Imaginați-vă o dimineață obișnuită într-un oraș românesc.
În loc să răsune din difuzoarele telefoanelor ritmuri de manele, pop de duzină sau refrene comerciale repetitive, străzile sunt umplute de acordurile impetuoase ale lui Händel. Și nu orice Händel, ci însăși „Arrival of the Queen of Sheba” – o bijuterie muzicală plină de energie, grație și rafinament. Cum ar arăta o astfel de societate?
Muzica pe care o ascultăm ne modelează caracterul mai mult decât ne dăm seama. O societate crescută cu Händel ar avea tineri cu minți mai structurate, mai sensibile la frumusețea ordinii și disciplinei, mai puțin atrași de vulgaritate și haos. Când asculți „Arrival of the Queen of Sheba”, nu ai cum să nu simți un impuls de eleganță interioară, o dorință de a merge mai drept, de a gândi mai limpede, de a acționa mai hotărât. E muzica triumfului fără ostentație, a energiei fără agresivitate, a frumuseții fără pretenție.
Să ne imaginăm un experiment social: de mâine, toate soneriile telefoanelor, toate playlisturile de la sălile de sport și din cafenele, toate coloanele sonore ale reclamelor ar înlocui zgomotul actual cu Händel. Copiii ar crește pe aceste tonalități, adolescenții și-ar începe zilele cu vioiciunea barocă a acestei capodopere, iar adulții ar păși spre birouri cu un sentiment de regalitate bine temperat. Ar mai exista atâta apatie, atâta lipsă de ambiție? Ar mai tolera cineva prostul gust ridicat la rang de normă? Greu de crezut.
Într-un astfel de univers, întâlnirile de afaceri ar avea o eleganță naturală, discursurile publice ar fi mai articulate, oamenii ar avea un instinct estetic superior, iar politica nu ar mai fi un teatru grotesc, ci un exercițiu de rafinament intelectual. Și, mai ales, tinerii ar învăța să aprecieze complexitatea, să caute armonia și să aspire la ceva mai înalt decât ritmurile mecanice ale mediocrității impuse de industria muzicală comercială.
Desigur, realitatea este alta. Dar ce ne împiedică să schimbăm măcar puțin lucrurile? Poate nu putem reseta cultura unei țări peste noapte, dar fiecare dintre noi poate introduce măcar un fragment din această muzică în viața sa. Astfel, poate că într-o zi nu vom mai visa la o Românie în care tinerii ascultă Händel, ci vom trăi într-una. Iar atunci, cu siguranță, vom fi cu un pas mai aproape de o țară mai bună.
