Eu cred că încep să înțeleg de ce se întâmplă aceste lucruri.
De-a lungul timpului am cunoscut oameni care atunci când apărea o problemă o rezolvau.
Acești oameni dacă văd, de exemplu, un cui care stă să iasă, sau un robinet care picură, sau un gunoi pe jos, se uită în jur după un ciocan sau după o cheie de 17 și bat cuiul și repară robinetul.
Sau se apleacă și ridică hârtia.
Fără să întrebe pe nimeni, este ceva firesc și normal să faci lucrurile astea.
Oamenii din această primă categorie de obicei își iau viața în propriile mâini, devin antreprenori.
Dacă nu fac bine ceea ce fac, nu vor fi plătiți. Dacă mor de foame, și-au făcut-o cu mâna lor.
Am cunoscut și alți, cărora trebuie să le spui ce să facă, iar dacă nu le spui, nu știu să gândească singuri ce ar fi bine să facă.
Sau nu fac pentru că le este frică să facă ceva și să nu greșească.
Exact ca și unii contabili care sunt atât de idioți încât îți cer să scrii pe factură că circulă fără ștampila, când există o lege națională care spune că ștampilarea facturilor nu este obligatorie.
Pentru că ei nu au înțeles legea, sau nici nu au știut-o și nici nu știu că nu e treaba lor să verifice ștampila pe factură.
Am cunoscut o doamnă de la primărie căreia i-am demonstrat cu legea în mână cum trebuie făcut ceva.
Iar ea mi-a spus că știe, că am dreptate, dar nimeni din primărie nu face cum spun eu pentru că le este frică de DNA. Și m-a învățat cum aș putea recurge la o ilegalitate, ca să nu aibă ea și șeful ei probleme.
Poate o să vă povestesc și despre întâmplarea asta la un moment dat.
Ăștia care nu fac fără să li se spună se angajează de obicei undeva unde li se spune pas cu pas ce să facă sau unde sunt niște proceduri bine stabilite și funcționale.
De exemplu, i-ați auzit cu toții la telefon pe ăia de la firmele de telecomunicații, ei vă pun niște întrebări care vă fac să credeți că acolo sunt niște specialiști de excepție care se pricep la acele lucruri.
Aiurea, au în față o listă cu întrebări și, de obicei, înainte de a ajunge la sfârșitul listei problema este rezolvată. Doar dacă procedurile nu au dus la rezolvarea problemei veți discuta cu cineva care se pricepe la acea treabă.
Sau la bănci, v-ați întrebat de ce aveți nevoie de o programare?
Mergeți acolo, o fătucă vă întreabă ce doriți și după aceea vă programează să veniți peste o zi, două, trei.
Răspunsul este simplu, în timpul ăsta fătuca drăguță va întreba pe cineva ce trebuie să facă.
Pentru că e mai ieftin să angajez 100 de idioți și un om competent decât să angajezi 100 de oameni competenți.
Și nici nu prea găsești oameni competenți.
Am întâlnit chiar aici o doamnă care nu înțelegea cum funcționează un flux de știri. I-am explicat cu lux de amănunte, la care dânsa mi-a replicat că explicația a fost prea laborioasă și nu a înțeles-o.
Femeia asta am înțeles că predă chiar într-un domeniu legat de fluxurile de știri.
Imaginați-vă cât de competenți vor fi absolvenții acelei instituții de învățământ superior dacă profesorii sunt cum sunt.
La fel se întâmplă și în alte meserii, viitorii contabili de exemplu, nu învață în liceu bazele contabilității, cum e cu creditul, și cu debitul, și cu conturile.
Să poată face contabilitate și dacă schimbăm programul sau prin absurd se oprește curentul la calculator.
Nu, la Liceul Economic ei învață să folosească un program de contabilitate în care să dea clickuri. Un anumit program de contabilitate.
În momentul în care cei cu programul ăla vor dispărea, că a dispărut el DOS-ul și altele, darămite un rahat de program de contabilitate, toți contabilii și experții ăștia contabili vor înțepeni, exact ca și câinele meu Bisquit căruia i s-a defectat ceva (nu sunt eu acolo, poza este preluată de la Reuters).
