Ca în majoritatea familiilor pe care le-am cunoscut de-a lungul vieții, nici la noi în casă nu se asculta Bach.
Bunicii mei își găseau plăcerea în lieduri, romanțe și valsuri; Strauss răsuna adesea în surdină, iar bunicul avea o slăbiciune pentru vocea melodioasă a Doinei Badea. Părinții mei erau mai variabili în gusturi, oscilând între Luigi Ionescu, The Girl from Ipanema și Besame Mucho, mai se auzea în casă și câte un Sincron, de la televizor sau de la radio.
Pe vremea aceea, muzica mea era de fapt muzica celorlalți.
Pe parcursul copilăriei și până în adolescență, cultura muzicală „clasică” cu care intram în contact era strict cea cea de la orele de muzică din școală. Acolo descifram câte un fragment de solfegiu, adesea vreo arie din Aida, Corul Vânătorilor sau vreun alt colos din lumea operei. Era o intrare timidă în lumea muzicii clasice, dar nu destul de intensă să mă captiveze.
La începutul adolescenței, îmi făcusem un obicei din a merge frecvent la Librăria Eminescu, să-mi cumpăr cărți.
Librăria era o oază ordonată, unde, în stânga erau romanele, iar în dreapta, cărțile tehnice. Însă, în mijlocul librăriei, o doamnă își amenajase un mic univers sonor. La acel raion se vindeau discuri de vinil, și probabil din pasiune, sau poate doar pentru a atrage atenția clienților, acolo se difuza neîncetat muzică clasică la pick-up-ul rusesc adăpostit pe un raft din spatele vânzătoarei.
Aveam vreo paisprezece ani când într-o zi am pășit în librărie și am fost surprins de o muzică diferită de tot ce auzisem până atunci. Era ceva măreț, înălțător și cumva… puternic. Întreaga încăpere părea să vibreze sub acele sunete. Nu știam ce anume ascultam, dar am simțit un impuls de a avea acea muzică pentru mine. M-am apropiat de doamna de la discuri și i-am spus: „Vă rog să-mi dați discul ăsta care cântă acum”.
Așa a început aventura mea cu muzica clasică.
Era un disc cu „Toccata și Fugă în Re minor”, o lucrare celebră a lui Johann Sebastian Bach, poate una dintre cele mai cunoscute piese pentru orgă din toate timpurile.
„Toccata” și „fuga” sunt două forme muzicale distincte, dar în această lucrare ele se contopesc pentru a crea o experiență sonoră dramatică și electrizantă. Toccata, de la cuvântul italian „toccare” care înseamnă „a atinge”, este o piesă muzicală care permite interpretului să exploreze instrumentul în toată măreția sa tehnică și expresivă. Toccata este adesea rapidă, plină de accente puternice și cu pasaje foarte elaborate, care dau senzația unei vâltori muzicale. După toccată, urmează fuga, un joc în care mai multe voci muzicale se suprapun, reluând aceeași temă într-un dialog aproape hipnotizant. În fuga lui Bach, tema apare mai întâi în vocea principală, apoi este preluată de celelalte voci, construind o structură sonoră care parcă nu se mai termină, fiecare notă părând să se lege de următoarea, ca într-un lanț de sunete infinite. Fuga este, în esență, o demonstrație de măiestrie, arta de a combina mai multe linii melodice independente într-o singură țesătură armonică.
De atunci, până la evoluția tehnologică care face ca acum să putem asculta cu ajutorul unui click orice melodie compusă vreodată, n-am încetat să repet acel ritual de achiziție aproape impulsivă. Îmi cumpăram discuri cu muzică clasică ascultând pur și simplu ce era pe pick-up-ul acelei doamne și strângând astfel o întreagă colecție. Dar acea primă achiziție a rămas preferata mea.
Și astăzi, chiar dacă n-am mai pus mâna pe un instrument de mai bine de patruzeci de ani, dacă mi-aș lua vreodată o orgă electronică, poate chiar am să fac o astfel de achiziție, „Toccata și Fuga în Re minor” ar fi prima piesă pe care aș încerca s-o cânt. Poate cu două degete, în nici un caz la nivelul lui Gert van Hoef, tânărul și extrem de talentatul organist din primul videoclip, care, în mod similar, și-a început călătoria muzicală cu o orgă de jucărie primită în dar de la bunicul său.
Azi aș propune să ascultați Toccata și Fuga în Re minor, fie într-o interpretare clasică, fie într-o versiune modernă, care ar putea să vă surprindă. S-ar putea ca măcar una dintre cele două variante să vă deschidă o poartă spre lumea fascinantă a muzicii lui Bach.
