de energie electrică al stației. Instalarea panourilor face parte din proiectul de reabilitare a…
Sute de ziare și cărți istorice din colecția Bibliotecii Județene Timiș au fost digitalizate
Biblioteca Județeană Timiș a reușit, ca urmare a unei colaborări cu o societate privată, să digitalizeze peste o sută de mii de pagini de publicații de presă și carte istorică existente în fondul Secției Documentar–Periodice a Bibliotecii Județene Timiș. În format digital au fost transferate titluri precum Temesvarer Wochenblatt (1846–1862), Foaia Diecesană (1886–1950), Bühne und Welt (1899–1902), Gândirea (1922–1944), Familia (1865–1940) sau Scrisul bănățean (1950–1963).
Încă un constructor neserios de pe șantierele Timișoarei a rămas fără lucrare. Primăria Timișoara a reziliat contractul cu cei care aveau de transformat turnul de apă din cartierul Iosefin.
Veste minunată pentru mii de timişoreni
Veste minunată pentru mii de timişoreni. La finalul săptămânii trecute, viceprimarul Cosmin Tabără a făcut o propunere ce va aduce în mod cert bucurie timișorenilor din zona Căii Bogdăneștilor
Ce facem astăzi, 7 septembrie 2023, în Timișoara?
Joi, 7 septembrie, puteți participa la mai multe spectacole, vernisaje, dar și de filme și expoziții numeroase.