Alții se angajează la o instituție a administrației.
E simplu să faci asta, examenele de obicei sunt generice, să scrii texte în Word sau să faci tabele în Excel, am auzit și despre un examen la primărie în care testul de cunoștințe IT s-a dat pe hârtie.
Puțină legislație, poate o limbă străină, dacă s-ar putea latina sau greaca veche, și neapărat o diplomă de absolvire cât mai impresionantă, un doctorat, ceva. Nu contează în ce, poți să fi terminat filozofia și științele comunicării și să te ocupi de tramvaiele orașului, nu contează.
Dacă ai talent să faci un CV, angajarea e sigură.
La un moment dat i-am făcut unei foste țesătoare care dorea să se angajeze femeie de serviciu un CV de au angajat-o ăia pe post de muzeograf.
Atunci când oamenii ăștia ajung într-o funcție, ei pur și simplu nu știu ce să facă atunci când apare o problemă.
De multe ori ei nici nu știu că există o problemă dacă nu le spune nimeni acest lucru.
Și iată câteva exemple sugestive:
Cosașii au fost acolo, la 20 de metri, în fundal, se vede că iarba este tunsă. Dar nimănui nu i-a trecut prin cap că dacă tot sunt acolo o mulțime de oameni cu coase motorizate, să tundă și restul.
Dacă mâine dimineață cineva i-ar întreba pe angajații primăriei care este problema în pozele de mai sus, probabil cu toții ar răspunde că iarba aceea a crescut prea mare și trebuie tunsă.
Ar ști pentru că cineva le-a arătat pozele astea, nu că au văzut ei singuri, trecând pe acolo, că ceva nu este în regulă.
Dar o parte din ei nu ar ști ce să facă pentru ca iarba să fie tunsă până marți dimineață.
Și nici unul din ei nu ar ști cum să facă ca acea iarbă să fie de acum înainte tunsă la timp, cine să spună, atunci când e nevoie, nici înainte, nici prea târziu, când iarba este prea mare. Că dacă ar fi știut ar fi făcut deja.
Cu toate că soluția este foarte simplă.
Dacă aș fi șeful secției “spații verzi” din Primărie, ar trebui să existe așa ceva acolo, metoda cea mai simplă de a afla unde iarba nu este tăiată ar fi ca acest lucru să-mi fie raportat de către polițiștii locali, care și așa bântuie prin oraș, i-am văzut chiar aseară în exact acel loc.
Asta ar fi metoda cea mai primitivă.
O altă metodă, mai elegantă, ar fi să rog un IT-ist, că pute orașul ăsta de IT-iști, eu, nu primarul, că de aia sunt șef, să-mi facă o aplicație care să îmi arate o hartă a orașului, împărțită în sectoare mici, cărora să le pot schimba culoarea cu un click pe mouse.
Și când îmi raportează cosașii că au tuns iarba pe Versului, zoomez ca să văd bine strada Versului și dau click pe acel sector, sau acele sectoare. Iar strada Versului, ca prin minune, se înverzește.
Timp de 30 de zile, sau cât îi ia ierbii să crească de la 10 la 30 de cm, culoarea de acolo se schimbă automat, încet încet, de la verde, trece prin galben și ajunge la roșu. Când într-o dimineață mă uit la hartă și văd undeva în oraș culoarea roșie trimit cosașii acolo, pentru că știu sigur că iarba a ajuns la aproximativ 30 de cm înălțime.
Ce simplu a fost, nu-i așa? Există așa ceva în primărie?
Și dacă nu există de ce nu există?
Totodată sunt sigur că nimeni din administrația locală, nici consilierii ăia care stau acolo degeaba, nici personalul, nu vor spune nimic despre pomișorii ăia care sunt exact de aceeași mărime de vreo 5 ani. Probabil în poze nici nu se prea vede că sunt niște pomișori acolo.
Și sunt așa pentru că tâmpiții care i-au plantat, “specialiștii”, nu s-au gândit că un pomișor are nevoie de frunze pentru a crește, iar dacă tu îi tai toate crengile cu frunze și lași numai un smoc în vârf, pomul ăla fie va muri, cum au murit o mulțime de pomi plantați în aceeași perioadă, fie va arăta ca cei din poză.
Există un teren alăturat care nu știu cum s-a privatizat. Creșteau acolo tot felul de copăcei.
Nu i-a trecut nimănui prin minte să meargă acolo și să extragă niște copăcei din ăia, în general salcâmi, să-i planteze pe stradă, să fie strada frumoasă și aerul mai curat. Că gânditul doare.
Au preferat să “sterilizeze” întregul teren tăind toți copacii, inclusiv câțiva nuci, copaci care din câte știam eu sunt protejați de lege.
La fel ca și în cazul copacilor, sunt sigur că majoritatea celor care lucrează în administrația locală nu vor înțelege care este problema în pozele de pe Bulevardul Sudului.
Pentru că ei, dacă trec pe acolo, trec în mașină.
Nu li se poate întâmpla să obosească, sau să li se facă rău de la soare și să caute o bancă pe care să se așeze.
Nici nu au fost puși în situația de a-și șterge nasul și să nu aibă unde să arunce batista aceea de hârtie.
Mamei mele i s-a făcut rău și a căzut pe șinele de tramvai, nu acolo și nu acum, altundeva, într-un loc ultracentral, în urmă cu câțiva ani, pentru că niște tâmpiți nu au fost în stare să monteze o bancă în stația de tramvai.
Când celor care ar trebui să se ocupe de lucrurile astea li se va spune că acolo nu sunt coșuri de gunoi și bănci de peste un an de la terminarea lucrării, sau cât o fi trecut de atunci, nici unul nu se va gândi la o procedură simplă, iau bani de la casierie, cumpăr coșurile de undeva, eventual online, și după aceea decontez banii, urmând ca cineva, doi băieți cu o cheie de 14, să meargă și să le monteze.
Dar cu toții se vor gândi la tot felul de proceduri birocratice care nu fac decât să le demonstreze incompetența, să facem licitații, să facem proiecte, să facem contracte cu cineva din exterior, să obținem autorizații…
Cu toate că pentru 10 coșuri de gunoi nu este nevoie nici de licitații, nici de autorizații, am întrebat eu pe cineva care se pricepe, ci doar de puțină dorință de a face ceva și bineînțeles de competență.
O astfel de lucrare nu este permis să nu fie rezolvată în trei zile, în prima zi cumperi coșurile, poate e nevoie de o zi să vină, iar în cea de-a 3-a zi le-ai montat.
Nu am nevoie de coșuri care să țină 100 de ani și să coste o avere, oricum peste un an sau doi o parte vor fi vandalizate sau cei care le golesc nu le vor mai pune înapoi pe poziție și coșurile vor dispare de acolo, exact cum au dispărut și celelalte care mai erau prin oraș.
Iar dacă în trei zile nu am rezolvat-o îmi trag un glonț în cap și după aceea îmi scriu demisia.
Asta ar trebui să fie valabil pentru oricine care lucrează în clădirea aceea de vis-a-vis de Capitol.
Să știți, stimați angajați ai primăriei, tovarăși și prieteni, că vina pentru lucrurile acestea nu este numai a primarului.
Vina lui este că poate nu știe ce să vă pună să faceți, că nu a stabilit noi proceduri astfel încât lucruri de genul celor descrise mai sus să nu se întâmple și că că nu a găsit încă modalitatea să vă dea un picior în cur dacă nu vă faceți treaba.
Dar nu primarul trebuie să umble de nebun prin tot orașul cu bicicleta să vadă dacă nu cumva a crescut iarba pe undeva sau dacă sunt bănci și coșuri de gunoi.
Răspunderea pentru treburile astea este a voastră iar dacă cuiva trebuie să-i fie rușine voi sunteți primii cărora trebuie să le crape obrazul.
Abia după aceea urmează consilierii care ar trebui să-l consilieze pe primar, să-l învețe ce să facă, din păcate nici ei săracii nu prea știu ce ar trebui făcut, iar în final viceprimarii și primarul.
